Plata chiriei reprezintă obligația contractuală principală a chiriașului ce reiese din contractul de locațiune (închiriere de locuințe), iar obligația corelativă și interdependentă a acesteia, ce revine proprietarului, este aceea de a-i asigura folosința utilă și liniștită a bunului chiriașului, pe toată durata contractuală, menținându-l în stare corespunzătoare de folosință pentru acesta. (art. 1796 lit. C.civ. coroborat cu art. 1786 C.civ.)
Pornind de la cele menționate anterior, dacă nu-ți poți plăti chiria într-o lună (din diverse motive), înseamnă că nu execuți o obligație contractuală. În această situație, dacă nu reușește să ajungă la o înțelegere cu tine, pentru a-și recupera bunul prin evacuarea ta, proprietarul trebuie să facă următoarele demersuri legale:
a. Să rezilieze contractul de locațiune, în condițiile art. 1830 alin. (1) C.civ.
Art. 1830. Rezilierea contractului
(1) În cazul în care, fără justificare, una dintre părţile contractului de închiriere nu îşi execută obligaţiile născute din acest contract, cealaltă parte are dreptul la rezilierea contractului.
b. După reziliere, în cazul în care chiriașul nu-și execută obligația de a restitui bunul, proprietarul trebuie să solicite instanței să pronunțe o hotărâre judecătorească privind evacuarea acestuia (art. 1831 alin. (1) C.civ.)
Art. 1831. Evacuarea chiriaşului
(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, evacuarea chiriaşului se face în baza unei hotărâri judecătoreşti.
(2) Chiriaşul este obligat la plata chiriei prevăzute în contract până la data eliberării efective a locuinţei, precum şi la repararea prejudiciilor de orice natură cauzate locatorului până la acea dată.
c. Ulterior, folosindu-se de hotărârea pronunțată, proprietarul trebuie să se adreseze unui executor judecătoresc care va realiza evacuarea efectivă a chiriașului, în condițiile prevăzute de instanță în hotărâre.
OBS! Indiferent de caracterul executoriu al obligației de plată a chiriei, pentru evacuarea chiriașului trebuie obținută o hotărâre judecătorească.
→ caracterul executoriu al unei obligații = cel care o datorează poate fi forțat să o execute, în mod legal, de către instanță, dacă n-a executat-o de bună voie.