În acest text, Coaliția European[ de Acțiune pentru Dreptul la Locuință și Oraș își exprimă poziția cu privire la Planul European pentru Affordable Housing. El a fost scris în engleză la începutul lunii februarie 2025 (accesibil aici), și trimis unor membrii ai Comisiei Europene, Parlamentului European și Comitetului Special al PE Criza locuirii în UE.
Recent, am transmis traducerea documentului către vice-președinta Comisiei Europene Roxana Mînzatu și câtorva europarlamentari din România.
“Coaliția Europeană de Acțiune pentru Dreptul la Locuință și Oraș (EAC) își exprimă îngrijorarea față de faptul că documentele pregătitoare ale Planului European pentru Affordable Housing elaborate la sfârșitul anului 2024 neglijează total locuințele publice, adică fondul de locuințe în proprietate publică, ca alternativă la financiarizarea locuințelor, chestiune la care de altfel nici nu se referă. Planul invocă doar locuințe la prețuri accesibile și durabile realizate prin investiții publice și private. Cel mult, se referă la îmbunătățirea accesului la acest tip de locuințe pentru grupurile vulnerabile. Nu este preocupat de clarificarea relației dintre Affordable Housing și locuințele publice și sociale accesibile ca preț (sau cu costuri reduse) în comparație cu veniturile oamenilor.
Atragem atenția asupra riscului ca, dacă Planul rămâne așa cum este definit în documentele sale de lucru, promisiunea noii Comisii Europene (CE) de a soluționa criza accesibilității locuințelor să se încheie cu reproducerea vechiului model de politică economică a UE care susține financiarizarea sectorului locativ. După decenii în care criza locuirii s-a adâncit și extins peste tot în Europa, nu astfel de rezultat am așteptat de la recunoașterea problemei locuirii ca o problemă europeană.”
Cuprins:
Introducere
Lecții din trecutul recent
Noile propuneri ale Planului European de Affordable Housing
Cele mai problematice aspecte ale Planului European de Affordable Housing
Revendicarea EAC: un Plan European de Locuințe Publice și Sociale
“… există un risc masiv ca Planul European de Affordable Housing să fie utilizat ca un nou instrument de financiarizare a locuințelor fără a rezolva criza locuirii din perspectiva celor care au nevoie de locuințe pentru a locui în ele, și nu ca investiție. Dacă, până acum, financiarizarea locuințelor a fost facilitată indirect de politicile economice ale UE, cu Planul European de Affordable Housing, acest proces ar fi susținut direct ca urmare a unei decizii politice explicite. Acest lucru se va întâmpla atât prin invitarea investitorilor instituționali să investească în sectorul locuințelor la prețuri accesibile și să devină proprietari instituționali, deoarece li se va permite să construiască pentru a închiria, cât și prin sprijinirea acestora cu măsuri de reducere a riscurilor, acordare de ajutoare de stat și subvenții. Logica de mai sus explică de ce Comisia Europeană nu a dorit să elaboreze și să implementeze un Plan European de Locuințe Publice și Sociale și a refuzat să adopte măsuri pentru reducerea și eliminarea efectelor financiarizării în sectorul locativ.”