George Iulian Zamfir
În fiecare an, Festivalul Untold are loc în primele zile ale lunii august. În 2023, peste 400.000 de persoane au participat la cea de-a 9-a ediție. Pentru a facilita influxul scurt, dar masiv de turiști, Cluj-Napoca, cu o populație de doar aproximativ 300 000 de locuitori, este dat peste cap timp de mai bine de o lună. În această perioadă, accesul în principalul parc public și în împrejurimile acestuia este restricționat sau interzis. Timp de patru zile, centrul orașului este martorul unui război sonic - pe lângă locuitori, și spitalele din jur sunt profund afectate.
Pentru alții, merită din plin. Industria hotelieră locală beneficiază direct și masiv de pe urma unuia dintre numeroasele festivaluri internaționale găzduite în oraș. Între timp, un apartament de dimensiuni medii (60m2) este închiriat acum pentru 600 de euro, în creștere de la aproximativ 300 de euro în 2014. Cunoscut mai ales ca oraș universitar, Clujul a devenit inaccesibil pentru studenți.
Investitorii atenți deja au acționat: la sfârșitul anului 2023, existau peste 17.000 de proprietari care dețineau între 3 și 10 locuințe în oraș, potrivit Direcției Taxe și Impozite a primăriei Cluj-Napoca. Numărul lor a crescut de la aproximativ 13.000 la începutul anului 2020, indicând apariția unui nou strat social. Pentru modelul imobiliar românesc, este o noutate. Mult timp văzută ca o „societate a superproprietății”, această țară post-socialistă a fost prezentată ca un lider al egalității locative obținută prin proprietate privată - însă nu mai este o descriere exactă a României (dacă a fost vreodată una). Și nu este singurul caz din Europa.
Vedem clar cum funcționează contradicția turismului: „farmecul” orașelor este vândut ca o atracție care urmează să fie devorată de turiști. Localnicii sunt eliminați rapid de pe piața imobiliară, în timp ce discursul general susține că turismul le aduce beneficii. Apartamentele închiriate anterior pe piață sunt transformate în unități AirBnB. Acolo unde nu există nicio reglementare, dreptul la locuire e practic inexistent. Ca răspuns la această situație tot mai gravă, o mișcare împotriva efectelor turismului în Mallorca, Malaga, Barcelona și Lisabona este în creștere și îi inspiră pe oamenii din întreaga Europă să acționeze în aceeași direcție.
Portugalia, Lisabona, 30 septembrie 2023: Protestatarii din Lisabona se mobilizează împotriva „comercializării locuințelor” („Mercantilização da Habitação”), o problemă în creștere exacerbată de turism și specula imobiliară în orașe din întreaga Europă. © Mário Martins
Trăim o nouă criză a locuirii. Prețurile cresc din nou vertiginos. Între 2010-2022, prețurile locuințelor în Europa au crescut cu 48,5 %. În aceeași perioadă, salariul mediu a crescut cu doar 29,8 %. Astfel, un salariu mediu cumpără din ce în ce mai puține locuințe. Clasa muncitoare a plătit deja scump pentru abuzurile sectorului financiar; iar politicile de turbo austeritate de după 2008 încă persistă. Și apoi a venit inflația post-pandemică. Acum, pentru cei mai mulți, închirierea unui apartament decent nu mai este la îndemână, iar deținerea unei locuințe este aproape un vis - cu excepția cazului în care moștenirea joacă un rol. În ultimul deceniu, averea a devenit o cerință pentru a accesa proprietatea unei locuințe, ceea ce a transformat situația într-un „Catch-22”, după cum au numit-o geografii urbani Cody Hochstenbach și Manuel Aalbers. După cum subliniază cei doi autori, „îndatorirea continuă să fie crucială, dar avuția este rege”. Pe scurt, persoanele fără sprijin intergenerațional precum moștenirea sau cadoul în bani au din ce în ce mai puține șanse să devină proprietari de locuințe.
Complexul imobiliar-financiar și-a învățat bine lecția. Pe măsură ce sprijinul politic pentru acumularea de capital prin practici speculative s-a dovedit neclintit, trusturile de investiții imobiliare și fondurile „vultur” au devenit mai mari și mai puternice. Acest lucru a fost vizibil la MIPIM, „cel mai mare eveniment de pe piața imobiliară din lume”, care are loc în fiecare an la Cannes în Franța. Cifrele pentru evenimentul din 2024 sunt uluitoare: peste 20 000 de delegați au participat la eveniment, reprezentând peste 4 000 de miliarde de euro în active aflate în administrare. Este doar o imagine aproximativă care semnalează impactul puternic al actorilor și proceselor financiare asupra producției și distribuției de locuințe.
În țările post-socialiste, locuințele publice s-au diminuat pe măsură ce politicile de privatizare au avut succes. Peste tot în Europa, sprijinul politic pentru investițiile publice în proiecte de locuințe a scăzut. Uniunea Europeană s-a opus activ creșterii rolului statelor membre în producția de locuințe publice. Dezvoltatorii privați olandezi s-au plâns Comisiei Europene că investițiile statului olandez în sectorul locuințelor publice, dincolo de locuințele sociale, „denaturează piața”. CE a dat dreptate dezvoltatorilor în 2009. Dar este mai grav de atât. Nu numai că instituțiile UE sunt inegale în ceea ce privește luarea deciziilor cu privire la politicile în domeniul locuințelor, dar întregul cadru de politică economică al UE este conceput împotriva aplicării justiției în domeniul locuințelor. Pe de o parte, fluxul liber de capital, inclusiv prin investiții imobiliare, este un principiu-cheie care ghidează UE. Pe de altă parte, investițiile publice în locuințe sociale sunt descurajate prin austeritate monetară și fiscală.
Din cenușa crizei financiare mai multe organizații de locuințe au format Coaliția Europeană de Acțiune pentru Dreptul la Locuință și la Oraș (EAC), inițial ca o mișcare de contracarare a MIPIM. Pe parcursul celor peste zece ani de existență, coaliția a servit drept vehicul internațional pentru persoanele angajate în lupta pentru dreptul la locuință. Treptat, numărul membrilor a crescut până la 33, acoperind 18 țări, de la Portugalia la România și de la Suedia la Grecia. Fiecare grup membru este format din persoane direct afectate de nedreptățile în materie de locuințe și din aliații acestora. Împreună, acestea se organizează, iau măsuri și cer reorganizarea practicilor economice și politice în vederea asigurării și protejării dreptului la locuință.
Harta evenimentelor organizate în cadrul Zilelor de Acțiune pentru Locuire 2024, sub egida Coaliției Europene de Acțiune pentru Dreptul la Locuire și la Oraș. Detalii aici: https://housingnotprofit.org/housing-action-days-2024/
În plus, EAC oferă o perspectivă centralizată asupra anatomiei luptelor anti-evacuare și a funcționării structurilor financiare. Începând din 2020, coaliția a organizat anual Zilele de Acțiune pentru Locuire. Într-o perioadă de zece zile la final de martie, sub aceeași siglă, membrii și aliații lor locali organizează acțiuni adaptate contextului lor. Mai mult de 130 de acțiuni au avut loc în 2024, de la proteste stradale la contactarea vecinilor și la proiecții de documentare.
Pe măsură ce accesul la proprietate devine din ce în ce mai redus, organizarea chiriașilor devine o direcție cheie pentru mobilizare. Organizațiile din Republica Cehă, Anglia, Germania, Irlanda, Polonia și Spania sunt modele de urmat: solidaritatea chiriașilor funcționează în mai multe moduri, de la acțiuni împotriva evacuării la organizarea politică pentru schimbări mai ample. Modelul funcționează realmente ca un sindicat: atunci când o familie se confruntă cu abuzuri din partea proprietarului său, i se oferă sprijin juridic sau financiar. În plus, cercetarea este esențială pentru toate aceste eforturi. Fiecare colectiv furnizează analize ale politicilor privind piața imobiliară - cum influențează noi decizii bunăstarea chiriașilor - în timp ce unele creează inventare ale locuințelor vacante.
Educația este esențială pentru promovarea dreptului la locuință, acesta fiind motivul pentru care, de exemplu, Sindicat de Llogateres din Barcelona a organizat un grup de lucru pentru a dezvolta o teorie radicală privind problema chiriilor. Astfel, ne îndepărtăm de sentimentul de „proprietari de locuințe temporar stânjeniți” și acționăm în funcție de condițiile noastre materiale actuale.
Există o singură cale împotriva deposedării continue: regruparea și mobilizarea pentru a menține sau a obține dreptate locativă. Mai mult, trebuie să ne extindem eforturile de restructurare a regimurilor de proprietate a locuințelor. La nivel local, național și european, trebuie să punem în aplicare măsuri de scoatere a locuințelor de pe piață și de definancializare a locuirii. Pentru a preveni practicile speculative, legislația socialistă impunea ca o gospodărie să poată deține o singură locuință. Un astfel de accent pe valoarea de utilizare a locuinței, și nu pe valoarea sa de schimb, este în continuare o propunere inspirată.
Articol publicat inițial în limba engleză de TurningPointMag pe 28.08.2024 aici: https://turningpointmag.org/2024/08/28/a-european-coalition-urges-to-take-action-against-the-housing-crisis/
George Iulian Zamfir este sociolog și activist pentru dreptul la locuință în cadrul mișcării Căși Sociale ACUM din Cluj-Napoca și în prezent facilitator al Coaliției Europene de Acțiune pentru Dreptul la Locuire și la Oraș.