Enikő Vincze
La o postare a mea pe platforma Clujul Civic din 10 mai 2024 (prin care am anunțat căutarea unor colaboratori ai Căși sociale ACUM ! în vederea strângerii de semnături pentru drepturi locative) a pornit o avalanșă concentrată de ură împotrivă locuințelor sociale publice: 76 de comentarii, și peste 80 de răspunsuri sub ele.
Vreo 7 "civici" s-au mobilizat în apărarea afacerilor imobiliare și a "pieței libere", și-au arătat mușchii împotriva dreptului la locuire, locuințelor sociale publice, reglementării pieței și comunismului sau împotriva "defavorizaților", așa cum îi înțeleg ei. Probabil lor le place că prețurile la locuințe sunt enorm de mari în Cluj, le place că sub pretextul cererii de locuințe (care crește, zic eu, pentru că locuințele devin obiect de investiție și active financiare) și a ofertei reduse de locuințe pe piață (pentru că, zic eu, nu există ofertă de locuințe sociale publice), pot să contribuie la profitul exorbitant al dezvoltatorilor și proprietarilor de locuințe din Cluj. Desigur, ei înșiși pot fi afaceriști ai domeniului și atunci nu ne mai mirăm de ce sunt atât de porniți într-un mod coordonat împotriva criticilor care le demască interesele.
Nu vreau să fac niciun fel de reclamă la ce au spus ei, mai jos am adunat câteva din răspunsurile mele în cadrul acestei dezbateri civice.
- Nu cheltuirea banilor publici pe locuințe sociale publice este aberantă. Aberant este, că din banii publici municipalitatea investește în dezvoltarea infrastructurii urbane (drumuri, utilități, parcuri, transport public, baze sportive, piste de biciclete, maluri de răuri amenajate), care cresc valoarea de piață a terenurilor unde apoi construiesc dezvoltatorii instituționali și, cu referire la acele infrastructuri, impun niste prețuri barosane la metru pătrat. Aberant este, că locuințele au devenit active financiare, se achiziționează ca investiție, contribuind prin asta la creșterea permanentă a prețurilor de pe piață. Aberant este, că nu există ofertă de locuințe publice în oraș, și accesul la locuință se lasă doar pe seama pieței nereglementate.
- Locuința socială nu deservește doar persoana/familia individuală care locuiește în ea. Dar, desigur, fiecare persoană contează, deci trebuie apreciat faptul că asigurarea de locuință adecvată la un preț accesibil în funcție de venituri îmbunătățește calitatea vieții în cazul fiecărui individ. Dincolo de asta, locuința socială publică este un bun colectiv din care nimeni nu face profit pe seama chiriașului sau statului. Ea este un bun colectiv care nu se poate vinde, rămâne în proprietate publică pentru întotdeauna.
- Noi solicităm locuințe sociale într-un număr semnificativ, care deservește nevoile multora, și, indirect, reglementează prețul pe piața de locuințe (fiind o ofertă considerabilă), astfel încât servește și interesele celor care cumpără/ închiriază de pe piață. Eu am găsit argumentele pentru creșterea fondului locativ public și le-am spus, voi tot repetați comparația locuințelor sociale cu pistele de biciclete. Poate după ce vor fi suficiente piste de biciclete, cât să vă placă și să vă satisfacă, începeti să vă gânditi și la alte nevoi sociale (cele fundamentale)șsi bunuri colective (printre ele locuințele, unde se reproduce forța de muncă, de care are nevoie și capitalul, spre exploatare).
- Cât despre mitul "pieței libere", lăsând laoparte legislația prin care instituțiile statului favorizează companiile private, să ne aducem aminte de ajutoarele de stat date companiilor în pandemie, subvențiile acordate companiilor energetice, și banii publici investiți în industria de armament. Dar vă înțeleg confuzia legată de piața liberă – o aud de multe ori : vreți ca piața să fie liberă când capitalul face ce vrea, și statul să intervină cu investiții atunci când capitalul are nevoie să fie salvat.
- Perioada de austeritate din anii 1980 nu are nimic de a face cu reglementarea pieței de azi. Reglementarea prețurilor și chiriei la locuințe, a prețului la energie/ utilități nu este echivalentă cu ceea ce ziceți despre suferința bunicilor. Vreți să justificați exploatarea forței de muncă atât la locul de muncă, cât și a nevoilor sale locative, și să delegitimați revendicările care ar reduce sau elimină această exploatare. Evident, faceți asta prin discursul anticomunist prea bine cunoscut și exersat în ultimii 34 de ani. Încă odată, vă doresc să vă hrăniți fericit cu iluziile pieței libere.
- Spuneți că locuințele sociale sunt pentru "defavorizați". Dar defavorizații sunt mai mai mulți decât sugerați : ei sunt cei care trebuie să plătească peste 30% din venituri pe costurile locuirii. Deci foarte mulți. De ce s-a întâmplat asta? Exact pentru că piața de locuințe și piața energetică este nereglementată. Dacă ar exista ideea că statul nu are (doar) rolul să sprijine prin programe, ajutoare și subvenții proprietarii don sectorul privat, ci (si) interesele claselor lucrătoare, nu s-ar întâmpla așa.
- Vorbiți despre clasele lucrătoare între ghimilemele – dare esle nu sunt categorii sociale între ghilimele. Nu vă place termenul? Lucrătorii în IT, da, și ei fac parte din această categorie. Toți cei care nu au în proprietate mijloace de producție și își vând forța de muncă pentru salariu, sunt parte din clasele lucrătoare. Folosesc pluralul clasei lucrătoare, pentru că există o stratificare interioară în sânul acestei categorii. Lucratorii în IT au salarii mai mari decât se plătește în multe alte sectoare economice din România, dar ei, majoritatea lucrând pentru companii care externalizează producția în altă parte, primesc mai puțin la noi/ în țări periferice decât în țările capitaliste centrale.
- Am mai spus, repet aici pe scurt ce este cu marea cerere de locuinte în Cluj, care este o cerere hrănită din pofta creată pentru locuință ca investiție. Sigur, sunteți liber să vă placă să plătiți mult din venituri pe locuire, ca să asigurați profituri de 30-50% celor care vând locuințele și utilitățile și creditele. Sunteți liber să credeși în miraculoasa forță a "pieței libere" de a soluționa problemele locuirii. Dar mai citiți însă și analize care spun altceva. Dacă nu vă temeți să vă pierdeți iluziile după 34 de ani de transformări capitaliste. Și nu mai încercați să îi descalificați pe cei care sunt nemulțumiți și revoltați din cauza crizei accesibilității financiare a locuințelor și altor manifestări ale crizei locuirii în Cluj, România, și alte părți ale lumii.
14.05.2024.