Către,
CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII
DOMNULE PREŞEDINTE,
Prin prezenta, subsemnatele Enikő Vincze și Linda Greta-Zsiga, reprezentând Fundația Desire, respectiv Asociația Comunitară a Romilor de pe Coastei din Cluj-Napoca formulăm:
PETIȚIA - Locuirea în mediu toxic: discriminarea continuă a romilor din Pata Rât Cluj-Napoca în ceea ce privește dreptul la mediu sănătos și la sănătate
prin care solicităm constatarea şi sancţionarea unor fapte de discriminare exercitate în mod continuu din 2010, respectiv 2015 și 2020 încoace, de către autoritățile administrației publice locale din Cluj-Napoca, în speță Primăria Municipiului Cluj-Napoca și Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, constând în:
- perpetuarea locuirii în mediu toxic a romilor în casele modulare din Pata Rât;
- lipsa informării și consultării romilor cu privire la efectele negative ale acestui fapt asupra sănătății;
- continua încălcare a dreptului la mediu sănătos;
- lipsa sistematică a protecției sănătății romilor expuși la efectele locuirii în mediu toxic,
În temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și în mod special în temeiul:
- 1. alin (2). paragraful (e). punctele (iii) și (iv) privind dreptul la locuință și dreptul la sănătate;
- 2, 3 și 4 cu privire la excluderea de la aceste drepturi, dar și de la dreptul la mediu sănătos (ce ar trebui asigurat conform legilor 86/2000 și 429/2003) prin practici aparent neutre care discriminează romii și generează efecte nocive asupra lor în mod continuu;
- (2). alin (10). paragraful (c) care prevede posibilitatea de sancționare a discriminării;
- (19). alin (c) cu privire la atribuțiile CNCD de a investiga, constata și sancționa fapte de discriminare,
Precum și pe baza:
- constatărilor făcute în 2021-2022 prin măsurători despre calitatea aerului în Pata Rât, anchetă medicală și interviuri realizate cu locuitorii de acolo;
- faptului că rampa de deșeuri RADP deschisă în 2015 ca o rampă temporară cu prevederea că ea va funcționa până în 2020, fiind extinsă de atunci cu noi și noi platforme, a continuat să funcționeze și după 2020, și funcționează și azi;
- Hotărârii nr. 1 din 29.01.2020 a Comitetului Județean Cluj pentru Situații de Urgență, care a constatat existența unei stări de urgență în Pata Rât și risc de îmbolnăviri legate de depozitarea deșeurilor menajere în Cluj-Napoca.
Vă solicităm de asemenea ca, pe lângă constatarea faptei de discriminare și aplicarea amenzii contravenţionale, să dispuneţi obligarea părţii reclamate să publice, în mass-media, un rezumat al hotărârii Dvoastră.
Cluj-Napoca, 03.05.2022
Locuirea în mediu toxic:
discriminarea continuă a romilor din Pata Rât Cluj-Napoca în ceea ce privește dreptul la mediu sănătos și la sănătate
Petiție elaborată și depusă în atenția CNCD de către Fundația Desire și Asociația Comunitară a Romilor de pe Coastei [1]
CUPRINS
De ce este nevoie de această petiție?
Perpetuarea locuirii în casele modulare din Pata Rât în proximitatea rampelor de deșeuri este o discriminare instituțională practicată de autoritățile administrației publice locale
Toxicitatea rampelor de deșeuri și efectele sale asupra sănătății – considerente generale
Măsurători ale poluării aerului în zona caselor modulare din Pata Rât
Efectele locuirii în mediu toxic asupra sănătății oamenilor din Pata Rât
Concluzii cu privire la discriminarea romilor din Pata Rât manifestat în excluderea de la dreptul la mediu sănătos și la sănătate
Anexă. Fragmente din interviuri realizate cu locuitori din Pata Rât despre mediul în care locuiesc și problemele lor de sănătate
Cluj-Napoca
De ce este nevoie de această petiție?
Petiția noastră atrage atenția CNCD față de un caz de discriminare instituțională practicată în mod susținut, de ani de zile și cu efecte continue, de către autoritățile administrației publice locale clujene (Primăria reprezentată de Primar, și Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca). În acest document oferim o serie de argumente și dovezi pe care le puteți folosi în constatarea discriminării în acest caz :
- de la rezultatele măsurătorilor privind calitatea aerului și ale anchetei medicale realizate în mediul toxic al rampelor de deșeuri din Pata Rât,
- prin argumente medicale și legislative,
- până la experiențe trăite ale locuirii în mediu toxic surprinse prin interviuri realizate cu oamenii.
Este vorba despre perpetuarea de aproape 12 ani a locuirii mai multor sute de persoane de etnie romă într-un mediu toxic și punerea în pericol a sănătății și vieții lor. Considerăm, că autoritățile administrației publice locale sunt responsabile pentru daunele produse în sănătatea fizică și psihică a locuitorilor din casele modulare din Pata Rât,[2]pentru că:
- De-a lungul anului 2010 ele au planificat, autorizat și construit casele modulare în Pata Rât la o distanță de sub 1000 de metri de la vechea rampă de gunoi non-ecologică a orașului, pe atunci funcțională, transformând printr-o decizie administrativo-urbanistică o bucată de teren din zona industrială într-o zonă rezidențială cu acest scop.
- În decembrie 2010, după evacuarea lor forțată de pe fosta str. Coastei din cartierul Mărăști, ele au mutat o parte din cele 76 de familii în aceste case modulare, lăsând restul de 36 de familii fără adăpost în sensul strict al cuvântului cu recomandarea ca să își construiască fără acte niște barăci pe fâșia de teren ce aparține primăriei din vecinătatea caselor modulare.
- În 2015 ele au autorizat funcționarea așa-ziselor rampe temporare RADP și SALPREST, dintre care prima funcționează și azi la o distanță de sub 1000 de metri de la casele modulare din Pata Rât, în condițiile în care, chiar dacă rampa veche a fost închisă definitiv, autoritățile au tergiversat în continuare punerea în funcțiune a Centrului de Management Integrat al Deșeurilor.
Astfel:
- Deoarece rampa de deșeuri veche a fost închisă doar în 2015, și ecologizată doar în 2020, timp de 10 ani, între 2010-2020, ea a fost sursă de poluare toxică periculoasă la adresa sănătății oamenilor nevoiți să locuiască în proximitatea lor.
- Rampele noi de deșeuri, chiar dacă se numesc rampe temporare, începând cu 2015 au fost sursă de poluare toxică periculoasă pentru sănătatea oamenilor nevoiți să locuiască în proximitatea lor timp de 7 ani, fiind în continuare expuși la toxicitatea rampei RADP care funcționează și azi, fără un termen clar în care se va închide definitiv și se va ecologiza.
Menționăm:
- “În aprilie 2011, Grupul de Lucru al Organizațiilor Civice din Cluj-Napoca a depus o petiție către CNCD cu privire la caracterul discriminator al evacuării romilor de pe str. Coastei și mutarea lor în Pata Rât. Cu ocazia investigaţiei, CNCD a constatat că modulele din zona Pata Rât se aflau lângă groapa de gunoi şi în apropierea zonei de deversare a reziduurilor produse de o fabrică de medicamente, prezentau o serie de defecţiuni ale pereţilor şi la nivelul acoperişurilor; exista igrasie pe pereţi iar băile erau degradate de scurgerile provenite de la ţevile de apă, toaletele erau insuficiente raportate la numărul de persoane care le utilizau, insalubre şi necompartimentate. Situaţia prezentată de persoanele din comunitate cu privire la izolarea la care au fost supuşi s-a confirmat, zona în cauză fiind la mare distanţă de mijloacele de transport în comun, magazine, şcoli, spitale etc. … Colegiul Director al CNCD a hotărât că evacuarea comunităţii de etnie romă, relocarea şi izolarea acesteia în apropierea gropii de gunoi şi a staţiei de deşeuri chimice ale oraşului intră sub incidenţa art. 2 alin.1, art. 10 lit. h, art. 13 alin. 1 şi art.15 din O.G. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată. De asemenea, prin hotărârea nr. 441 din 15.11.2011, Colegiul director a dispus sancţionarea Primăriei Municipiului Cluj Napoca astfel: pentru faptele prevăzute la art. 10 lit. h din O.G.nr. 137/2000, cu amendă contravenţională în cuantum de 2000 lei, pentru faptele prevăzute la art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu avertisment, iar pentru faptele prevăzute la art. 15 din O.G. nr. 137/2000, cu amendă contravenţională în cuantum de 6000 lei. Colegiul director a recomandat Primăriei Municipiului Cluj Napoca să ia măsuri în vederea asigurării standardelor minime de viaţă pentru comunitatea romă din zona Pata Rât.“[3]
- Precum vom prezenta în cele de mai jos, Primăria Municipiului Cluj-Napoca nu a luat nici de atunci măsuri în vederea asigurării standardelor minime de viață pentru comunitatea romă din zona Pata Rât.
- Lipsa luării de măsuri din 2011 încoace include și lipsa de măsuri pentru protejarea sănătății celor care sunt nevoiți de atunci să locuiască în proximitatea rampelor de deșeuri.
- Și mai mult, de atunci, în 2015, primăria a contribuit la autorizarea a două noi rampe de deșeuri non-ecologice, care continuă să polueze zona și să pună în pericol sănătatea și viața oamenilor.
De aceea, revenim acum la CNCD cu o nouă petiție, solicitând să constatați și să sancționați discriminarea instituțională continuă a romilor din casele modulare din Pata Rât, făcând referire la două elemente noi față de petiția din 2011, și anume:
- Autorizarea de către autoritățile administrației publice locale în 2015 a două noi rampe de deșeuri și păstrarea în funcțiune și la ora actuală a uneia dintre ele, rampa RADP, la o distanță de sub 1000 de metri de la casele modulare din Pata Rât.
- Efectele negative asupra sănătății romilor rezultate din locuirea forțată în mediu toxic pe o perioadă de timp foarte îndelungată.
Perpetuarea locuirii în casele modulare din Pata Rât în proximitatea rampelor de deșeuri este o discriminare instituțională practicată de autoritățile administrației publice locale, deoarece:
- Tratează în mod injust și degradant romii pe care în 2010 i-a mutat în casele modulare din proximitatea rampelor de deșeuri, respectiv în apropierea cărora au autorizat noi rampe non-ecologice în 2015, defavorizându-i ca persoane, dar și ca un grup de persoane sau o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi, care nu au fost mutate în locuințele din proprietatea primăriei în aceste case modulare din apropierea unor surse de poluare, sau în apropierea cărora nu s-au pus în funcțiune rampe de deșeuri non-ecologice.
- Mutarea romilor în casele modulare din Pata Rât în 2010, și autorizarea unor noi rampe de deșeuri în proximitatea lor în 2015, expunându-i astfel în mod continuu la efectele nocive ale mediului toxic asupra sănătății, a fost executată de către primăria clujului ca o practică instituțională permanentizată prin care i-a deosebit de alte persoane într-un mod discriminator ca romi aparținând unei categorii sociale marginalizate/ defavorizate.
- De pe urma mutării forțate în apropierea rampelor de deșeuri în 2010 și a autorizării unor noi rampe în proximitatea lor în 2015, adică de pe urma discriminării lor în sensurile de mai sus, ca persoane discriminate, romii au fost excluși de la drepturi și libertăți fundamentale, printre ele dreptul la un mediu sănătos, dreptul la sănătate și dreptul la o locuință adecvată, ei fiind, astfel, dezavantajați față de alte persoane care nu sunt forțate să locuiască în medii toxice.
- Tratamentul amintit mai sus, care exclude romii în mod continuu de la drepturi sau restricționează exercițiul unor drepturi de către ei, încalcă principiul excluderii discriminării și cel al egalității între cetățeni, încălcând astfel legislația non-discriminării din România.
Toxicitatea rampelor de deșeuri și efectele sale asupra sănătății – considerente generale
Rampele de deșeuri generează particule în suspensie PM2.5 și PM10, care reprezintă un amestec complex de particule foarte mici și picături de lichid. Traficul rutier contribuie la poluarea cu pulberi produsă de pneurile mașinilor de salubritate atât la oprirea acestora cât și datorită arderilor incomplete. Iar zona rampelor de deșeuri cunoaște mult trafic, mașinile de salubritate circulând ziua și noaptea din localități înspre rampe și invers.
Particulele PM2.5 și PM10, care trec prin nas și gât, pătrund în alveolele pulmonare provocând inflamații și intoxicări (conform https://www.calitateaer.ro). Sunt afectate în special persoanele cu boli cardiovasculare și respiratorii, copiii, vârstnicii şi astmaticii. Copiii cu vârsta mai mică de 15 ani inhalează mai mult aer, și în consecință mai mulți poluanți. Sunt în mod special vulnerabili, deoarece plămânii lor nu sunt dezvoltați, iar țesutul pulmonar care se dezvoltă în copilărie este mai sensibil.
Poluarea cu pulberi înrăutăţeşte simptomele astmului, respectiv tuse, dureri în piept și dificultăți respiratorii.Expunerea pe termen lung chiar și la o concentrație scăzută de pulberi poate cauza cancer și moarte prematură. Studiile arată că bolile cardiace și pulmonare sunt legate de expunerea la particule pe termen lung și scurt. Expunerile pe termen lung, experimentate de persoanele care trăiesc pentru mulți ani în zonele cu niveluri ridicate de particule, au fost asociate cu probleme precum funcția pulmonară redusă și dezvoltarea bronșitei cronice. Expunerea pe termen scurt la particule (ore sau zile) poate agrava boala pulmonară, provocând crize de astm și bronșită acută și poate crește susceptibilitatea la infecție respiratorie, iar la persoanele cu boli de inimă sunt legate de atacuri de cord și aritmii (https://nepis.epa.gov/Exe/ZyPDF.cgi/P100RQ5N.PDF?Dockey=P100RQ5N.PDF, https://www3.epa.gov/region1/airquality/pm-human-health.html#:~:text=Health%20studies%20have%20shown%20a,as%20asthma%20attacks%20and%20bronchitis).
Gravitatea afecțiunilor este cu atât mai mare cu cât particulele conțin și substanțe acide (cum sunt dioxidul de sulf, oxidul de azot, etc.) sau substanțe chimice toxice, cancerigene. Inflamațiile se pot extinde astfel și în zona inferioară a plămânilor, având efecte directe asupra circulației sangvine și asupra capacității sângelui de a se coagula.
Foarte specific în spectrul poluatorilor generate de rampele de deșeuri este Hidrogenul sulfurat (H2S), un gaz incolor, nociv, care apare în condiții anaerobe sau corozive. Este un gaz exploziv și extrem de inflamabil, mai ales când intră în contact cu produsele oxidante. Când resturile de alimente și deșeurile verzi sunt aruncate la groapa de gunoi, ele în general sunt compactate și acoperite. Acest lucru elimină oxigenul și îl face să se descompună într-un proces anaerob. De-a lungul acestui proces se eliberează metan, un gaz cu efect de seră și inflamabil, foarte periculos dacă se lasă să se acumuleze în concentrație mare.
Hidrogenul sulfurat nu se acumulează în organism, dar expunerea repetată/prelungită la niveluri moderate poate provoca tensiune arterială scăzută, dureri de cap, pierderea poftei de mâncare și pierderea în greutate, dar și leziuni ale sistemului nervos. Expunerea prelungită la niveluri scăzute poate provoca erupții cutanate dureroase și ochi iritați. Iar expunerea la niveluri ridicate de H2S provoacă paralizie respiratorie, convulsii, comă, leziuni cerebrale și cardiace, chiar moarte.
Expunerea omului la Hidrogen sulfurat se întâmplă prin inhalare, gazul fiind rapid absorbit prin plămâni. Hidrogenul sulfurat este metabolizat prin trei căi: oxidare, metilare, și reacții cu metaloproteine. Toxicitatea hidrogenului sulfurat este rezultatul reacției sale cu metaloenzimele. Enzima finală în lanțul respirator este inhibat de hidrogenul sulfurat, care afectează metabolismul oxidativ. Perturbarea acestui metabolism la rândul său afectează cel mai tare țesuturile nervoase și cardiace, pentru că ele au cea mai mare cerere de oxigen. Afectând sistemul nervos central, acest efect poate duce la deces din cauza stopului respirator. (https://www.who.int/ipcs/publications/cicad/en/cicad53.pdf ).
Depozitele de gunoi prezintă risc de incendiu datorită gazelor pe care le produc. Dacă se produce un incendiu, pompierii folosesc adesea o spumă ignifugă în loc de apă pentru a stinge incendiul, adăugând astfel și mai multă amprentă chimică depozitului de deșeuri. Deșeurile precum televizoarele, computerele și alte aparate electronice conțin o listă lungă de substanțe periculoase, inclusiv mercur, arsen, cadmiu, solvenți, acizi și plumb. Când deșeurile se descompun în groapa de gunoi și apa se filtrează prin acele deșeuri, se formează lichidul numit levigat, care este foarte toxic și poluează pământul și apele subterane.
Depozitele obișnuite, destinate gunoiului menajer, fără să aibă deșeuri periculoase, sunt surse de substanțe chimice cauzătoare de cancer, precum benzenul și clorura de vinil. Bacteriile obișnuite din sol pot crea substanțe chimice toxice chiar și din așa-numitele deșeuri nepericuloase. În plus, s-a demonstrat că depozitele de gunoi închise de mai bine de 20 de ani mai emit clorură de vinil.
În ansamblu, studiile efectuate asupra populațiilor care locuiesc în vecinătatea rampelor de deșeuri au arătat că în aceste populații, boli ale plămânilor (astm, tuse cronică), ale tractului digestiv (diaree, gastrite, ulcer) sau ale pielii sunt mai frecvente decât în populațiile care locuiesc departe de rampe. De asemenea, mai frecvente sunt și patologiile infecțioase, inclusiv tuberculoza, ceea ce poate indica un efect de scădere a imunității generat de expunerea la poluanți respiratorii.[4]
Măsurători ale poluării aerului în zona caselor modulare din Pata Rât
Pentru măsurarea poluării aerului în zona caselor modulare din Pata Rât am folosit următorii senzori:
- Pentru hidrogenul sulfurat: uRADMonitor SMOGGIE-GAS H2S (rezoluția de 1 ppb, min value 0 ppm, max value 2 ppm), https://www.uradmonitor.com/
- Pentru particule în suspensie: senzor produs de https://www.stropdeaer.ro/, https://www.stropdeaer.ro/monitorizare-in-cluj-napoca/
I.
În vederea evaluării poluării aerului cu Hidrogen sulfurat în zona Pata Rât, bazâdu-ne pe măsurători făcute în perioada iunie-decembrie 2021, ne raportăm la concentrația maximă admisă de Agenția Națională de Mediu din România (Standardele naționale de stat din 1987): pentru media zilnică, pe o perioadă de lungă durată, pragul maxim admis de Hidrogen sulfurat este de 0.008 mg/m3 – convertită, această cantitate înseamnă 0.006 ppm; iar pe o perioadă de scurtă durată acest prag este de 0.015 mg/ m3, ceea ce, prin convertire, în cazul H2S înseamnă 0.011 ppm (https://www.teesing.com/en/library/tools/ppm-mg3-converter#mgm3-ppm).
Conform datelor din grafica de mai jos, în perioada în care am realizat măsurători în Pata Rât cu privire la poluarea aerului cu Hidrogen sulfurat, acest prag a fost întotdeauna depășit, cunoscând și depășiri alarmante de mari în anumite perioade. Nu avem de ce presupune că în alți ani situația ar fi fost altfel. Deci oamenii care locuiesc în casele modulare, unde am amplasat senzorul nostru, trăiesc de aproape 12 ani în acest mediu, fiind expuși un timp îndelungat acestei poluări.
Graficele de mai jos arată rezultate măsurate în perioada 10-15.08.2021 comparativ în două punct din oraș. Valoarea H2S măsurată în Pata Rât/ casele modulare aflate la 800 de metri de rampele de deșeuri a fost întotdeauna cu mult mai mare decât cea pe str. Soporului din Cartierul Gheorgheni. Asta reflectă o mai mare expunere la toxicitate a persoanelor care locuiesc în Pata Rât, sau, altfel spus, o distribuire inegală a expunerii la substanțe toxice, lucru conectat la efectele discriminării suferite de pe urma mutării lor în Pata Rât de către autorități.
II.
Pe baza măsurătorilor efectuate în perioada 01.06.2021-31.12.2021 la casele modulare din Pata Rât, putem afirma că media anuală a valorilor măsurate în cazul PM2.5 a fost de: 74ug/m3; iar în cazul PM10 a fost de de: 225 ug/m3. Aceste valori sunt depășiri enorme, nepermise, foarte periculoase față de valorile limită definite atât de Organizația Mondială a Sănătății, cât și a de legislația românească:
Conform Legii 104/15.06.2011, valoarea limită zilnică a particulei PM10 în aer nu ar trebui să fie mai mare de 50 ug/m3, iar valoarea limitei sale anuale, pentru protecția sănătății umane ar trebui să fie sub 40 ug/m3. În ceea ce privește particula PM2.5, aceeași lege prevede că valoarea sa limită anuală trebuie să fie de 25 ug/m3, până pe 1 ianuarie 2020 prevăzându-se chiar reducerea acestei limite la valoare de 20 ug/m3 (https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/129642).
Recomandările recente făcute de Organizația Mondială a Sănătății în acest sens spun: concentrația medie anuală a PM2.5 nu trebuie să depășească 5 µg/m3, iar expunerile zilnice nu ar trebui să fie mai mari de 15 µg/m3 timp mai mult decât 3-4 zile pe ani. Cu privire la PM10, aceste recomandări prevăd ca limite o concentrație medie anuală de 15 µg/m3 și o concentrație pe 24 ore de 45 µg/m3. (https://www.c40knowledgehub.org/s/article/WHO-Air-Quality-Guidelines?language=en_US).
Calculând nivelul de poluare cu PM2.5 și PM10 în Pata Rât pe număr de zile, constatăm că în perioada în care am făcut măsurători, acesta a fost ridicat, foarte ridicat sau mediu timp de 86 zile în cazul PM2.5, și timp de 97 zile în cazul PM10, după cum urmează :
Ridicat:
- 5 30-60 ug/m3: 46 zile
- PM10 50-100 ug/m3: 43 zile
Foarte ridicat
- 5 > 60 ug/m3: 15 zile
- PM10 > 100 ug/m3: 24 zile
Mediu:
- 5 20-30 ug/m3: 25 zile
- PM10 30-50 ug/m3: 30 zile
O imagine sintetică a acestor depășiri ne oferă graficul de mai jos:
Pentru anii anteriori nu avem măsurători făcute, dar nu avem motive să presupunem că în alți ani situația ar fi fost mai bună. În cazul celor care locuiesc în casele modulare din decembrie 2010, expunerile la valori atât de mari ale particulelor în suspensie PM2.5 și PM10 și timp de atâtea zile/ an se întâmplă de aproape 12 ani.
Pe baza măsurătorilor făcute între iunie – decembrie 2021, poluarea medie zilnică cu PM10, PM1 și PM2.5 se arată a fi foarte îngrijorătoare în Pata Rât, precum reflectă cele trei grafice sintetice de mai jos arătând depășiri mari și foarte mari în toată această perioadă:
Efectele locuirii în mediu toxic asupra sănătății oamenilor din Pata Rât
În iulie 2021, proiectul ENHOJUST al Fundației Desire a realizat o anchetă medicală în trei comunități din Pata Rât pe un eșantion de 283 persoane de peste 18 ani.
Cele două grafice de mai jos arată cele mai frecvente boli pe care oamenii le-au declarat a le fi avut, precum și procentul mare al celor care au trebuit să își ducă copiii la medic în ultimul an.
Printre întrebările privind starea de sănătate, în chestionar am inclus și întrebări legate de sentimentul de lipsă sau sete de aer, sau de oboseala inexplicabilă, sau la modurile în care li se manifestă oboseala. La mai puțini din jumătate dintre respondenți, oboseala sau lipsa de aer apare doar după un efort intens (49.3%). În cazul celorlalți, însă, oboseala sau lipsa de aer apare: după câteva minute de mers pe drum drept (14.5%), după ce urcă o pantă ușoară sau dacă se grăbesc (17%), chiar dacă merg mai încet decât ceilalți oameni sau se opresc din mers foarte des (18.4%), chiar și când se îmbracă sau doar ies din casă (0.8%). Aceste valori sunt semnificativ mai mari decât datele raportate în studiile epidemiologice relevante, în care senzația de lipsă de aer apare la aproximativ 27% din persoanele intervievate. Alte studii arată, că prezența lipsei de aer este un factor predictiv pentru mortalitatea cauzată de boli serioase ale plămânii sau inimii.
Poluarea se asociază cu multe simptome, nu neapărat specifice unei boli anume, precum tusea, amețelile și durerile de cap. De asemenea, expunerea prelungită la aer poluat poate duce la apariția bolilor pulmonare cronice precum astmul, bronhopneumopatia cronică obstructivă sau la apariția alergiilor respiratorii.
O anchetă realizată în 2012 de către UNDP și UBB arată că la acea oră, numărul de persoane peste 65 de ani din trei comunități rome din Pata Rât era precum urmează: pe str. Cantonului 8, la modulare 3, iar în Dallas 2. Când am realizat ancheta medicală ENHOJUST în 2021, și noi am identificat un număr foarte mic de persoane peste 65 de ani (15), adică un procent de 5.3 % din totalul persoanelor de peste 18 ani din eșantionul nostru (283) care locuiau pe Cantonului, la modulare și în Dallas. Comparativ, dacă ne uităm la datele despre populația din Cluj-Napoca, putem nota: conform INS, în 2021 în Cluj-Napoca din totalul de 327927 locuitori, 273698 de persoane erau peste 18 ani, iar raportat la această sumă, 59081 de persoane, adică 21% au fost de peste 65 de ani.
Toți respondenții consideră că mediul în care locuiesc le afectează sănătatea și că principalul factor de risc pentru sănătatea lor este poluarea.
Legat de poluare, subiecții se declară cel mai deranjați de gunoiul municipal – 55.5%,de mirosurile neplăcute – 30.4%, precum și de fumul provenit din arderea deșeurilor – 13.1%.
Un procent de 45.2% din respondenți declară că au avut decese în familie în ultimii 5 ani, majoritatea cauzate de cancere sau de afecțiuni cardiovasculare. Acolo unde este menționat tipul de cancer, predomină cancerele pulmonare.
72% dintre persoanele intervievate se știu cu un diagnostic de boală cronică pentru care ar trebui să ia un tratament medicamentos, însă 53.3% dintre cei care ar trebui sa fie sub tratament nu își iau medicația. Motivul principal este, în 72.8% din cazuri, faptul că nu consideră necesar acest tratament.
Aproape un sfert din respondenți nu își iau tratamentul pentru că este prea scump, iar 2.7% consideră că le este prea dificil accesul la servicii medicale. Toate astea fac ca aceste boli cronice să rămână netratate pe termen lung, ele asociindu-se cu riscurile de agravare a bolii, ceea ce pe termen lung înseamnă calitate a vieții scăzută, costuri ale serviciilor medicale crescute, scăderea capacității de muncă și deces timpuriu.
Concluzii cu privire la discriminarea romilor din Pata Rât manifestată în excluderea lor de la dreptul la mediu sănătos și dreptul la sănătate
Măsurătorile noastre asupra poluării aerului în Pata Rât arată:
- Locuitorii de aici sunt expuși la concentrații care depășesc cu mult nivelul permis al H2S de Standardele naționale de stat în vigoare din 1987, care prevăd că în cazul unei expuneri îndelungate, precum se întâmplă în cazul locuitorilor din Pata Rât, concentrația medie maximă admisă la 24 de ore a H2S în aer este de 0.008 mg/ m3 ~ 0.006 ppm. Pe de altă parte am observat, că nivelul H2S este de 2-3 ori mai mare în Pata Rât decât media din Cluj-Napoca.
- În perioada de 7 luni în care am făcut măsurătorile la casele modulare, nivelul de poluare cu PM2.5 și PM10 în Pata Rât a fost ridicat, foarte ridicat sau mediu timp de 86 zile în cazul PM2.5, și timp de 97 zile pentru PM10. În cazul celor care locuiesc aici din decembrie 2010, expunerile la valori atât de mari ale particulelor în suspensie PM2.5 și PM10 și timp de atâtea zile/ an se întâmplă de aproape 12 ani. Mai departe, media anuală a valorilor măsurate în cazul PM2.5 a fost de: 74ug/m3; iar în cazul PM10 a fost de: 225 ug/m3. Aceste valori sunt depășiri enorme, nepermise, foarte periculoase față de valorile limită definite atât de Organizația Mondială a Sănătății, cât și a de legislația românească.
În condițiile locuirii în mediu toxic, în Pata Rât, la data realizării anchetei medicale am putut nota că:
- Din totalul de 1500 de persoane am găsit doar 15 persoane peste 65 de ani.
- Cei mai mulți dintre respondenți au raportat probleme de sănătate care pot fi asociate cu poluarea ambientală: 29.1% acuză dureri de cap, 20.9% amețeli, 20.2% infecții respiratorii acute frecvente, și alți 9.9% alergii. Astmul bronșic este raportat doar la 1.1% din respondenți, mult sub media națională, probabil ca urmare a accesului limitat la servicii medicale.
- Peste trei sferturi din respondenți se știu cu boli cronice, cele mai multe rămânând netratate pe termen lung, ducând la agravarea bolii, ceea ce pe termen lung înseamnă calitate a vieții scăzută, costuri ale serviciilor medicale crescute, scăderea capacității de muncă și deces timpuriu.
- Aproape jumătate dintre ei au declarat că au avut decese în familie în ultimii 5 ani, majoritatea cauzate de cancere sau de afecțiuni cardiovasculare.
Discriminarea manifestată în excluderea de la dreptul la mediu sănătos și la sănătate prin perpetuarea locuirii romilor în mediu toxic
Atât prin modul în care romii evacuați de pe str. Coastei în decembrie 2010 au fost mutați forțat în casele modulare construite pentru ei de către primăria clujeană în apropierea vechii rampe non-ecologice de deșeuri, cât și prin modul în care aceași primărie a contribuit în 2015 la autorizarea a două noi rampe de deșeuri în proximitatea caselor modulare, romilor le-au fost încălcate toate drepturile pe care Legea 86/2000,[5] precum și Constituția României[6] ar trebui să le asigure tuturor cetățenilor săi, și anume:
- dreptul de a trăi într-un mediu adecvat sănătății, sau dreptul la un mediu sănătos;
- dreptul de a fi participat la deciziile privind mutarea lor lângă vechea rampă, sau amplasarea noilor rampe în proximitatea lor;
- dreptul de a fi primit asistență pentru a-și exercita dreptul la accesul la justiție în problemele privind locuirea în mediu toxic;
- dreptul de a fi fost informat despre impactul mediului toxic al rampelor de deșeuri asupra sănătății lor;
- dreptul la sănătate, în măsura în care acest drept este conectat la un mediu sănătos.
Instituțiile care au contribuit la autorizarea caselor modulare în 2010 în apropierea rampei vechi de deșeuri precum și în 2015 a noilor rampe în proximitatea acestor case modulare, inclusiv Primăria și Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca au încălcat Declaraţia internaţională a drepturilor omului şi mediului adoptată la Geneva în 1994, precum şi Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 536 din 23 iunie 2007, care prevede că distanţa minimă de protecţie sanitară, recomandată între zonele protejate şi o serie de unităţi care produc disconfort şi riscuri sanitare este de 1000 de metri. Rampele noi înființate în 2015 s-au definit ca rampe temporare. Dar caracterul lor temporar nu se verifică în realitate, faptul că rampa RADP este în funcțiune și azi, denotă permanentizarea acesteia.[7] Ori de câte ori s-a discutat despre autorizarea acestor rampe, problema efectelor acestora a fost pusă doar în termeni de mediu, nimeni nu a evaluat impactul rampelor asupra sănătății oamenilor care locuiesc în jur, și nu i-a avertizat sau protejat în acest sens.Totuși :
- Există un studiu comandat de Consiliul Județean Cluj, și realizat de Centrul de Mediu și Sănătate în 2009 (Studiul de Evaluare a Impactului asupra Stări de Sănătate în Relație cu Obiectivul “Sistem de Management Integrat al Deșeurilor în jud. Cluj – Centru de Management Integrat al Deseurilor"), care arată că multe metale grele din sol, cupru, seleniu, mangan, plumb, bariu, depășesc pragurile de alertă sau cele de intervenție, și că în comunele Sânnicoară și Apahida cancerul, bolile bronhopneumopatice și cele cerebrovasculare au un trend crescător.[8] Acest studiu nu a fost adus în discuție atunci când primăria a autorizat construirea caselor modulare în care a mutat romii evacuați de pe str. Coastei la o distanță de sub 1000 de metri de la rampa veche, și nici atunci când a autorizat noile rampe în 2015 la aceeași distanță de aceste case modulare.
- În 29.01.2020, când s-a dorit forțarea punerii în funcțiune a celulei 1 al CMID fără autorizare de mediu, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență a constatat existența unei stări de urgență în Pata Rât: populația din vecinătatea acestor depozite este expusă la risc la îmbolnăviri, cu alterări ale funcției pulmonare, evenimente cardio-respiratorii, infecții respiratorii acute, acutizarea afecțiunilor cronice, intoxicații cu amoniac, metan și hidrogen sulfurat.[9] Hotărârea nr. 1 din 29.01.2020, însă, nu a adus după ea nicio măsură de protecție a oamenilor care locuiesc în casele modulare din Pata Rât.
Mai departe, atât prin modul în care romii evacuați de pe str. Coastei în decembrie 2010 au fost mutați forțat în casele modulare construite pentru ei de către primăria clujeană în apropierea vechii rampe non-ecologice de deșeuri, cât și prin modul în care aceeași primărie a contribuit în 2015 la autorizarea a două noi rampe de deșeuri în proximitatea caselor modulare, primăria clujeană a încălcat prevederile legislației antidiscriminare. Romilor care au fost victimele acestui tratament discriminator le-au fost încălcate dreptul de a locui într-un mediu sănătos și dreptul la sănătate. Astfel, în cazul lor nu s-au respectat nici principiul egalității cu alți cetățeni ai României și nici principiul excluderii discriminării, principii afirmate ferm de către Legea 48/2002. [10]
Aceeași lege a anti-discriminării afirmă clar, că măsurile speciale implementate în vederea protecției persoanelor defavorizate nu doar că nu sunt discriminatorii la adresa celor care nu au nevoie de ele ca să facă uz de drepturile lor, dar sunt necesare pentru prevenirea discriminării precum și pentru asigurarea egalității între oameni în ceea ce privește accesul în fapt la drepturile asigurate de lege. De aceea, în cazul romilor care sunt forțați să locuiască în mediul toxic din Pata Rât, pe lângă încălcarea dreptului universal de a locui în mediu sănătos, administrația publică locală le încalcă și dreptul la măsuri speciale, de care ar trebui să beneficieze ca persoane care suferă de efectele locuirii în mediu toxic asupra stării lor de sănătate. Trăind într-un mediu toxic, ei sunt discriminați de primărie și în sensul că mutându-i lângă vechea rampă în 2010 și amplasând în apropierea lor două rampe noi în 2015, îi face mai vulnerabili față de bolile specifice mediului toxic, reducându-le chiar și speranța de viață trăită în sănătate. Pentru că bolile care pun viața oamenilor în pericol se datorează în mare parte factorilor de mediu, în primul rând al mediului în care locuiesc, speranța lor de viață și speranța de viață trăită în sănătate fiind determinate în mare măsură de calitatea aerului pe care îl respiră zi de zi de-a lungul mai multor ani.
Anexă
Fragmente de interviuri realizate cu locuitori în Pata Rât despre mediul în care locuiesc și problemele lor de sănătate
Bărbat, case modulare, 73 de ani
Aici este un miros, de te dă peste cap, care depășește cu mult standardele. Sunt două rampe de gunoi care sunt foarte aproape de noi, prea aproape ca să poți locui. Și ceva mult mai grav este groapa de medicamente care este și mai aproape de noi la nici 100 de metri. Au dus acolo tot felul de deșeuri de medicamente din Cluj și din zona Clujului, sunt foarte multe chimicale depozitate acolo din trecut, și acum din când în când mai lasă din presiune să se elibereze în atmosferă că dacă nu ar exploda, și atunci vine un miros insuportabil. Atunci trebuie să te sigilezi în casă că altfel nu pot să suporți.
De când locuiesc aici tot tușesc și respir din ce în ce mai greu. Mai am insuficiență renală gravă și insuficiență respiratorie, am probleme cu prostata, iar acum recent am făcut un stop cardiorespirator pentru care am fost internat în spital. Am făcut și hepatită aici la un moment dat, am fost internat și pentru asta. Și mai am reumatism, mă dor foarte tare picioarele.
Când am fost internat acum în spital și am spus unde stau, și le-am spus care sunt condițiile și mediul în care locuiesc, mi-au dat niște sfaturi pe care eu nu le pot îndeplini. Cum ar fi să mă mut de acolo, să mă duc între o chirie, sau să fac ceva în privința asta neapărat. Dar unde să mă duc, că eu sunt vai și amar de mine, cât câștig din vânzarea de cărți de anticariat trăiesc de pe o zi pe alta, și de asta sunt nevoit să stau aici.
Domnul Sorin Apostu, care a fost primar în Cluj în 2010, ne-a considerat ca pe niște animale, nu ne-a considerat oameni, ne-a aruncat aici și ceea ce s-a întâmplat atunci a avut consecințe dezastruoase. Avem și noi dreptul la mediu sănătos, dar nouă ne-au luat acest drept, doar visăm ce ar fi să locuim într-un mediu sănătos cum locuiesc alții.
Bărbat, case modulare, 33 de ani
Am fost aduși cu forța aici în 2010, și nouă nici nu ni s-a dat casă, doar un teren, ne-au spus să ne descurcăm cum putem. Era iarnă, minus 20 de grade.
Nu am fost niciodată la pușcărie, dar cred că la pușcărie este mai bine ca și aicea, unde locuim noi. Când mergem la oraș lumea ne condamnă că suntem murdari pe pantofi cu noroi, oamenii ne desconsideră, ne marginalizează, chiar dacă mergem în oraș îmbrăcat frumos, curat, și suntem eleganți, dacă oamenii aud ca suntem din Pata Rât, pur și simplu poți să vezi pe fața lor cum se schimbă.
În momentul când am ajuns aicea la Pata Rât marea majoritate dintre noi toți eram sănătoși tun, acum fiecare dintre noi suferă de o boală, dacă nu de mai multe. Aerul ăsta este foarte toxic, vara nu pot să lași geamul deschis, după ora 12. După ce dau drumul la chimicalele de la Terapia, dacă inhalezi aerul ăla direct te și îmbolnăvești, și mai este și mizeria de la rampa de gunoi, pentru că este foarte mare mizeria afară chiar dacă noi membrii comunității noastre mai tot timpul facem curat pe afară toți, la nici două zile după ce facem curat, mizeria este la loc pentru că rampa de gunoi unde se aruncă tot gunoiul din Cluj este foarte aproape de noi, și vântul suflă tare aici și așa aduce gunoaiele și mizeria între casele noastre.
Eu am probleme cu inima, aici m-am îmbolnăvit. De supărare, de gânduri, îți dai seama să îți pierzi casa unde aveai toate condițiile, gaz, apă, lumină, căldură, și să te trezești că locuiești la rampa de gunoi, între câini, mortăciuni, mirosuri grele, apă contaminată, aer poluat, departe de civilizație. Cum să nu te îmbolnăvești?
Aici o murit nea Titi, omul care s-o bătut foarte mult pentru problemele noastre. El din cauza asta o paralizat și după doi ani parcă o și murit. O mai murit o vecină de 33 de ani de cancer, o altă vecină de a noastră Sonia a murit la 36 de ani. Nea stânga o murit cam la 65 de ani, iar tanti Lili și ea tot de supărare o murit de inimă, tot 60 și ceva de ani avea. Toto, bătrânelul a murit la vreo 70 și ceva de ani, Silaghi la 60. Au murit destul de mulți de când ne-au mutat aici
Cu siguranță condițiile de aici și prin ce au trecut o fost o cauză a morții lor. Aici așa să vă închipuiți, că este exact ca și în lagărele de concentrare, care o fost la Auschwitz, numai că nu suntem împrejmuiți cu gard.
Femeie, case modulare, 47 de ani
Eu lucrez la mătură la Brantner-Veres, și stăm aici de când am fost evacuați în 2010, într-o cameră de 18 metri pătrați. Aici ne-am îmbolnăvit, aicea ne mănâncă câinii de vii. Dacă nu vine soțul să mă conducă, eu nu pot să cobor jos să merg la muncă din cauza câinilor. Și este și foarte mare noroi. Cu lemnele ne descurcăm foarte greu, eu chiar am întrebat dacă eu pot să primesc ajutor de lemne la primărie, și mi s-o zis că nu pot, pentru că am și eu venit și are și soțul meu. Noi trebuie să cărăm lemnele din oraș sau de unde apucăm pentru că nu ne permitem să ne cumpărăm lemne.
Fac foarte des bronșită, poate de la frig, că noi trebuie să lucrăm afară și în ploaie, și în ninsoare. Dar sinceră să fiu, în ultimul timp nu mai m-am dus să-mi fac analize pentru că știu că am foarte multe boli și îmi este frică.
Cele mai frecvente boli de care se moare în Pata Rât este infarctul, cancerul și tot felul de boli respiratorii. Foarte mulți suferă de insuficiență cardio-respiratorie. Afară nu este un aer curat și nu putem sta cu geamurile deschise mai ales că avem și copii mici, una dintre ele are probleme la plămâni, cealaltă este răcită foarte des.
Femeie, case modulare, 61 de ani
În 2010 am fost mutată aici de pe strada Coastei, aicea în rampă de gunoi. Domnu Apostu a considerat că trebuie să scape de noi de țigani și ne-o mutat aici. Noi am întrebat și am insistat fiecare la rândul nostru să ne spună unde ne duce, nu ne-a spus. Primul lucru care s-a făcut pe strada Coastei înainte să ne mute a fost că ne-a tăiat apa și ne-au tăiat curentul și ne-o pus în ceva mașini de gunoi și ne-o adus pe rampă, dar în tot acest timp niciodată nu ne-a spus unde ne mută, doar că ne mută. Într-o dimineață în data de 17 decembrie o venit poliția și o venit mașinile jandarmeriei, ne-au urcat cu forța în aceste mașini de gunoi dacă am vrut să ne luăm ceva cu noi și am apucat am luat, dacă nu, nu și ne-au adus aici pe rampă.
Eu nu am primit locuință, m-am tras la una dintre fiicele mele și ne-am înghesuit acolo cum am putut și acum îmi aduc aminte că acolo pe hol la toaleta comună eram în jur de 40 de persoane. Am tras cum am putut în perioada aia de iarnă foarte grea până în primăvară, când s-a mai lăsat căldura și am putut să ne facem fiecare câte ceva să nu mai locuim atât de înghesuit. În primăvară a adus un om pocăit de aici de jos din Dallas o rulotă, și vara stăteam în rulotă, până când am putut, și iarna iar mă înghesuiam pe la copiii mei, ba la unul ba la altul.
Tensiunea mea a fost foarte mare în 2015, am avut tensiune de 300 și am paralizat pe loc, asta din cauză că m-am tot supărat și necăjit, și eram tot timpul îngândurată de necazul prin care am trecut, pe partea stângă am paralizat complet. Mai sufăr și de diabet, asta am avut-o și înainte să ne mute aici. Prin cate am trecut în ultimii ani de când ne-au mutat, de îngrijorare și de gânduri foarte multe am făcut și o tumoare canceroasă pe creier. E clar că tensiunea, paralizia, boala la cap aici am făcut-o. Mi-au dat pensie de boală, dar trebuie să merg anual la comisie, și îmi este tot mai greu să merg. Cu necazul ăsta nu mai pot nici să îmi câștig de una singură existența, pentru că eu înainte să mă îmbolnăvesc îmi câștigam existența vânzând flori în Piața Mărăști, după accidentul care l-am avut nu am mai putut să fac lucrul acesta. Acum sunt foarte dependentă de cei din jurul meu pentru că nu mai pot de picioare, mă simt mult mai obosită, nu mai pot să fac atât de multe lucruri câte făceam înainte.
Mor și mulți tineri aici. Pentru că este un mediu foarte toxic aici unde noi locuim acum și nu ai cum să reziști mult timp în viață, dar să fac așa o medie nu aș putea pentru că mor și tineri și bătrâni. Nepoata mea de 41 de ani a murit, Ica avea nu mai știu în jur de 38 de ani, Roxana 34, o altă fată tânără de 36 de ani Sonia, mor mulți tineri, pentru că nu ai cum să reziști mult aici, de la 30 de ani în sus încep să fie afectați și sănătatea lor să fie pusă în pericol. Doamna doctor conferențiar specialist de la comisie unde mă duc, mi-a spus că aici este foarte toxic, că ar trebui să ne mutăm de aici, ea o fost aici în Pata Rât și știe că foarte mulți oameni de aicea sunt bolnavi de la mediul ăsta.
Femeie, case modulare, 57 de ani
Aici locuiesc cu soțul meu, suntem doi oameni în vârstă, nu avem copii și locuim aici din 2010 de când autoritățile locale, Primăria Cluj ne-a mutat aici forțat și ilegal. Am o cameră și o bucătărie și ne-am construit și o baie, aici pe terenul ăsta. În 2010 când ne-au evacuat forțat din locuințele noastre de pe Coastei, pe terenul ăsta nu era absolut nimic, ne-au mutat ca pe niște câini într-un teren absolut gol ne-au dat fix 20 de scânduri pe o suprafață de 20 de metri pătrați. Să ne construim noi un adăpost.
De când ne-a mutat aici și eu și soțul meu ne-am îmbolnăvit foarte grav din cauza aerului pe care îl respirăm aici pentru că este foarte toxic, și rampa de gunoi din Cluj este foarte aproape de locuințele în care ne-au mutat. Eu m-am îmbolnăvit cu inima, sunt cardiacă, am tensiune, am diabet tip doi, mă dor foarte tare picioarele Și am foarte multe boli. Am fost și operată cu mai multe. Soțul meu, de când ne-a mutat aici, o paralizat. La un moment dat a fost nevoit să taie niște lemne foarte groase, niște butuci mari, forțându-se prea tare i-o paralizat coloana. A fost nevoie să se interneze în spital unde o fost operat la coloană, de atunci el nu mai este un om normal, tot de atunci a intrat și în pensie de boală este paralizat și se deplasează foarte greu, Are handicap de gradul unu.
Noi toate bolile le-am făcut aici, de când ne-am mutat aici ne-am îmbolnăvit. De necaz, de stres. Ne este foarte greu, nu putem umbla. Autobuzul este foarte departe. Și mult mai multe probleme care le-am întâmpinat de când ne-au mutat aici și ne-am stresat foarte mult și din cauza stresului, din cauza supărării că nu puteam face nimic, am început să ne îmbolnăvim. Numai dacă ne gândim că locuim lângă groapa de gunoi a Clujului unde se adună tot gunoiul din orașul Cluj, este foarte rău aici și este foarte toxic totul și aerul și apa și solul. Dar suntem obligați să locuim aici căci nu avem ce face și nimeni nu ne scoate de aici.
Bineînțeles că și medicii ne-au zis că ne îmbolnăvim pentru că este toxic aici unde locuim. Și normal cum suntem cu plămânii, ne-am îmbolnăvit cu plămânii, cu bronșită, e normal că așa se întâmplă, dacă e toxic aerul aici. La rampă când se ard cablurile, sau când arde toată rampa, și tot feluri de microbi și de mizerii, noi pe toate le inhalăm, și atunci și normal că suferim de bronșită și cu plămânii.
În ultimii cinci ani o murit sora mea cardiacă, care o fost operată, dar din păcate nu au reușit operația și o murit, avea 55 de ani când o murit. Și ea s-a îmbolnăvit de inimă foarte tare din cauza supărării și a necazului când o văzut unde ne-au mutat. O murit o nepoată de-a mea de 34 de ani anul ăsta, a murit de covid. A mai murit o verișoară de-a mea tot de aici din comunitate și ea foarte tânără, iau rămas trei copii orfani, a murit de cancer. Mor destul de mulți tineri aici de 30, 35 de ani, de 50 de ani. Din cauza mizeriei, din cauză că aici e toxic aerul, e poluat, apa nu e buna și așa mai departe. Foarte mulți de aici au murit de cancer pentru că îs condiții foarte grele. Din cauza la complicații la răceală frecventă, pentru că îi frig, și nu toți au bani de lemne. Nu au condiții. Și din acest motiv se îmbolnăvesc.
Noi nu avem ce să ne integrăm, pentru că noi eram integrați și suntem integrați în comunitate. Pe noi ne-au dezintegrat, de fapt, când ne-au mutat aici. Suntem foarte desconsiderați de primărie, noi nu avem niciun cuvânt în primărie. Și la spitale când mergem și se aude că suntem din Pata Rât, ne desconsideră chiar dacă noi suntem niște oameni bine integrați în societate, ei tot ne cataloghează pentru că locuim la Pata Rât. Dar noi nu ne-am mutat aici de bunăvoie, am fost forțați și obligați pentru că ei ne-au mutat aici. Noi romii în general suntem desconsiderați, dar acum după mutarea noastră la Pata Rât suntem și mai desconsiderați.
Ei ne-au mutat aici tocmai să ne condamne la suferință. Și posibilități ca să ne cumpărăm o casă nu avem. Și mai ales la vârsta care noi o avem nu mai putem face nimic. Numai să fim condamnați să murim aici. Asta e condamnarea noastră la moarte.
Bărbat, case modulare, 27 de ani
Mulțumesc lui Dumnezeu, că nu avem boli deosebit de grave nici eu, nici soția mea, suntem tineri. Dar să știți că ambii copiii mei s-au mai îmbolnăvit din cauza aerului poluat și din cauza apei și am mai fost cu ei pe la doctori, când au făcut tot felul de bubițe la gură, și de foarte multe ori respirau foarte greu. Am avut și internări la spital cu amândoi copiii din acest motiv. Între timp ce tot umblam cu copiii pe la doctor, am dat peste un doctor pediatru de la pediatrie doi, care mi-a dat numărul lui personal în caz că mai am probleme cu copiii și mai țin legătura cu el, discutăm din când în când și mai îmi spune ce să fac să îi feresc pe copii cât mai bine de mediul în care trăim.
Salvarea vine foarte greu aici la noi, trebuie să aștepți foarte mult. Mai ales când aude că unde trebuie să vină aici la Pata Rât. S-au întâmplat cazuri în care salvarea a venit a doua zi. Mai avem noroc cu un domn doctor care este la ambulanță, domnul Coroianu. Să îi dea Dumnezeu sănătate, că el ne mai ajută și la cele mai multe solicitări de salvare vine el.
În ultimii cinci ani am avut patru decese în familie. A murit un unchi de al meu, bunicul meu, o verișoară și o mătușă de a mea. Bunicul meu a murit de stop cardiorespirator, la vârsta de 60 de ani. Iar unchiul meu a făcut un atac cerebral și a murit la vârsta de ce 70 ani. Unchiul Titi din cauză că noi am ajuns să locuim aici, de stres, de supărare, de gânduri, înainte să moară cu câțiva ani a paralizat tot de la un atac cerebral, și ultimii ani lui din viață și le-a petrecut într-un scaun cu rotile, Până când a făcut din nou un alt atac cerebral care i-a adus sfârșitul. Verișoara mea a murit la vârsta de 37 de ani de cancer. Înainte să moară o făcut și covid. Iar mătușa mea o murit de inimă, o făcut infarct, la puțin timp după ce ne-au mutat aici. O murit de prea multă supărare, pentru că ea a fost un om care s-o consumat foarte mult din cauză că pe noi ne-o mutat aici. Ea de obicei înainte să ne mute aici era o fire destul de veselă, o femeie cumsecade, bună la suflet, era femeia cea mai bună la suflet din toată comunitatea. De supărare că noi toți am ajuns să locuim pe rampă în Pata Rât, atât de tare s-a necăjit și s-a supărat, încât mai tot timpul plângea chiar și după câțiva ani după ce am ajuns aici, și mătușa mea din cauza asta a murit.
Ar fi foarte bine să locuiești în mediu sănătos, nu așa cum trăim noi la Pata Rât. Într-un mediu sănătos ai condiții normale, nu te îmbolnăvești atât de des, duci o viață mult mai liniștită. Aș dori ca să îmi cresc copiii și să îi educ și eu într-un astfel de mediu. Dar pe noi autoritățile ne-au mutat aici, și nu le pasă de noi, nu îi interesează soarta noastră, pe noi niciodată nu ne-ai ajutat cu nimic, chiar dacă și noi suntem cetățeni ai României, plătim taxe și impozite, ne aducem contribuția statului român, și am merita să se intereseze și de soarta noastră.
Bărbat, str. Cantonului, 33 de ani
Aici pe strada noastră nu avem apă înăuntru, avem doar la cișmea și de acolo ne aducem apă în casă cu găleata. Apa asta o folosim la toate, cu toate că știm că nu e o apă potabilă și nu ar fi bună de băut, doar că nu avem ce face și suntem nevoiți să folosim apă asta și la gătit mâncare, la spălat haine și să ne spălăm, nu avem ce face.
Cum am fost mutați cu părinții mei aici, de 22 de ani, am primit un termopan de la primărie, însă după aceea, după ce am început să creștem, fiecare din frații mei ne-am făcut câte o baracă separată, cum am făcut-o și eu asta după ce m-am însurat, când aveam 18 ani. Baraca am făcut-o din ce se găsea pe aici, din placaje, cartoane, am găsit niște grinzi mai mari, iar după ce s-a născut fetița, am făcut încă o cameră. Am reușit să ne tragem curent în casă de la soacra mea, care avea ceas de curent. Alte cheltuieli nu avem, dar nici condiții decente nu avem.
Ce pot să spun, în ultimii 10 ani s-a agravat foarte tare situația aici la Pata Rât. Înainte, îmi aduc aminte că nu erau chiar atât de mulți și oarecum era mai liniștit. Nu era atât de mare harababură și parcă oamenii nu erau chiar atât de răi, să zic așa, unii cu alții. Dar traiul e la fel de rău și de greu ca dintotdeauna. Aici suntem nevoiți să suportăm foarte multe boli, fum, mizerie, chiar dacă în casă tu îți faci curat și e curat la tine în casă, sunt foarte mulți care nu fac curat în jurul casei lor.
Eu lucrez în salubritate, pe mașină, ridic multe, și mă doare foarte tare spatele la coloană. Ridic bidoane de gunoi foarte grele. Anul trecut am avut ceva probleme la inimă din senin și dintr-o dată mi-a luat-o inima razna, eram bine liniștit, am venit de la muncă, am mâncat, am cerut soției mele un pahar de suc, nu am avut nici o supărare, și după ce am băut sucul am simțit că îmi bate inima foarte tare să îmi sară din piept, era exact ca și atunci când jucam fotbal și făceam efort mult și trebuia să mă opresc doar că de data asta nu făcusem efort. A venit soția, și-a pus mâna pe inimă și în momentul ăla mi s-a oprit inima, ea mi-a spus că m-am schimbat la față, am început să transpir pe frunte. Mi-am revenit apoi, mi-am făcut programare la medic. Îmi e frică să nu am început de hernie de disc. Din când în când mă mai supără ficatul și mă balonez, nici asta nu știu de la ce este, poate să fie și de la aerul ăsta toxic care îl respirăm aici. Am mai fost o dată la ORL pentru că nu aud bine cu urechea stângă din cauza răcelilor repetate pe care le-am avut.
În ultimii 5 ani mi-au murit doi unchi. Unul a murit la vârsta de 62 de ani, eram în oraș și dintr-o dată o picat jos, a făcut o comoție, a stat o săptămână în spital internat și după asta o murit, suferea de mai multe boli, avea și cu inima. Celălalt unchi al meu o murit la vârsta de 55 de ani, și el săracul avea o mulțime de boli, avea cu inima, cu plămânii, avea și prostată, și o murit și el foarte repede.
În primul rând ar trebui toată lumea să aibă condiții de igienă și de sănătate necesare unui om normal. E bine să locuiești într-un mediu sănătos, pentru că așa nu te-ai mai îmbolnăvi atât de repede, ai avea doar problemele vieții unui om normal, nu s-ar mai adăuga și problemele vieții că tu locuiești într-un mediu toxic.
Suntem condamnați de autorități să locuim aici, și suntem discriminați, pentru că nu își dă interesul pentru noi și asta ne arată că nepăsarea lor ne condamnă să locuim într-un mediu așa toxic, suntem respinși de ei ori de câte ori avem nevoie de anumite acte sau de anumite facilități din partea lor, să nu mai zic de o locuință socială nici măcar nu se pune vorba.
Femeie, str. Cantonului, 36 de ani
Eu sufăr cu glanda tiroidă, cu asta știu sigur că sufăr, mai am și alte supărări de sănătate care încă nu sunt diagnosticate.
Salvarea vine și aici la noi, dar vine foarte greu. Mi s-a întâmplat o dată să îi chem salvarea la fetița mea care nu se simțea prea bine, avea vărsături, și am chemat salvarea la ora trei după masa, ea a ajuns la noi la ora 11 noaptea, între timp fetița mea și-a revenit, eu am și uitat că am chemat salvarea.
Majoritatea care au murit aici în Pata Rât au fost tineri sub 40 de ani. Cei mai mulți au murit de cancer, și de infarct de la inimă, și foarte mulți suferă și au boli cu plămânii, asta cred că e din cauza frigului și din cauza condițiilor. Ar fi bine să locuim și noi într-un mediu sănătos, fetița să meargă la școală din condiții bune, să nu fie atât de poluat cum este aici la Pata Rât, și să respirăm un aer mai curat. În ciuda traiului greu de aici nu ne mutăm pentru că nu avem unde să mergem, dacă am avea un de să mergem cu siguranță am plecat de aici oriunde. Dar unde să mergem? Aici măcar avem o baracă deasupra capului, chiriile în Cluj sunt foarte scumpe și nu ne putem permite, teren la țară nu avem, nu avem pământ nu avem bani. Ce să facem? Nu avem unde să mergem de aici, iar să economisim bani pentru o casă sau măcar un teren în altă parte nici nu se pune vorba pentru că nu ne permitem și nu putem să punem bani deoparte din salariul minim pe care îl avem. Primăria nu ne mută de aici, ne lasă să murim aici pe capete.
Femeie, Dallas, 28 de ani
Ne este foarte dificilă viața aici, doar că ne-am adaptat pentru că nu am avut ce să facem, ne-am adaptat tuturor greutăților de aici. Oricât de greu o fost, am încercat pe cât am putut să le oferim copiilor noștri un trai cât de cât, căci unde suntem noi nu e normal. Nu suntem sănătoși deloc. Băiatul meu cel mare este operat la ambele mâini, eu am patru operații, două la cap, una la buză pentru chist, și una la sân.
Acum șase ani, când l-am născut pe băiețelul meu, am sunat la salvare, le-am spus că trebuie să nasc. Am așteptat extraordinar de mult și nu a venit salvarea, așa că într-un final am mers eu la medic să nasc. Când m-au văzut, m-au întrebat ,,Din Pata Rât?, punându-și mâinile în cap. Eu, văzându-le reacția, le-am răspuns da, din Pata Rât, e vreo problemă? În primul rând suntem oameni și noi, și în al doilea rând, sunt foarte curată, și în al treilea rând sunt foarte educată, nu văd de ce nu ați putea să mă tratați și pe mine ca și pe un oricare alt om normal.
Din ce am observat eu de când stau aicea de 22 de ani, rar este aici ca un om să apuce vârsta de 60 de ani, chiar foarte rar, cei mai mulți morți de tineri până în 45 de ani, dar au murit și foarte mulți tineri de 20 și ceva de ani, poate chiar și sub 20 de accidente pentru că ei săracii erau nevoiți să își câștige o pâine și erau nevoit să meargă la rampă de gunoi, mergeau de dimineață la muncă la rampă de gunoi, și nu se mai întorceau, îi aduceau morți de acolo. Am făcut și eu asta, am mers să lucrez pe rampă. Eram foarte atentă la ce se întâmplă în jurul meu, să nu dea vreo mașină mare peste mine și eram foarte atentă unde calc, dar în schimb am văzut foarte multe accidente și foarte mulți morți din accidente. Îmi aduc aminte și un alt lucru, era groaznic când aprindeau rampa, că mai făceau asta din când în când, și atunci era un fum foarte mare și toxic, pur și simplu rămâneai fără aer, îmi venea să mor. Și trebuia să fugi de acolo.
Este extraordinar de greu aici, rău, urât, câini, animale, pericol, frică, miros urât pe timp de vară, pur și simplu nu putem sta afară, mai ales când aprinde rampa, de la fumul ăla te îneci. Plus că sunt toate pericolele care sunt în jurul tău. Până la urmă toți oamenii merită să trăiască într-un mediu sănătos, nu ca și cel de aici de la Pata Rât, aicea este un loc foarte infectat, mai de mult aici, unde stăm noi acum, era rampa de medicamente Terapia aici, s-a aruncat pământ peste toate chimicalele și toate substanțele otrăvitoare.
Continuăm să locuim aici pur și simplu pentru că nu avem unde să mergem, nu avem alt teren nu avem case, nu avem nimic, nu avem bani suficienți să ne cumpărăm, nu avem bani suficienți să ne mutăm cu chirie în Cluj pentru că în Cluj sunt cele mai mari chirii din toată țara, și din salar și alocații și așa destul de mici nu ne putem muta sub nicio formă. Și uite așa suntem nevoiți să locuim în continuare aici și să fim la mila autorităților în speranța că ne va muta și pe noi de aici pentru că Clujul este un oraș de cinci stele și este cel mai Smart oraș din toată România și cel mai frumos oraș din toată România și în speranța că fiind un oraș atât de măreț va rezolva si problema locuirii de la Pata Rât.
Femeie, Dallas, 28 de ani
Noi baie nu avem în casă, avem un wc improvizat afară. Apa avem în casă, gaz nu avem, și curent ne tragem de la socrul meu care locuiește foarte aproape de noi. Viața aicea este foarte grea, am avut inundații, mirosul de la rampă de gunoi asta ne afectează și sănătatea, aici este foarte greu de locuit, e foarte mult noroi ca să treci ca să vii acasă sau să mergi de acasă te umpli de noroi.
Eu acum am gastrită, și recent am avut și ulcer. Băiatul meu a fost internat la spital cu enterocolită, iar eu m-am tratat și mă tratez acasă cu prescripția medicului.
Gastrita am făcut-o de când stăm aici aproape de rampa de gunoi. Prima dată eu chiar am locuit pe rampă, toate bolile pe care le avem le-am făcut aici din cauza mizeriei și din cauza mirosului. Aici a fost și o epidemie de râie cândva, a fost destul să aibă câteva persoane și după aceea am primit toți, toată comunitatea, și așa am primit și noi, și vă dați seama că aici e foarte greu să te tratez de o astfel de boală.
Socrul meu acum câțiva ani a călcat într-un cui ruginit aici și atât de tare s-a infectat și s-a extins rana, încât a fost nevoie ca să îi amputeze piciorul, și mai are și diabet, și i se vindecă foarte greu orice rană.
Oamenii se îmbolnăvesc aici foarte des, și care e mai slab cedează. Au murit mulți și la 30 de ani, de exemplu este o femeie la noi în comunitate acum care are sub 30 de ani și are cancer la sân și are foarte puține șanse de viață. Au murit foarte mulți în accidente, dar mulți au și supraviețuit, majoritatea au avut accidente pe rampă de gunoi când mergeau la lucru să selecteze plasticul, hârtia, sticla, și așa mai departe.
Toată lumea ar avea dreptul să locuiască într-un mediu sănătos eu asta cred, numai că dacă nu avem posibilitatea, nevoia ne face să rămânem aici. Autoritățile ar putea să ne ajute să scăpăm din mediul ăsta, numai că nu cred că ei își doresc lucrul ăsta, pentru că dacă îți depui cerere la ei pentru o locuință socială ori nu te bagă în seamă ori îți trimite ulterior o notificare prin care îți spune că ești neeligibil, sau te duce tot așa cu vorba și cu promisiunile fără să dea ceva în scris doar minciuni, nu le pasă deloc de comunitate, De asta cred că suntem condamnați de ei să locuim aici în Pata Rât.
Femeie, Dallas, 42 de ani
Eu lucrez ca asistent personal pentru fetița mea cu dizabilități handicap gradul 1, și mai am trei copii care sunt cu sindromul retard psihic tot handicap grav. Locuiesc cu soțul meu și cu cei șase copii, într-o cameră de 12 m pătrați și o bucătărie de 6 m pătrați, nevoile ni le facem la un wc improvizat de noi.
Am probleme cu inima în primul rând, dar am și dureri de cap foarte puternice, fiind copiii mei cu probleme psihice nu îmi este ușor. Trebuie să las după ei, trebuie să am grija lor, să nu îi mai supăr mai ales pe cei care sunt bolnavi, și atunci eu trebuie să mă acomodez cu orice problemă. Niciodată nu pot să ajung la un nivel normal cum este o altă femeie și mai ales că în ultimul timp mi-au scăzut și puterile și nu mai pot. Având problemele care le avem cu copiii, mergem des la medici, și la neuropsihiatrie de multe ori, și de cele mai multe ori toate astea trebuie să le facem contra cost și sunt mulți bani pentru noi, doar că nu avem ce face nimeni nu ne ajută. Plus că avem nevoie de tratament, medicamente la copii, îmbrăcăminte, hrană pentru ei și așa mai departe.
Eu și cu soțul meu am început să resimțim tot mai mult efortul fizic pe care noi îl depunem aici și asta ne afectează. Pe mine a început să mă doară foarte tare coloana, iar pe soțul meu îl dor picioarele. Medicii ne-o spus că bolile de care suferim sunt și din cauză că stăm și lucrăm în Pata Rât. În mediul ăsta îmi este mult mult mai greu să le acord o îngrijire adecvată copiilor mei și să am grijă de ei așa cum ar trebui, pentru că nu pot să îi spăl bine, nu pot să îi îngrijesc, nu au condițiile necesare pentru a trăi ca într-un mediu. normal
În ultimii ani a murit și tata și maică-mea. Tatăl meu a murit din cauză că a avut TBC, a fost foarte mult timp internat în spital la în mai multe locuri, o murit în spital la Cluj. O murit la vârsta de 52 de ani. Iar mama mea a murit la vârsta de 45 de ani, avea ceva bronșită acută că nu putea să respire bine, dar supărările și necazul și viața grea au determinat-o să renunțe la viață, să nu se îngrijească.
Aș vrea cât de repede să ne putem muta de aici într-un mediu normal și sănătos, pentru că noi avem nevoie de baie unde să ne spălăm normal și copiii au nevoie de o toaletă normală unde să își facă nevoile. Ne reproșează autoritățile că noi de ce nu am fost în stare să ne achiziționăm o casă sau un apartament, dar pe ei nu îi interesează și ei nu știu cum îi aicea la noi și cât îi de greu ca să pui un ban deoparte, pentru că noi de abia ne descurcăm de pe o zi pe alta, dar apoi să mai punem bani jos să ne cumpărăm o casă, cu foarte mult greu, când se apropie iarna, abia ne punem bani deoparte de lemne.
***
Vă stăm la dispoziție dacă aveți nevoie și de alte detalii în procesul de constatare a discriminării romilor din casele modulare din Pata Rât de către autoritățile administrației publice locale prin amplasarea în proximitatea lor, în 2015, a celor două noi rampe de deșeuri, și prin efectele pe care locuirea perpetuată în mediu toxic le are asupra sănătății lor.
Considerăm, că prin constatarea și sancționarea discriminării manifestate în acest caz, se va putea construi un caz pilot ce va putea funcționa în România ca reper în conștientizarea încălcării dreptului la mediu sănătos și la sănătate, precum și a modului în care această încălcare funcționează în practicile autorităților administrației publice față de romii pe care îi mută în condiții toxice sau în apropierea cărora amplasează surse de poluare, și față de care aceste autorități nu își respectă obligațiile de a-i informa, consulta și proteja cu privire la efectele asupra sănătății ale locuirii în mediu toxic.
Persoane de contact:
Prof. univ. dr. Enikő Vincze, președinta Fundației Desire, Cluj-Napoca, eniko.vincze10@gmail.comLinda Greta-Zsiga, Asociația Comunitară a Romilor de pe Coastei, zsigalinda@gmail.com
[1] Sursele datelor utilizate în această petiție sunt după cum urmează: (1) Interviuri realizate cu locuitori în Pata Rât în cadrul proiectului „Încălcarea dreptului de a locui într-un mediu sănătos și lupta romilor din Pata Rât pentru dreptate locativă” implementat între iulie 2021 – iunie 2022 de cele două organizații cu sprijinul financiar al Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021 (https://www.acrc.ro/). Fragmentele de interviuri care exprimă experiențele trăite ale locuirii în mediu toxic sunt prezentate în Anexă; (2) Raportul proiectului „ENHOJUST Pentru o politică antirasistă justă de mediu și de locuire” realizat de Fundația Desire între ianuarie 2021 – iunie 2022 cu sprijinul Open Society Foundations (https://www.desire-ro.eu/?page_id=3918), din care am extras informații despre măsurătorile poluării aerului în Pata Rât și despre starea de sănătate a locuitorilor; (3) Studii despre poluare și efectele sale asupra sănătății; (4) Legislația din România privind dreptul la mediu sănătos și discriminarea; (5) Studii despre Pata Rât ca zonă rezidențială și spațiul rampelor de deșeuri din orașul Cluj. Conținutul petiției nu reflectă poziția finanțatorilor de proiecte.
[2] În zona numită Pata Rât locuiesc circa 1500 de persoane, grupate în patru comunități distincte. Evident că toate sunt afectate de proximitatea rampelor de deșeuri. Totuși, prezenta petiție se referă la cazul locuitorilor caselor modulare din Pata Rât, caz în care responsabilitatea primăriei față de mutarea lor în acel mediu toxic după o evacuare executată pe cale administrativă în 2010 este directă și explicită. În cazul comunităților Dallas și barăci-rampă primăria se eschivează cu ușurință de responsabilitate directă, susținând că a fost și este decizia oamenilor de a locui acolo și de a munci pe rampă la selectarea deșeurilor. Iar în cazul comunității Cantonului, care este la o distanță mai mare față de rampele de deșeuri toxice decât celelalte trei comunități, primăria a jucat un rol mai indirect, direcționând către această zonă persoane rome evacuate din oraș de la mijlocul anilor 1990 fără a le construi locuințe acolo, acceptând însă amplasarea locuințelor informale în regia proprie a oamenilor, sau din partea unor organizații de caritate.
[3] https://www.cncd.ro/wp-content/uploads/2020/12/Raport_de_activitate_CNCD_pe_anul_2011.pdf
[4] Health Protection Agency Impact on Health of Emissions from Landfill Site, Advice from the Health Protection Agency and 2011; Kampa M., Castanas E.: Human health effects of air pollution. Environ. Pollut. 2008;151:362–367; Duruibe J.O., Ogwuegbu M.O.C., Egwurugwu J.N.: Heavy metal pollution and human biotoxic effects. Int. J. Phys. Sci. 2007 and 2:112–118; Durmusoglu E., Taspinar F., Karademir A.: Health risk assessment of BTEX emissions in the landfill environment. J. Hazard Mate. 2010 and 176:870–877; Vrijheid M.: Health effects of residence near harzadous waste landfill sites: A review of epidemiologic literature. Environ. Health Perspect. 2000;108:101–112; Bridges O., Bridges J.W., Potter J.F.: A generic comparison of the airborne risks to human health from landfill and incinerator disposal of municipal solid waste. Environmentalist. 2000; 20:325–334.
[5] Prin Legea Nr. 86 din 10 mai 2000 România a ratificat Convenția de la Aarhus, deci și-a asumat că o va respecta și implementa prin măsuri adecvate pe plan național. Argumentele aduse în această lege includ nevoia de a recunoaște că orice persoană are dreptul să trăiască într-un mediu adecvat sănătăţii şi bunăstării sale; cetăţenii trebuie să aibă acces la informaţie, să fie îndreptăţiţi de a participa la luarea deciziei şi să poată avea acces la justiţie în probleme de mediu şi să beneficieze, după caz, de asistenţă pentru a-şi exercita acest drept. Legea 86/ 2000 prevede printre multe altele că: nu va cere nici o derogare de la drepturile existente privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu în cazul oricărei ameninţări iminente a sănătăţii umane sau a mediului, cauzată de activităţile umane sau datorată unor cauze naturale, toate informaţiile care ar da posibilitatea publicului să ia măsuri de prevenire sau să amelioreze efectele negative provocate de acea ameninţare şi care sunt deţinute de o autoritate publică sunt diseminate imediat şi fără nici o întârziere membrilor publicului, care pot fi afectaţi.
[6] Prin Legea de revizuire nr. 429/2003, în Constituția României s-a inclus Art. 35 – Dreptul la mediu sănătos, și câteva paragrafe subsecvente, printre care : (1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic ; (2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
[7] În mai 2016, șeful RADP declara: “Noi avem autorizaţie până în 2020. Autorizaţia este emisă până în 2020. Trebuie să ne pregătim pentru toate variantele şi să luăm toate măsurile pentru ca activitatea de colectare în municipiul Cluj-Napoca să nu fie întreruptă.” (https://www.monitorulcj.ro/actualitate/52416-rampa-de-gunoi-construita-de-radp_-temporara-pana-in-2020). În mai 2021, celula 1 din noul CMID a fost declarată finalizată, dar nu avea acord de mediu, astfel s-a decis continua funcționare a rampei temporare RADP (https://ziardecluj.ro/radp-cluj-napoca-plateste-15-milioane-lei-pentru-plimbarea-deseurilor-de-la-rampa-temporara/).
[8] Sorin Gurzău, Eugen S. Gurzău, „Studiu de evaluare a impactului asupra stării de sănătate în relaţie cu obiectivul: Staţie de tratare mecano-biologică şi depozit deşeuri intravilan Cluj-Napoca”, Consiliul judeţean Cluj, (2009), 45-48; https://www.monitorulcj.ro/actualitate/60469-decidentii-locali-stiau-inca-din-2009-ca-depozitele-de-deseuri-de-la-pata-rat-imbolnavesc-letal-populatiile-din-sannicoara-si-apahida-dar-nu-au-luat-nici-o-masura
[9] https://cj.prefectura.mai.gov.ro/wp-content/uploads/sites/37/2020/03/HCJSU-nr-1.pdf
[10] Precum afirmă Ordonanţa de Guvern nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, aprobată prin Legea 48/2002, în România ar trebui să fie garantate egalitatea între cetățeni, precum și excluderea privilegiilor și discriminării în exercitarea drepturilor economice, sociale și culturale, printre ele dreptul la locuință, dar și dreptul la sănătate, și dreptul la mediu sănătos. Traducând prevederile legislației anti-discriminare la cazul dreptului de a locui în mediu sănătos, statul român este obligat să asigure că în România nu există discriminare nici în acest domeniu: adică nu este restricționat dreptul nimănui de a locui în mediu sănătos, sau nu există practici, criterii, prevederi, comportamente care fac deosebire între persoane pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, apartenenţă la o categorie defavorizată și altele, și astfel discriminează și creează inegalitate.