Ziua Internațională a Romilor: puterea de a fi împreună

Semnificația zilei de 8 aprilie

Din 1990, 8 aprilie este Ziua Internațională a Romilor.  Ea a fost declarată ca atare de cel de-al patrulea Congres Mondial al Romilor, pentru a onora memoria primei mari întâlniri internaționale a reprezentanților romi din toată lumea, desfășurată la rândul său în aprilie 1971.

De atunci, pe plan mondial și poate în primul rând european, romii au fost definiți ca minoritate etnică fără o națiune culturală sau un stat național propriu; ori ca o minoritate transnațională îndreptățită la drepturile universale ale omului; sau ca o emergentă națiune simbolică cu drepturi culturale; dar și ca grup vulnerabil țintit de politicile de incluziune socială. Toate aceste (auto)poziționări de multe ori au creat tensiuni între romi și neromi, dar și în interiorul elitelor rome, care căutau să exprime existența romilor prin politică identitară etno-culturală, sau prin politici sociale, sau prin politica drepturilor universale ale omului, ori prin politica unor identități particulare definite în interiorul grupului etnic mai larg. În mișcarea Căși sociale ACUM!, romi alături de neromi, ducem altfel de lupte. Însă ziua de 8 aprilie este ocazie și pentru noi să ne exprimăm solidaritatea politică: între noi, pentru cauza locuirii, dar și cu lupta romilor de pretutindeni pentru recunoaștere culturală, reprezentare politică și drepturi social-economice.

Rasismul anti-rom sau anti-țigănesc al societății majoritare a cunoscut o serie de manifestări inumane: pogroamele din anii 1990 de pe urma cărora casele romilor au fost incendiate de românii sau maghiarii majoritari din localități; rasismul de stat întărit în contextul marelui val emigraționist din anii 2000 care a creat rupturi între cetățenii români de etnie română, maghiară sau germană și romii nedoriți nici acasă și nici în țările țintă; rasismul generalizat, atât în viața cotidiană cât și la nivelul instituțiilor (școli, spitale, administrație publică), care produce ură împotriva romilor și fenomene segregaționiste printre altele în materie de locuire. Criza financiară din 2008-2009 și ulterioarele politici de austeritate, criza epidemiologică și economică din perioada stărilor de urgență și de alertă din anii 2020 și 2021, apoi criza energetică și acum contextul războiului din Ucraina care întărește și militarizarea României, fac tot mai dificilă viața de zi cu zi, dar și perspectivele de îmbunătățire a situației economice a romilor deja sărăciți de continua lor exploatare și deposedare, precum și conviețuirea lor pașnică cu neromii.

Ne susținem reciproc în lupta împotriva capitalismului și rasismului

În acest moment încărcat de greutățile trecutului și prezentului, de Ziua Internațională a Romilor, noi, echipa multietnică a mișcării Căși sociale ACUM! ne re-exprimăm solidaritatea politică în jurul ideii de dreptate locativă.

Ca activiste, de multe ori auzim în jurul nostru că lupta noastră împotriva rasismului poate să fie credibilă doar dacă cei care luptă aparțin etniei rome. Și că fiecare trebuie să luptăm pentru ceea ce suntem fiecare dintre noi. Dar noi, romi și neromi din echipa noastră, credem că romii pot să ducă bătălia lor antirasistă pentru egalitate și dreptate socio-economică alături de neromi. Noi nu suntem o organizație care face politică identitară etno-culturală. Respectăm revendicările acestui tip de auto-organizare din partea romilor, dar ceea ce facem noi, este o luptă antirasistă pentru dreptate locativă și dreptate socială care transcede barierele etnice.

În lupta noastră comună, pe care o ducem de mai bine de 10 ani, noi credem în dreptul și posibilitatea și potențialul de a ne ridica împreună împotriva nedreptăților. Nu vorbim unul în numele celuilalt, creăm împreună spații de exprimare în care toți au ocazia să vorbească și în care formulăm împreună mesaje politice colective pornind de la cunoașterea și înțelegerea diverselor experiențe trăite. Adresăm critic modul în care capitalismul, rasismul și patriarhatul deposedează și exploatează persoanele rasializate datorită etniei și sărăciei, iar acum, în etapa sa militarizată, încearcă să subordoneze toate problemele curente ale societății în care trăim dezideratului înarmării sau pregătirii pentru un război total.

 

Cum arată azi războiul la noi acasă?

Război, război, peste tot război, în jurul nostru, la graniță cu noi. Noi, locuitorii de pe str. Cantonului din Pata Rât, ne înfricoșăm când vedem din două-trei zile câte un tun sau tancuri sau convoaie de mașini militare trecând în fața noastră. În timp ce alții se luptă la trecerea graniței (cu frigul și cu alte lipsuri), noi continuăm să ne ducem viața dificilă la marginea orașului, unde am fost aruncați de mai bine de 20 de ani, fără apă în casă, în niște căsuțe mici și supraaglomerate. Suntem și noi aici, ca într-un fel de tabără improvizată, fără condiții adecvate și care pare că a devenit permanentă de două decenii. Este atât de trist pentru noi zi de zi, că știm că lucrăm și tot nu avem cum să le oferim copiilor noștri condiții bune. Pentru noi o nouă mare bombă acum, imediat după pandemie, sunt prețurile explozive, la mâncare, la medicamente, la curent. Nici până acum nu ne-am permis o locuință bună undeva în oraș, să o închiriem de la privați sau să o cumpărăm, iar de acum încolo, dacă statul va continua să nu facă locuințe sociale și dacă utilitățile vor continua să fie atât de scumpe sau chiar și mai scumpe decât sunt acum, ne va fi și mai greu.

În timp ce războiul din Ucraina ține de mai bine de o lună de zile, noi ne trezim pe strada noastră cu câte un convoi militar, cu mașini care transportă tunuri, tancuri. Înainte eram obișnuiți cu mașini de poliție și jandarmerie, care ne mai supravegheau sau veneau pe la noi cu câte o razie. Acum trec aceste convoaie militare. Este înfricoșător și pentru noi adulții, și este și mai groaznic pentru copiii noștri, cînd ies pe stradă și trece pe lângă ei câte un convoi de 20 de mașini cu tancuri și tunuri. Este groaznic când le vezi nu doar la televizor, ci la tine pe stradă. A intrat în noi o spaimă tot mai mare, ne este și frică să mai ieșim afară. Este teribil să vezi cum copiii noștri, vrând nevrând, se obișnuiesc să vadă convoaiele militare pe stradă, la fel cum trec alte mașini. Săptămâna trecută de exemplu, au trecut prin strada Cantonului de trei ori astfel de convoaie. Și mai și claxonează când trec pe aici, motiv pentru care panica crește. Imediat începi să te gândești că gata, acum începe războiul și la noi.

Nu ne-a fost ușor nici până acum. Eu locuiesc aici de când aveam 8 ani. Amândoi copii ai mei s-au născut aici. Speram să plecăm aici. Iar acum viața noastră este pusă în pericol și de război. Fiind de etnie romă, ne este teamă de rasismul cu care ne-au tratat și până acum conaționalii noștri. Și care a făcut să trecem prin atâtea evacuări și să fim aruncați aici. Ce va fi cu noi, dacă va începe războiul și la noi. Aici unde stăm noi, am fi ținte sigure pentru oricine ne va ataca. Suntem împrejmuiți de două unități militare, una la Turda și cealaltă de pe calea Someșeni, și suntem aproape și de aeroport. Iar noi cum stăm în improvizații aici, nici nu va fi nevoie să tragă în noi, doar o să treacă peste noi direct cu tancurile. Deocamdată ele trec doar pe stradă. La prânz, și apoi seara din nou.

Viața noastră nu a fost bună nici în timp de pace. Dar ne dorim acum în primul rând pace, și ne dorim ca statul să intervină și să ne susțină și pe noi și pe copiii noștri cu locuințe, cu școli, cu spitale, să fie bune și accesibile pentru toți, să nu cheltuie banii pe arme și tancuri.   

La mulți ani fără războaie, tuturor, de ziua noastră!

Cu ocazia zilei de 8 aprilie Ziua Internațională a Romilor, vă dorim dragi romi de pretutindeni multă sănătate și putere de muncă. Chiar dacă istoria noastră a fost neagră, cu mulți ani în care am fost robi, sclavi, sau am fost deportați, întemnițați în lagărele de concentrare, am fost supuși unor atrocități nemaiauzite, totuși etnia noastră a supraviețuit. Au fost 500 de ani lungi grei plini de lacrimi și suferință și foamete, și mulți dintre noi și i-au pierdut pe cei dragi. Azi, în continuare, suntem discriminați și stăm în zone segregate din toate punctele de vedere, și spațial și infrastructural. Copiii noștri încă stau la școală in ultima bancă. Dar lucrurile se schimbă cu pași mici și important este că ele se schimbă.

Noi, activiștii romi si neromi, avem această luptă comună pentru drepturile omului și dreptul de a trăi într-un mediu sănătos și de a avea o locuință decentă. Este o luptă grea dar si plină de satisfacții. Cu pași mici și siguri vom reuși împreună cu toții să schimbăm mentalitatea majoritarilor și să îmbunătățim traiul romilor de pretutindeni.

Haideți să ne unim cu toții și să facem din această luptă un țel al nostru comun. Pentru comunitatea mea de suflet care este Pata Rât, respectiv Cantonului, Dallas, Coastei si Rampă, vă invităm cu drag la expoziția noastră care va avea loc la Casa Tranzit în 8 aprilie de ziua noastră a tuturor. Aceasta este o expoziție despre comunitățile rome din Pata Rât, despre evacuări, despre condiții de locuire și muncă, dar și despre lupta noastră. Toate aceste patru comunități din Pata Rât, unite, suntem o forță puternică, suntem un sprijin unii pentru alții în diversele probleme cu care ne confruntăm fiecare dintre noi. La mulți ani tuturor de ziua noastră!

Linda Greta, Maria Stoica și Enikő Vincze

Comments are closed.