Salutare, dragă redacție!
Încep cu o rugăminte: dacă hotărâți să publicați acest text, sub orice formă, aș dori să rămână anonim.
Sunt în Cluj de trei ani și jumătate și în această perioadă, aflându-mă în prezent la a patra chirie, am văzut de toate. Poate, cea mai mare problemă a locuirii de aici sunt prețurile exagerate. Am avut bafta să nu depășesc niciodată suma de 1200 RON/lună, momentan plătesc și mai puțin, dar mă descurc doar datorită faptului că sunt căsătorită și împărțim cheltuielile cu soțul. Nici nu vreau să-mi imaginez cum se simte în orașul Cluj o persoană singură, venită de altundeva, fără un job “cool”. La fel cum nu doresc să mă gândesc la o posibilă situație în care mi-aș pierde locul de muncă și nu aș fi în stare să găsesc repede altceva, sau în care mi s-ar agrava starea de sănătate mintală.
Nu e niciun secret că locuințele ieftine, mai ales cele din Cluj, au multe probleme. Majoritatea proprietarilor fie nu sunt interesați să investească în ele, le pasă doar de profit rapid, fie nici nu sunt conștienți de starea lucrurilor, deoarece nu stau în apartamentele respective, nu le folosesc personal. Odată cu venirea toamnei adevărate, apar umezeala, mucegaiul, igrasia (aici de vină este și climatul clujean cu care mi-e greu să mă obișnuiesc); în cel mai nepotrivit moment se sparge câte o țeavă sau se rupe nu știu ce aranjament improvizat; vecinii fumează în baie sau pe balcon și mirosul vine la tine în cameră, tot ei fac gălăgie în toiul nopții, câteodată chiar și de câteva ori pe săptămână (tocmai un astfel de comportament jegos al vecinilor ne-a determinat să plecăm din penultima chirie). Proprietarii, de cele mai multe ori, nu prea intervin sau intervențiile lor nu ajută.
Să vorbim puțin și despre discriminare, nu doar din partea proprietarilor de locuințe, ci și a statului român. Eu, fiind cetățeană străină, sunt obligată să-mi schimb permisul de ședere de fiecare dată când mă mut pe termen lung la o nouă adresă, ceea ce necesită timp, deplasări și câteva sute de lei de taxă, de fiecare dată. Pe de altă parte, și majoritatea proprietarilor se cam sperie când le vorbești de un anumit tip de contract de închiriere (cerut de către biroul de imigrări) la vizionare. Bineînțeles că dacă au și alți potențiali chiriași fără asemenea pretenții, nu te acceptă pe tine. Am ratat câteva variante bune tocmai din cauza asta.
Cam astea sunt, vă felicit pentru o inițiativă mișto și vă urez mult spor în ceea ce faceți!