Unde au dispărut copiii de pe canapea?

La finalul zilei de 17.12.2021, în cadrul evenimentului nostru "Cui aparține orașul smart dacă...?", pe fosta str. Coastei am prezentat planșele expoziției "Unde au dispărut copiii de pe canapea?". Cu această ocazie s-a prezentat și inițiativa Monumentului Evacuării de pe str. Coastei pe care dorim să îl amplasăm în zona de unde au fost evacuate cele 350 de persoane rome în 17.12.2010.

Revedeți aici înregistrarea de la prezentarea expoziției: https://www.facebook.com/CasiSocialeACUM/videos/202587482075749

Planșa 0. Unde au dispărut copiii de pe canapea? 

17.12.2021, 18.30-19.30, Comemorarea a 11 ani de la evacuarea celor 76 de familii rome de pe str. Coastei.

Această expoziție pune în context nevoia comunității rome care a locuit până în 2010 pe str. Coastei de a marca simbolic locul de unde a fost evacuată și mutată forțat în Pata Rât.

Asociația Comunitară a Romilor din Coastei, Fundația Desire și Căși sociale ACUM! au venit cu ideea realizării unei lucrări de artă care să amintească de acest moment și să atragă atenția că evacuările din orașul Cluj trebuie să înceteze.

Artiștii Ciprian Mureșan, Răzvan Botiș și arhitectul Silviu Medeșan, împreună cu membrii ai comunității, au creat o machetă a zonei care în 2010 a fost demolată.

Împreună propunem amplasarea Monumentului Evacuării de pe str. Coastei pe actuala str. Episcop Nicolae Ivan f.n. (conform planului de situație)

Planșele componente ale expoziției sunt împărțite în 3 secțiuni, ele arătând: Locuirea pe str. Coastei, evacuarea și mutarea forțată în Pata Rât; Practicile autorităților publice locale și suferințele pe care le-au provocat, dar și acțiunile activiste derulate în deceniul trecut; Procesul de creație a lucrării, transformarea locului din zona străzii Coastei, și monumentul propus pentru amplasarea pe acest spațiu. 

Artiști: Ciprian Mureșan, Răzvan Botiș
Feedback pe machetă: Linda Zsiga Greta, Alexandru Greta, Elena Rita Greta, Silviu Zsiga
Texte: Eniko Vincze, Silviu Medeșan
Extrase din interviuri cu:  Linda Zsiga Greta, Alexandru Greta, Elena Rita Greta, Silviu Zsiga, Alexandru Fechete Pepe, Ernest Creta, Romeo Greta
Editare texte: Simona Ciotlăuș
Urbanism și arhitectură: Silviu Medeșan
Design și layout expoziție: Radu Gaciu
Fotografii: Paula Boarță, Știri de Cluj.ro, Alexandru Greta, Radu Gaciu, Silviu Medeșan, Șerban Savu

 

Planșa 1. Comunitatea de pe Coastei înainte de 2010 - memoria locului

“Erau mai multe case lungi pe acest teren, cu mai multe apartamente, câte opt familii în fiecare casă, fiecare avea câte o cameră și o bucătărie. Era acolo un nuc mare. Și un cireș. Și corcoduși aveam în spatele casei. Copiii mergeau la Puți să le dea cireșe.”

“Erau separate casele, cu distanță mică între ele. Erau locuințe primite de oameni de la fabricile unde lucrau. Pe care apoi primăria le-a preluat, după ce fabricile s-au închis. Oamenii au continuat să plătească chirie primăriei. Am plătit chirie până în decembrie 2010, când ne-au evacuat.”

“Cu timpul, în față și la lateral pe lângă casele închiriate, oamenii și-au ridicat improvizații. Pentru că, atunci când eram mici, dormeam frații în pat. Dar când am crescut, aveam nevoie de mai multe încăperi, așa că părinții au mai construit câte o cameră. Și apoi, cum cineva a crescut și a avut familia proprie, a construit și el sau ea o baracă pe lângă case. Pentru că, din anii 1990, nimeni nu mai primea locuințe sociale cum se primea înainte și trebuia să stea undeva. Pe vremuri munceai, aveai casă, erai respectat de doctor, ai simțit că ești om. Acum te tratează mai rău ca pe animale.”

“Pe Coastei am dus o viață liniștită împreună cu vecinii și familia mea. Toată lumea mergea la muncă, totul a fost frumos în jurul nostru. Nu am avut nicio grijă de pe o zi pe alta, copiii făceau 10 minute pe jos la școală. Nu ne-am simțit segregați, duceam o viață liniștită.”

“Ca în orice comunitate, mai ales când sunt mulți oameni, este imposibil să nu fie probleme din când în când. Sau gălăgie.”

“Pe aici, unde au pus pistele de biciclete, erau tufișuri, între noi și casele private din spatele nostru. Cu vecinii din blocurile vechi construite în anii 1980 noi nu aveam nici cu ei vreo problemă. Ne înțelegeam bine cu vecinii. Mama mea mai mergea la ei, să facă curat. Problemele au început când s-a construit clădirea aceasta de jos unde urma să își facă birouri Nokia și apoi Biblioteca Octavian Goga – de aici s-au făcut foarte multe plângeri împotriva noastră. Și poate situația s-a schimbat și mai drastic când Apostu și-a cumpărat casă pe str. Inău, următoarea stradă de aici. El era deranjat de copiii noștri, care mergeau cu bicicletele pline de nori prin fața casei sale.”

“Era noroi mare, pentru că, până când noi stăteam aici, nu a făcut nimeni trotuar sau drum. Însă de când ne-au mutat, au făcut și piste de biciclete. Mă doare și asta când mă gândesc, cum se fac tot timpul diferențe în defavoarea noastră.”

 

Planșa 2. Evacuarea de pe Coastei - dramele trăite

“Mă pregăteam de zugrăvit, ca în fiecare iarnă înainte de crăciun. Ne-au anunțat în 15 decembrie 2010 că o să fim mutați, dar nu ne-au zis locația unde anume. Ne-au dat 2 zile să ne facem bagajele. Nu mi-o venit să cred ce se întâmplă. Nu mai știam ce să fac. Am ieșit afară, deja vecinii se adunau la noi în curte, nu știau nici ei ce să facă. Unii ziceau: Unde ne duc oare pe toți?, au să ne dea oare locuință la toți sau doar cine are contracte de case va primi?,  restul ce ne facem, care nu avem acte?Au fost două zile de coșmar. Nimeni nu a făcut nici un bagaj până pe 17 decembrie dimineața la ora 5, când au sosit la noi jandarmeria și poliția locală cu cagulele. Și de la primărie au venit și au bătut la uși, strigau să ne scoatem bagajele că au adus mașini, să ne încărcăm repede lucrurile. Și așa a început nebunia pe stradă. De tristeţe, îngrijorare, teamă, oamenii plângeau. Nu știam ce să facem cu listele pe care femeia de la primărie le-a strigat. Unii semnau deja, dar mulți nu. Eu și cu familia nu am semnat nimic și am rămas ultimii care am plecat. Am rămas și seara acolo, să ne mai scoatem lucruri din ce a rămas după demolarea caselor.  Nu am cuvinte să descriu toată povestea și ce am simțit pe moment.”

“Când au venit polițiștii și jandarmeria, le-am spus: „Măi, oameni buni, lăsați-mă să-mi dau jos singur căsuța, mi-o iau eu, lemn cu lemn, mi-o dau jos, improvizația, și mi-o transport sus singur, și mi-o clădesc înapoi. Dar nu, nu m-au lăsat, au băgat excavatoarele. Deci atunci, pe  repede înainte, ne-au forțat să plecăm de acolo cât mai repede.”

“Nu vreau să jignesc pe alții, spunând asta. Am fost și eu unul care a suferit. Suferința ne adună, nu ne dezbină. Însă eu cred că trebuia să ne mute de aici, nu mai puteam rămâne așa cum eram în zona asta care se dezvolta așa, dar nu trebuia în nici un fel să ne arunce la rampa de gunoi.”

“Putea să fie totul mult mai bine pentru toată lumea, dacă atunci, în 2010, primăria avea bunăvoință, și ar fi venit la noi să spună Oameni buni, străduiți-vă să faceți ceva cu casele astea, că sunt urâte.Puteau să construiască și campusul, rămânea și loc de parcare, și să și renoveze casele sociale. Puteau să facă toate cele trei lucruri. Dar pe ei nu i-a interesat. Pentru că au făcut blocurile alea, iar noi nu eram importanți. Casele noastre erau minuscule. Mai bine au luat bani de la privați pe terenuri, decât să renoveze casele sociale.”

După evacuarea forțată a romilor de pe str. Coastei, până și numele străzii a fost schimbat. În aprilie 2011, Asociația Amare Phrala și Fundația Desire, susținute de Grupul de Lucru al Organizațiilor Civice, au depus o petiție la CNCD cu privire la discriminarea comunităților rome marginalizate practicată de autoritățile locale clujene prin evacuarea de pe str. Coastei și mutarea celor 76 de familii rome în casele modulare construite de primărie lângă rampa de deșeuri în decembrie 2010. Tot în 2011, cu sprijinul European Roma Rights Centre s-a început acțiunea în instanță împotriva autorităților clujene. Acum, cazul se află la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.    

 

Planșa 3: Mutarea forțată în Pata Rât - experiențele traumei

“Am primit o cameră într-un modul pe un contract de închiriere. Eu, bărbatul meu, și cei trei copii ai noștri. Și am mai lăsat în cameră la noi și rude din familie, care nu primiseră nimic, ca să nu stea pe afară în gerul acela de decembrie. Ni s-a mai dat un fel de baie comună, cu două veceuri și două dușuri cu apă rece, fără despărțitoare între ele, pe care trebuia să le împărțim cu familiile care stăteau în celelalte trei camere din modulul nostru. În unele module erau chiar și 30 de persoane care le împărțeau o baie comună.”

“Ne-au dus aici pe mașinile lor cu o săptămână înainte de crăciun. Nici n-am simțit că e sărbătoare. Nici măcar copiii. Nici n-am vrut să le fac brad. Și câte ni s-o stricat de atunci! S-a prins mucegaiul de mobilierul pe care l-am dus în casă. Iar o altă parte din mobilier a trebuit să o ținem afară, că nu încăpea în camera primită. O grămadă de lucruri am pierdut. Pereții erau uzi, am reușit să punem o sobă după două zile. După ce s-a făcut un pic de căldură, am făcut paturi pe jos. M-am apucat cu cumnata să punem din lucruri așa, cât de cât, să facem un pic de loc, am pus haine, plăpumi, pături jos. Iar dimineața când ne trezeam, toți eram uzi la spate. Când am ridicat sus hainele, covoarele, pline de apă erau, trăgeam păturile, ștergeam apă de ciment! Curgea apa, vai de capul meu! Și s-a extins mucegaiul până acolo sus la tavan. Foarte rău a fost! Am și zugrăvit, dar degeaba. Și toată ziua făceam focul, geamurile deschise, cu ușa, să fie și curent, să se poată usca. Păi, nepoțica mea în fiecare săptămână mergeam cu ea la urgență, făcea bronșită din cauza mucegaiului. Foarte periculos e mucegaiul ăsta. Apoi s-a îmbolnăvit copilul cu stomacul. Din cauza mirosului. Copiii, săracii, tot ziceau la început, să mergem înapoi la casa noastră pe Coastei. Nu ne place aici, mamă! Hai să mergem înapoi la casa noastră! Unde să mergem?, le-am zis, că ne-au demolat!

“Ne-au tratat de parcă noi nu am fi oameni, am fi niște animale. A fost o batjocură cum ne-au evacuat și unde ne-au adus, cum ne-au băgat în camerele astea de câte 16 mp. Noi plăteam chiria și utilitățile acolo pe Coastei, eram oameni lucrători.”

“Am stat pe Coastei din 1989, am avut un oarecare confort. Iar ei au venit în 2010 și ne-au aruncat aici pe câmp, atât de aproape de rampă. Este sinucidere socială la ce ne-au condamnat pe noi. Ne-au terminat de tot.”

“Ne-au scos de pe Coastei, după ce și noi, și copiii am fost integrați în societate. Am lucrat, copiii au mers la școală. Ne-au scos de acolo tocmai când făceam și noi parte din societate. Autoritățile nu ne ajută cu nimic. Din contra, doar spun să ne integrăm, dar de fapt ei ne aruncă în afara societății. Ne-au adus aici, în Pata Rât, pe câmp, ne-au izolat cu totul. Nu știam ce vom face mai departe. Cum ne va privi și primi lumea dacă află că noi acum locuim în Pata Rât. Ne-au aruncat înapoi cu trei generații de excludere și izolare din societate.”

“Eu mi-am făcut o casă pe bucata de teren pe care mi-a arătat-o femeia de la primărie. Ne-a desenat parcelele și a zis: „Faceți-vă și aici ilegal cum ați făcut pe Coastei!” Căci mie nu mi-a repartizat apartament. La fel au mai fost, înafară de mine, vreo 36 de familii. Aici n-avem nicio hârtie pe pământul ăsta. Aici nu suntem siguri, dacă mâine vrea primăria, mâine vine și zice: Jos! Tot, tot, tot!, căci voi n-aveți nicio hârtie!Și atunci ne dă jos totul. Pot să vină să ne arunce și de aici când vor.”

“Au rămas 36 de familii care nu au primit locuințe în modulare. În prima noapte sus la modulare, lângă rampe, am stat afară, am așteptat afară, cu domnul Ernest, cu Titi am stat, am fost mai mulți, am făcut un foc, am stat, am așteptat. Noaptea aia, cred, că n-o s-o uit nici când o să am 80 de ani. Nu pot să explic ce am simțit. Și nu numai eu, toți! N-aveam nici unde să merg. La cine să mergi în casă? Mai mergeai, așa, o jumătate de oră, o oră, când nu mai puteai de frig, că și ei erau înghesuiți. Toți oamenii care au primit căsuțele astea, aveau mobilă, aveau de toate. Nici ei nu s-au instalat bine și în case era rece, curgea apa pe pereți. Noi pur și simplu am stat afară, am făcut un foc mare. Domnul Ernest, săracu, chiar și pe Coastei a mai stat vreo două zile, afară și a păzit ce era de păzit. Că el a apucat să-și demonteze niște geamuri și nu mai știu ce. Și el mai stătea, că automat au venit vulturii să colecteze, să fure ce apucă de pe acolo. Și el, săracu, a  rămas ca să-și păzească geamurile. El și încă un bătrân stăteau pe Coastei. Deci el avea, cred, a patra noapte de frig, stând afară la foc. A fost groaznic atunci.”

 

Planșa 4: Violența continuă a instituțiilor - o cronologie

“Pentru a găsi o soluţie pentru cei circa 1500 de romi care locuiesc pe strada Cantonului şi Coastei, precum şi în Pata Rât, liderii administraţiei locale iau în calcul zona din apropierea rampei de gunoi de la Pata Rât.” (Viceprimar László Attila, sfârşitul lunii martie 2010)

HCL 197/11.05.2010: Primăria Municipiului Cluj-Napoca, prin primarul Sorin Apostu, a făcut un schimb de terenuri cu S.C. Strict Press SRL, obținând o parcelă de 5755 mp în apropierea vechii rampe de deșeuri din Pata Rât.

Decizia Nr.106271/43/ 20.05.2010 a Comisiei tehnice de amenajarea teritoriului și urbanism: avizarea oportunității întocmirii documentației PUZ Pata Rât: introducerea în intravilan și transformarea unor parcele din vechea zonă industrială în zonă rezidențială. PUZ votat de Consiliul Local în 15.07.2010, având autorizații și din partea Agenției Regionale de Protecție a Mediului și a Agenției de Sănătate Publică a Județului Cluj.

27.05.2010: Primăria Municipiului Cluj-Napoca lansează “Documentul de atribuire pentru construcția de locuințe sociale în Pata Rât.” Acesta a inclus și un caiet de sarcini, ce prevedea: “În vederea asigurării unor condiții optime de locuit a persoanelor fără adăpost, se propune construcția de locuințe sociale, care pot fi disponibile ca spațiu de locuit adecvat.”

În septembrie 2010 s-a eliberat Autorizația de Construcție nr. 1181 “Locuințe sociale pentru persoane fără adăpost Pata Rât f.n,” beneficiari SC Strict Prest SRL și investitor Consiliul Local Cluj-Napoca.

În decembrie 2010, Serviciul Administrare Spații și Terenuri a trimis Scrisoarea Nr. 302716/ 451/ 14.12.2010 către locatarii de pe str. Coastei f.n, prin care ei au fost chemați ca, în termen de două zile, să depună la Primărie o cerere tip și actele de identitate ale membrilor familiei, până în 16.12.2010  “în vederea atribuirii locuințelor sociale pentru persoanele fără adăpost.”

În 16.12.2010, a fost adoptată Dispoziția Primarului Municipiului Cluj-Napoca cu nr. 6397, care prevedea desființarea construcțiilor, lucrărilor și amenajărilor cu caracter provizoriu executate pe str. Coastei f.n.

În zorii zilei de 17 decembrie 2010, buldozerele, alături de trupele de jandarmi, polițiști și angajați ai primăriei, au început acțiunea de evacuare a celor 76 de familii, marea majoritate rome, demolând atât barăcile fără autorizație, cât și vechea casă legală, dată în chirie oamenilor.

În aprilie 2014, primarul Emil Boc declara: “Primăria a procedat corect în 2010 și în continuare are în vedere îmbunătățirea situației romilor care locuiesc în Pata Rât prin asigurarea de locuințe sociale și depunerea unor proiecte europene prin care se încearcă îmbunătățirea condițiilor de viață de acolo.” … Potrivit primarului, romii de pe strada Coastei s-au mutat din locuințe insalubre, improprii, în module care beneficiază de curent electric, apă, căldură.

 

Planșa 5: Suferința oamenilor în mediul poluat din Pata Rât

Conform HG nr. 349/2005, depozitul de deşeuri neconform clasa B Pata Rât Cluj-Napoca trebuia să își sisteze activitatea la data de 16.07.2010.În acel an, muntele de gunoi era format din 1,9 milioane metri cubi de deșeuri și ocupa o suprafață de 22 de hectare. Dar activitatea de depozitare nu s-a sistat la termenul stabilit. Romilor evacuați de pe str. Coastei primăria Cluj-Napoca le-a construit niște case modulare la 800 de metri față de rampa veche de deșeuri și la 200 de metri de vechea rampă de deșeuri medicale.

Instituțiile care au contribuit la autorizarea acestor construcții au încălcat Declaraţia internaţională a drepturilor omului şi mediului adoptată la Geneva în 1994, precum şi Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 536 din 23 iunie 2007, care arată că distanţa minimă de protecţie sanitară, recomandată între zonele protejate şi o serie de unităţi care produc disconfort şi riscuri sanitare este de 1000 de metri.

Când rampa veche a fost închisă definitiv, în 2015, primarul Emil Boc anunța: “Am rezolvat criza gunoaielor la Cluj. Vom avea aici în Pata Rât propria rampă de gunoi administrată de RADP”. Tot atunci s-a înființat și rampa privată SALPREST. Cei care au autorizat cele două rampe noi, au uitat că la nici 1000 de metri de acestea se află casele modulare pe care tot ei le-au autorizat în 2010. Rampa veche, cea închisă în 2015, a fost ecologizată definitiv abia în 2020.

În 29.02.2020, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență a constatat existența unei stări de urgență în Pata Rât, susținând prin asta cererea președintelui Consiliului Județean Alin Tișe de a deschide CMID fără autorizație de mediu: populația din vecinătatea acestor depozite este expusă la risc la îmbolnăviri, cu alterări ale funcției pulmonare, evenimente cardio-respiratorii, infecții respiratorii acute, acutizarea afecțiunilor cronice, intoxicații cu amoniac, metan și hidrogen sulfurat.

 

Planșa 6: Activismul pentru dreptate locativă (2010-2021) 

Locuirea în Pata Rât nu a început în 2010. Și nici lupta de zi cu zi a oamenilor de acolo. La începutul anilor 2000, mai multe familii rome evacuate din oraș cu începere din anii 1990, au fost direcționate de către primărie să locuiască informal pe str. Cantonului. Și mai demult, prin anii 1970 s-a format în zonă colonia Dallas, unde, pe lângă barăcile de la marginea rampei non-ecologice, locuiesc și azi romii ce asigură selectarea deșeurilor de pe rampele neconforme ecologic. Câteva organizații de caritate au susținut oamenii de acolo prin diverse ajutoare, inclusiv locuințe informale.

Momentul tragic al evacuării de pe fosta stradă Coastei în decembrie 2010 a marcat începuturile mobilizării activiste pentru dreptate locativă din orașul Cluj. Aceasta a contribuit la transformarea experiențelor personale ale nedreptăților în mesaje politice revendicative. Începută în 2010 prin acțiuni petiționare împotriva ghetoizării romilor în Pata Rât, activismul militant al Grupului de Lucru al Organizațiilor Civice s-a exprimat între 2011-2015 în diverse acțiuni, inclusiv proteste stradale împotriva segregării teritoriale și pentru dreptul la locuire. În 2012, cu sprijinul European Roma Rights Centre s-a constituit Asociația Comunitară a Romilor de pe Coastei. Pentru a pune pe agenda politică tema locuințelor sociale publice, în 2016 Fundația Desire a lansat campania Căși sociale ACUM!. Din 2017, cea din urmă a început să crească și să se transforme într-o mișcare mai largă pentru dreptate locativă care, pe lângă temele inițiale ale evacuării și segregării romilor, abordează fenomenul amplu al crizei locurii, ce include și lipsa de locuințe sociale, chiriile mari și prețurile nejustificat de ridicate de pe piața de locuințe, exacerbate datorită dezvoltării imobiliare pentru profit. Căși sociale ACUM! este printre inițiatoarele Blocului Pentru Locuire din România, precum și grupare membră a Coaliției europene de acțiune pentru dreptul la locuire și la oraș.

Activismul pentru dreptate locativă din orașul Cluj a devenit posibil pentru că s-a bazat pe solidaritatea transetnică și politică de lungă durată între persoane cu domiciliul în Pata Rât și alte zone marginalizate sub risc de evacuare, persoane care suferă de pe urma costurilor mari ale locuirii în oraș și activiste/ activiști care militează pentru o politică antirasistă justă de locuire și de mediu. 

Împreună, am organizat multe proteste stradale în ultimii 11 ani, printre ele fiind următoarele: Sunt rom și vreau să trăiesc în demnitate (ianuarie 2011); Activismul rom din Cluj – drepturi locative pentru toți (aprilie 2014); Marșul solidarității rome Oraș pentru oameni, nu pentru profit (iulie 2015); Locuințe, nu umilințe. Ziua de acțiune pentru justiție locativă anti-rasistă (aprilie 2017); Rasismul la noi acasă (martie 2018); Cluj contra Cluj. Fotbal antigentrificare (mai 2018); Ea luptă pentru tine (martie 2019); Manifestul European pentru Locuire Publică (aprilie 2019); Facem vizibilă criza locuirii - costurile locuirii în Cluj sunt prea mari (noiembrie 2020); Dezvoltarea imobiliară ne sufocă (martie 2021).

Acțiunea din 17 decembrie din acest an, prin care prezentăm propunerea amplasării unui monument antievacuare pe fosta stradă Coastei, continuă acțiunile noastre comemorative derulate din 2011 încoace.

2011: Marș pentru dreptate socială
2012: Pata Rât 2012. Romi împinși la margini
2013: Scoateți-ne din Pata Rât
2014: Romii din România. 4 ani de luptă pentru justiție
2015: Suntem egali, nu ilegali
2016: Pata rămâne a tuturor
2017: Manifestul Clujean împotriva evacuărilor de pretutindeni
2018: Locuirea precară ne scoate în stradă
2019: Marș pentru drepturile chiriașilor și împotriva evacuărilor
2020: 10 ani în Pata Rât, 10 ani de luptă
2021: Cui îi aparține orașul smart, dacă … ?

 

Planșa 7: Monumentul evacuării de pe str. Coastei în lucru 

În momentul de față, lucrarea de artă constă într-o machetă a zonei care a fost numită str. Coastei înainte de evacuarea din 2010 a familiilor rome care au locuit acolo. Această machetă arată doar casele demolate, ele fiind reconstituite din planurile existente, fotografii și, cel mai important, din memoria afectivă a locuitorilor. Activista Enikő Vincze de la Căși sociale ACUM! a facilitat crearea unor legături între victimele evacuării și artiștii implicați pro bono în realizarea monumentului. Prin întâlniri succesive cu membrii comunității Linda Greta Zsiga, Silviu Zsiga, Alexandru Greta și Elena Greta Rita, artiștii au modelat pe o bază existentă spațiile, ‘barăcile’, strada, vegetația, utilajele folosite de primărie la evacuare, așa cum și le aminteau persoanele care au locuit acolo.

 

Planșa 8: De ce au dispărut copiii de pe canapea?

Pe când locuiau pe str. Coastei, oamenii mai ieșeau vara să stea pe o canapea. În fața lor, în piața Mărăști apăreau pe rând: noul sediu al Bibliotecii Județene Octavian Goga (2002); Olimpia Business Center (2006); clădirea construită pentru Vama Regională Cluj pe terenul primăriei (2005), care a fost apoi preluată și finalizată de Consiliul Județean Cluj (mai 2010). Iar în spatele lor, pe str. Inău se construiau noi vile. Printre altele, cea a primarul interimar Sorin Apostu, care a ordonat demolarea și evacuarea de pe str. Coastei în 2010, și care, în noiembrie 2011, a fost arestat pentru luare de mită în vederea eliberării unor autorizații de construcții.

În anul 2009, canapeaua pe care au stat mai mulți copii a fost așezată în locul unde noi acum, în 2021, propunem amplasarea Monumentului Evacuării de pe str. Coastei. Pentru că în decembrie 2010 canapeaua a dispărut. La fel și copiii care stăteau pe ea. Au fost aruncați lângă rampa de gunoi a orașului. Monumentul ne aduce aminte despre această evacuare. Ca să nu uităm. Ca să nu se mai întâmple niciodată cu nimeni așa ceva.     

În zona unde locuiau cele 76 de familii rome, după evacuarea din decembrie 2010, au fost construite: un sediu al Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai, campus și biserică pe terenul primăriei (mai – decembrie 2011); Creșa publică Vrăjitorul din Oz (2016); Dorobanților Residence, un bloc de pe strada Dorobantilor 132-134 de 12 etaje, cu 120 de „apartamente premium” și 120 de locuri de parcare, beneficiar Transilvania Construcții, pe baza autorizației din 2012. Astăzi, prețul cerut la asemenea apartamente este de cc 2000 euro/ mp și 10000 euro pentru un garaj.

“Când vin aici și mă uit la tot ce este aici și ce este în jur acum, sincer, trebuie să spun că este frumos, este curat, miroase bine. Dar ce nu e frumos, că tot ce s-a făcut, s-a făcut pe suferința altora și pe lacrimile altora. Dar așa este omul, el caută să-i fie lui bine, chiar dacă îi împinge pe alții din calea lui. Nu se uită peste cine a trecut, pe cine a lăsat în urmă în lacrimi, pe cine a bătut. Lucrurile astea se puteau face și într-un alt mod, nu neapărat pe seama suferinței și pe necazul și pe lacrimile atâtor oameni. Puteau să vină să ne spună, nu ne place cum a ajuns locul ăsta, vrem să facem curat, dar și pe voi vă mutăm într-un loc unde și vouă să vă fie bine, nu să vă trimitem la suferință și la chin”. (Silviu Zsiga, fost locuitor pe str. Coastei)

 

Planșa 9: Monumentul evacuării – amplasare și arhitectură  

MONUMENTUL EVACUĂRII DE PE STR. COASTEI 

RIDICAT PENTRU ADUCEREA AMINTE A SUFERINȚEI CELOR 300 DE PERSOANE ROME EVACUATE ÎN 17.12.2010 ȘI MUTATE FORȚAT DE CĂTRE AUTORITĂȚILE LOCALE LA PATA RÂT, LÂNGĂ GROAPA DE GUNOI A CLUJULUI.

ÎN SOLIDARITATE CU TOATE VICTIMELE EVACUĂRILOR FORȚATE
2022, Cluj-Napoca

Monumentul propus va fi amplasat pe o zonă pavată cu piatră cubică, soclurile machetei și a plăcii fiind realizate din blocuri din piatră de Viștea, iar macheta zonei și placa vor fi turnate în bronz. Soclurile au fundații de beton. [phtoshopuri cu monumentul în context]

Propunerea locației pentru amplasarea monumentului se inspiră  de la o fotografie din anul 2009 cu câțiva copii de pe fosta str. Coastei, care pozează pe o canapea. Fundalul fotografiei surprinde perspectiva înspre axul monumental al vechilor blocuri din cartierul Mărăști. Ulterior, pe str. Dorobanților a fost construită Biblioteca Județeană Octavian Goga, clădirea acesteia ascunzând o parte din perspectiva văzută pe vechea poză. Monumentul se dorește a fi amplasat într-un punct din care putem avea în spate același fundal ca în fotografie: adică puțin descentrat spre vest față de axul monumental al bibliotecii și a sensului giratoriu din cart. Mărăști.

Comments are closed.