În 17 decembrie 2010 am fost evacuată cu încă 76 de familii de pe strada Coastei din Cluj și mutată în apropierea rampei de gunoi, adică în zona Pata Rât. În acel moment din viața noastră ne-a fost furată, viața, demnitatea, viitorul copiilor noștri. De atunci fiecare familie din comunitatea Modulelor Noi (fosta) Coastei luptă pentru supraviețuire în Pata Rât, acolo unde nu avem acces la toate facilitățile orașului. Acolo unde autoritățile locale vin în vizită doar în pragul alegerilor, acolo unde ești uitat de lume, de autorități și de restul cetățenilor Clujului.
În fiecare an în 17 decembrie comemorăm această evacuare forțată făcută de autorități împotriva noastră. Suntem sprijinite de mai multe persoane și în special de Căși Sociale Acum!
A trecut de atunci un deceniu de când am fost evacuați forțat, de când am fost jefuite de viețile noastre, de viitorul copiilor noștri. Mulți din comunitate au murit de durere, de necaz, s-au îmbolnăvit cu gândul la dreptate, cu gândul la relocarea înapoi în orașul în care ne-am născut, am crescut și am trăit zeci de ani.
Îmi amintesc acele clipe din ziua evacuării de parcă mă urmăresc zi de zi și nu știu dacă le voi putea uita vreodată.
Era o zi friguroasă. La ora 5 dimineața sute de jandarmi, oameni de la poliția locală, funcționari ai primăriei, tractoare și buldozere au venit să ne evacueze, cu doar șapte zile înainte de sărbătoarea Crăciunului. Acela a fost ‘cadoul’ nostru de Crăciun primit din partea Primăriei. La acea vreme primar era Sorin Apostu. În acel an, copiii din comunitate nu au mers la colindat deoarece erau traumatizați, s-au trezit departe de civilizație, fără cablu la televizor, fără internet, înconjurați de gunoaie, fără căldură, fără apă. Cele 36 de familii care nu au primit nimic – nici măcar camera mică de 16 metri pătrați pe care au primit-o 40 de familii – acele familii s-au trezit fără acoperiș deasupra capului, în plină iarnă. De ce au fost atâta de crude autoritățile cu noi? Pentru că suntem persoane de etnie romă, și acolo au considerat autoritățile că este locul nostru, lângă rampa de gunoi în Pata Rât.
De un deceniu luptăm împotriva injustiției locative. Anul acesta procesul pe care l-am intentat primăriei a epuizat toate procedurile legale din România și am pierdut procesul în care arătăm că evacuarea a fost forțată și ilegală. Vom continua procesul la CEDO și eu sunt foarte încrezătoare că acolo vom câștiga cu siguranță.
Se împlinesc anul acesta zece ani și amintim primăriei următoarele:
CLUJULE NU UITA,
PATA RÂT E ÎN FAŢA TA!
LOCUINŢE NU UMILINŢE!
ORAŞ DE LOCUIT, NU PENTRU PROFIT!
Cerem să ni se facă dreptate, să fim relocaţi înapoi în Cluj-Napoca!
Linda Greta Zsiga