Apartament dintr-o casă de pe str. Inocenție Micu Klein, închiriat înainte de a fi rămas goală drept birou pentru un parlamentar.
Ani de-a rândul, alături de multe-multe persoane, am luptat cu primăria ca să modifice criteriile de locuințe sociale. Am făcut uz de toate instrumentele posibile. Căși sociale ACUM! a încercat de multe ori să își pună toate argumentele pe masa decidenților locali, și nu numai, în favoarea producției de locuințe sociale publice. Și nu doar prin construcție, ci și prin alte metode. Vorbind despre #casegoalecluj - în oraș sunt câteva spații goale în clădiri bine înrijite. Știm că ele nu sunt în fondul locativ. Dar de ce să nu se poată transforma sau reconverti când este nevoie? De ce să stea mai bine goale?
În februarie și la început de martie 2020, echipa noastră a descoperit și fotografiat câteva clădiri neîngrijite cu locuințe și spații publice goale sau ocupate, dar și clădiri bine întreținute unde unele spații sau locuințe din proprietatea primăriei sunt lăsate goale. Colajul de mai jos prezintă câteva dintre ele, în paralel cu câteva povestiri ale unor oameni din Cluj fără casă.
Sunt o persoană cu handicap de gradul doi, și am și pensie de boală de incapacitate de muncă. Am crescut în orfelinat, și am făcut 11 clase în școala specială. Cei trei copii minori ai mei sunt cu handicap de gradul trei. Fetița cu epilepsie mergea la școala de pe strada București. Dar acum școala s-a închis. Cei doi băieți mergeau la o grădiniță a unei biserici cu program săptămânal. Acum grădinița s-a închis.
Am depus cerere de locuință socială de foarte mulți ani. Pentru cererea de anul trecut am primit mai multe puncte, așa câ sunt pe locul 11 al listei cu rezultatele cererilor. M-am bucurat foarte mult. Din noiembrie anul trecut așteptăm și eu și familia mea să ne putem muta cât mai repede de pe strada Cantonului. Primarul mi-a spus că vor repartiza 20 de locuințe în 2020. Suntem deja la final de martie.
În ianuarie am decis să ne luăm o chirie în Someșeni, până așteptăm repartizarea. Și, oricum, nu se poate trăi acolo. Te alungă șobolanii. Proprietarul ne cere 200 de lei chirie pe lună. Am zis că plătim 1-2 luni, până primim locuința socială de la primărie. Dar au trecut deja 3 luni.
Ne este teamă că au uitat de noi. Ne este teamă că proprietarul ne va scoate afară din casă dacă nu mai putem plăti. Că vom ajunge în stradă. Ce se va întâmpla cu noi în plină epidemie? Să fim în stradă, să ne trimită la un centru de adăpost aglomerat, să ne separe familia? Toate astea în timp ce noi am putea primi o locuință socială care acum stă goală.
Știm că acum toată țara este în stare de urgență. Dar și noi, eu cu familia mea, suntem în stare de urgență. Repartizați-ne urgent locuința la care avem dreptul. Nu așteptați să murim de boli sau de foame. (Elena, 29.03)
Clădirea de pe str. Iuliu Maniu nr. 16 din Centrul istoric al Clujului. Aceasta este parte dintr-un imobil în care a funcționat firma SC Napocom SA, aparținând unui ansamblu de foste spații comerciale situate pe o fâșie de teren ce leagă Bulevardul Eroilor nr. 21 și str. Iuliu Maniu nr. 16. La intrările de pe ambele străzi se mai poate observa panoul care anunță Magazinul Napocom (de pe Maniu), respectiv SC Napocom SA (de pe Eroilor - fostul magazin Fierul, acum închiriat restaurantului La Piazetta). Napocom a fost creată în 1991 mai întâi ca o societate pe acțiuni și apoi ca firmă cu capital integral privat, de pe urma privatizării Întreprinderii Comerțului cu Ridicata Metalo-Chimice (la rândul ei înființată în Cluj în 1977)."Apartamentul 7" din acest ansamblu de imobile, care se desfășoară în două corpuri de clădiri având un total de 948 mp, este proprietatea Statului Român, fiind în administrarea operativă a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca. În mai 2017, CL a decis să reabiliteze, reconstruiască, repare și mansardeze acest spațiu cu scopul de a-l folosi ca birouri de care va beneficia însăși primăria. Pe baza unei autorizații din 2018, lucrările încă erau în plină desfășurare la începutul lunii martie 2020, când am făcut fotografiile atașate.
Împreună cu cei doi copii ai mei și tatăl lor, locuim pe strada Stephenson într-o cameră de 8 metri pătrați. Am făcut-o de nevoie, pnetru că nu aveam unde să ne mutăm de la părinți. Fetița mea de patru luni suferă de o boală la inimă de la naștere, este încadrată în grad de handicap mediu. În camera aceasta stăm ziua, ne culcăm seara, aici facem de mâncare, aici ne spălăm. Ne încălzim cu lemne. Avem o cișmea de apă în curte, pe care o folosim toate familiile de aici. Acolo spălăm și hainele. Mai ales toamna și iarna ne este foarte greu, cu lemnele, cu apa, cu toate. Cum deschid ușa, intră imediat frigul. Fetița mea a fost bolnavă tot timpul de când s-a născut. Spațiul acesta este insuficient de locuit pentru doi adulți și doi copii. Vă puteți închipui cum este acum, când nici nu avem voie să ieșim? Soțul meu lucra fără contract de muncă. Deci, oficial, nu are angajator. Astfel, acum, nu are cine să îi dea adeverință să iasă din casă ca să meargă la lucru. Cine riscă să fie amendat? Vă puteți închipui cum este pentru noi acum, când patru persoane trăim din indemnizația de maternitate? Ajutor social nu ne-ar da. Pentru că au niște criterii, că nu ne încadrăm pentru că avem această indemnizație. Anul trecut am depus cerere pentru locuință socială. Cererea noastră a fost punctată cu 52 de puncte. Inițial era și mai puțin, după contestație au dat 10 puncte pentru copilul cu handicap. Câți ani trebuie să aștept ca să primesc o locuință? Ce ar trebui să fac să primesc mai multe puncte? Cine face punctajele astea, nu se gândește la oamenii ca noi. Primăria se gândește la noi atunci când trimite Poliția Locală să ne amendeze. Avem câțiva vecini care fac reclamații tot timpul. Îi înțelegem și pe ei. Noi ne-am muta ca să nu stăm aici îngrămădiți așa de mult. Dar unde să ne mutăm dacă în Cluj chiriile sunt așa de mari și nu există locuințe sociale? (Anamaria, 30.03)
La câțiva metri de locuința Anei, pe str. Gării nr. 4 o clădire cu parter și patru etaje stă goală de foarte mulți ani. Ea a fost construită în 1977, având câte 15 camere și un grup sanitar pe fiecare etaj, iar la parter o bucătărie și sală de mese. Cămin de elevi aparținând Grupului Școlar pentru Protecția Mediului, clădirea și-a pierdut această funcție odată cu demantelarea învățământului profesional. Conform unei Hotărâri Guvernamentale din 2006, clădirea aparține domeniului public al municipiului Cluj-Napoca. După 12 ani, în mai 2018, primarul a inițiat proiectul de Hotărâre de Consiliu Local pentru darea în administrare a clădirii Grădiniței cu program prelungit “Parfum de Tei”. Aceasta la rândul ei, din 2019 nu a mai putut funcționa în clădirea veche, retrocedată, de pe strada Horea. Consiliul Local a alocat anul trecut 2.8 milioane de euro pentru lucrările de reamenajare a clădirii. La o ședință a CL din ianuarie 2020, Emil Boc a recunoscut că lucrurile merg foarte încet, pentru că această clădire, așa cum este ea, nu este adecvată unei grădinițe.
Noi stăm în chirie de 14 ani, dar acum suntem în riscul să nu mai putem plăti. Suntem doar cu indemnizația de maternitate, pentru că soțul meu a fost trimis acasă de patron în concediu fără plată. Ne-am căsătorit în 2006, și de atunci stăm în chirie. În 2009 ne-am depus cerere pentru locuință ANL, atunci s-a născut fetița noastră. Am tot depus cererea asta până în 2013, și apoi ne-am pierdut speranța. Dar în 2017, când s-a născut băiețelul nostru, am depus cerere pentru locuință socială, și de atunci am făcut asta anual. Toată lumea cunoaște situația noastră foarte gravă. Băiețelul este cu un handicap grav. Dar criteriile la Cluj sunt de așa fel încât nu avem nicio șansă reală să primim locuință, dacă primăria repartizează așa de puține în fiecare an.
Și la primărie, și la direcția de asistență socială se cunoaște cazul nostru. Au dosarul nostru de cerere pentru subvenționarea chiriei de acum doi ani. Atunci ni l-au aprobat, dar am primit acest ajutor doar pentru câteva luni. Pentru că, după ce soțul meu și-a găsit din nou de lucru, ni l-a tăiat. Acum, din păcate, s-a întâmplat din nou, el nu mai primește salar. Încercăm să revenim la direcția de asistență socială cu cererea să ne acorde din nou subvenția asta. Cred că nu ar trebui ca asta să le ia prea mult timp. Au informațiile noastre, cunosc situația noastră disperată. Stăm patru persoane într-o locuință de 21 metri pătrați, cu o cameră bucătărie, pentru care plătim la proprietară 900 lei. Suntem tot mai disperați. (Elisabeta, 31.03)