Interviu Lina-Peter – Mietshäuser Syndikat

Este aproape imposibil de găsit condiții de locuit ferite de logica pieței libere, și fără frica de a pierde locuința din cauza prețurilor ascendente, speculațiilor imobiliare sau îndatorare. Cum s-a dovedit prin masivele evacuări aderente crizei imobiliare în țările sud-europene, nici proprietatea privată nu asigură că omul nu își pierde locuința, sau că nu e forțat*ă să-și părăsească comunitatea.

Mietshäuser Syndikat este un model locativ din Germania care se bazează pe un răspuns radical la această problemă: locuința trebuie scoasă de pe piața liberă, într-un mod conform sistemului. Este o formă legală și de proprietate combinată, care împiedică posibilitatea reprivatizării și ridicarea prețurilor după creșteriile pieței. Dar și mai mult de atât, oferă spațiu comunitățiilor alternative, și le permite să decidă asupra mediului lor.

Lina Hurlin trăiește într-o astfel de casă și comunitate, și ne a povestit puțin mai mult despre Mietshäuser Syndikat.

Ne poți spune la început câteva cuvinte despre tine, și relația ta cu Miethäuser Syndikat?

Mietshäuser Syndikat, adică Sindicatul Caselor de Chirie, exista deja din anii 90, iar eu pe atunci eram încă un copil, deci nu am fost parte din ea. Casa noastră și proiectul nostru s-a alăturat Sindicatului în 2014. Mai precis în 2013 am găsit clădirea și în 2014 am devenit un proiect al Mietshäuser Syndikat. În plus, eu mă mai ocup și cu îndrumare aici în zonă, adică în Leipzig și în orașele din jur. Și bineînțeles că participăm și noi la întâlnirea la nivel federal (Bundesweit).

Cum ai sintetiza ideea de bază a Sindicatului?

Membrii proiectelor care aparțin Sindicatului sunt de acord cu principiul că locuința nu ar trebui să fie folosită pentru producerea profitului, adică locuințele și casele aparțin celor care trăiesc în ele, și nu servesc scopul de a îmbogătăți pe altcineva. Locuirea este o necesitate de bază, un drept uman fundamental, și din acest motiv nu poate să fie folosită pentru producerea profitului. Cam asta e baza Sindicatului. Și de o astfel de mentalitate vom avea tot mai multă nevoie. După criza economică globală din 2008, când a explodat piața imobiliară, investitorii privați cumpără tot mai multe clădiri de locuințe, pe care le introduc pe piața liberă. Gentrificarea e o problemă, mai ales în orașe. E o problemă tot mai mare că spațiile libere și de locuit sunt tot mai puține și neaccesibile în orașe, iar oameni nu mai pot plăti chiriile tot mai mari. Ceea ce face Mietshäuser Syndikat e practic să scoate clădiri întregi de locuințe, și alte spații de pe piață, și astfel protejează chiriașii de evacuări, și de excluziuni de alte feluri, de exemplu de gentrificarea atât a imobilelor de locuințe precum și a spațiilor publice. Bineînțeles că Mietshäuser Syndikat nu poate salva decât o mică fracțiune a locuințelor, nu are capacitatea de a mântui lumea și de a oferi protecție tuturor chiriașilor. Momentan există cam 150 de proiecte, și sunt, dacă nu greșesc, cam 3000 de beneficiari ai proiectelor din Sindikat. Această este o parte nesemnificativă a chiriașilor în Germania (sunt orașe cu peste 85% de chiriași).

Deci tu vezi Mietshäuser Syndikat ca una din mai multe structuri care împreună ar putea asigura dreptul la locuire pentru toți.

Da. Sunt și alte modele care funcționează bine, cum ar fi cooperativele propriu size. Eu cred că deşi nu putem deocamdată introduce toate locuințele în proprietate comunală, ceea ce a reușit deja Sindicatul este că se poate foarte bine construi, renova și menține locuințe fără o orientare către profit. Și că toate aceastea le putem noi organiza şi ţine sub control. La noi totul se bazează pe auto-organizare și auto-determinare, cumpărăm și construim locuințe și prin munca noastră demonstrăm că se poate și fără investori care produc profit.

Partea mai complicată dar și cea mai interesantă pentru noi este cum funcționează exact acest model. Cum a început Syndikat-ul și de unde era capitalul de bază?

Eu nu am fost prezentă la începutul Syndikat-ului, dar, din câte știu, prima fază a fost de a găsi posibilele forme juridice. Adică cum poate aceasta să fie realizată în sistemul capitalist în care trăim, și cu statuturile juridice date – care oricum sunt uneori atât de diferite că acest model nu poate fi copiat pur și simplu. Soluția noastră este o combinație de GmbH (Gesellschaft mit beschränkter Haftung – similar cu Societate cu răspundere limitată – notă editorială) și asociație (Verein), care prin acorduri anumite se asigură că casa nu mai poate să fie vândută. GmbH-ul Syndikat-uluiareun drept de veto în deciziile deasupra vânzărilor, și se va opune acestora în orice caz. Astfel Mietshäuser Syndikat garantează prevenirea privatizării, casele practic nu mai pot să fie vândute niciodată. În cazul unei cooperative (Genossenschaft) este altfel, acolo există posibilitatea de a vota cu o majoritate privatizarea, pe când în Syndikat nu.

Iar în ceea ce privește capitalul, Mietshäuser Syndikat funcționează în primul rând prin credite directe (Direktkredite), și credite bancare. Presupun că în România e la fel, când o asociație sau o S.R.L. cere credit bancar, trebuie să garanteze o contribuție proprie. Această contribuţie este la noi în jur de treimea sumei. Contribuția proprie a fost strânsă de către comunități din surse diferite, de obicei prin prieteni, familie sau persoane care vor să susțină astfel de proiecte. În aceste cazuri se face un contract pentru un timp definit sau nedefinit. Aceste credite personale sunt o parte importantă a finanțării Syndikat-ului.

Cum vă organizați finanțele, aveți și angajați?

Este o singură persoană în Freiburg cu un part-time care face finanțele întregului Syndikat, și în afară de asta facem totul pe bază voluntară. În general majoritatea muncii se face voluntar.

Noi facem acest interviu cu speranța că în curând vom vedea ceva similar și în România. Voi mai aveți contacte internaționale, sau faceți parte din rețele cu alte cooperative?

Bineînțeles, avem chiar și un grupul de lucru ’internațional’ (Internationales), care se ocupă explicit cu susținerea proiectelor din străinătate. Acest suport este în bună parte și cercetare legală, adică cum se poate realiza modelul nostru constituit dintr-o S.r.l și o asociație în legislația anumitor țări. ’Asociațiile’ de exemplu funcționează foarte diferit în țăriile diferite și au  responsabilități diferite. Grupul de muncă ’internaționala’ se străduiește să explice funcționarea Syndikat-ului cât mai bine pentru ca sindicatele locative în alte țări să-și poate construi o structură similară. Există proiecte în Austria, Olanda și Cehia, dar avem relații foarte bune și cu Barcelona de exemplu, deci suntem bine conectate. Din toate acestea cele două proiecte care sunt foarte similare ca model sunt habiTAT și Vrijcoop din Olanda.

Iar cu autoritățile locale ce relații aveți? Sunt diferențe între municipii mai mici sau mai mari în atitudinea lor către proiectele voastre?

Cu Primăriile avem relații foarte diferite. Sunt orașe în care se tot pun obstacole în calea noastră, și trebuie luptat pentru fiecare bucățică de teren public. Diferența se vede cel mai bine când încercăm să obținem terenuri sau imobile din proprietatea municipiului. În Tübingen sunt de exemplu foarte deschiși, este o conducere care chiar ne întreabă dacă suntem interesați de una sau alta proprietate municipală. În același timp sunt orașe unde numai cu critică ne întâlnim, dar aceasta nu depinde deloc de mărimea orașului, ci mai mult de cine este în Primărie, și cât este de deschis către forme de viață și comunități alternative. În Tübingen de exemplu este o relație bună și pentru că Syndikat-ul are mai multe proiecte și este prezent de mai mult.

Ar mai fi o întrebare mai tehnică: cum stabiliți prețul chiriilor? Pentru că există chirii destul de diferite în diferitele proiecte ale Syndikat-ului.

Da, sunt, dar prețurile nu sunt stabilite de către Mietshäuser Syndikat, ci de fiecare proiect la ședințele lor financiare. Ele decid ce fel de casă vor, câte persoane vor locui acolo, ce standarde de reabilitare și menținere doresc să aibă, ce fel de încălzire, ferestre etc. Sau pur și simplu câtă energie proprie pot investi în construcții. Există case unde este compatibil cu stilul lor de viață să-și petracă până o jumătate de an pe șantier, și sunt unii pentru care nu, și atunci proiectul va fi cu atât mai scump. Și până la urmă diferența semnificativă este dată de locația proiectului. Dacă un imobil se află la țară în Saxonia va fi relativ ieftin, pentru că atât terenurile cât și firmele de construcții sunt mai ieftine. În schimb dacă e vorba de o clădire în centrul München-ului va fi scump. Deci depinde mult de în ce parte a țării este proiectul. Și în același timp pentru noi este foarte important ca casele să fie accesibile și pentru cei cu venituri foarte mici, sau fără venit. Aceasta se rezolvă prin așa numita subvenționare încrucișată (Querfinazierung) ceea ce însemnă ca în caz că chiria ar depăși suma pe care chiriașa o primește pentru șomaj (Jobcenter), cei care au salarii bune preiau excendentul. Aceasta este o posibilă soluție, dar sunt și altele. Dar în general depinde de cât primește persoana fără muncă de la stat și noi rezolvăm restul cumva, chiar dacă nu își găsește de muncă pentru o perioadă mai lungă.

Sunt evenimente la care am putea participa și noi din România?

Clar, de exemplu adunările sunt deschise și pot fi vizitate, trebuie numai contactaţi organizatorii din timp. Cu grupul de muncă ’internaționala’ se poate întâlni și separat, ei au și întâlnirile lor și sigur s-ar bucura dacă ar veni cineva din România. În general noi ne bucurăm dacă sunt grupuri interesate din străinătate și dacă modelul nostri este dus mai departe. Și călătorim și noi cu plăcere, de exemplu în România dacă este un eveniment legat!