„Majoritatea persoanelor evacuate acum în Barcelona locuiau în chirie”

Interviu cu Jaume Gorriz, economist și membru al Sindicatului pentru locuire din cartierul Vallcarca, Barcelona

Cum și de ce a apărut Sindicatul pentru dreptul la locuire?

Înainte de 2008, în timpul bulei imobiliare, în Spania se construia mai mult decât în Franța și Germania împreună. Era o fierbere brutală în construcții. Multă lume lucra în construcții și cumpărau apartamente pentru că aveau un loc de muncă și puteau face un credit ipotecar. Multe persoane care aveau aceste credite ipotecare odată cu criza economică nu l-au mai putut plăti. A fost atunci când a apărut mișcarea PAH (Plataforma de Afectados por la Hipoteca – Platforma persoanelor afectate de ipoteca, apărută în 2009). După 2011, numărul creditelor ipotecare s-a redus foarte mult pentru că și piața muncii s-a schimbat, nu mai există contracte pe o perioadă nedeterminată și oamenii nu mai pot obține un împrumut de la bancă. După mișcarea PAH s-a obținut o lege prin care persoanele evacuate din apartamentul cumpărat pe credit, care nu mai putea fi plătit, au reușit să își anuleze datoria la bancă predând apartamentul.

Ce fel de datorie?

Cum prețul apartamentelor urcase artificial în timpul bulei imobiliare, odată cu criza economică valoarea lor a coborât. Chiar dacă o persoană preda apartamentul cumpărat băncii, acesta era evaluat la noul preț și persoana trebuia să mai plătească diferența de bani, suma la care a fost cumpărat. Prin presiunea făcută de PAH s-a obținut anularea acestei datorii. Dar ajungem în 2016, când aveam o altă criză imobiliară care afectează de data aceasta oamenii care stau în chirie.

Pentru că nu se mai semnează acum împrumuturi bancare pentru achiziționarea unei locuințe și atunci oamenii stau în chirie?

Exact, nu se semnează contracte ipotecare cu banca, iar oamenii sunt nevoiți să stea în chirie. Înainte de 2015 evacuările afectau într-o proporție de 70% persoanele care aveau un credit ipotecar, care cumpăraseră un apartament. Dar după 2016, procentajul se inversează și majoritatea evacuărilor de data aceasta în Barcelona sunt ale persoanelor care stau în chirie. În acest moment puterea de mobilizare a mișcării PAH scade, pentru că erau specializați pe ajutarea oamenilor evacuați datorită neplății creditelor ipotecare, și atunci apar sindicatele în fiecare cartier al Barcelonei. Inițial a apărut un sindicat al chiriașilor din Barcelona acum trei ani, care include toată Barcelona și se ocupă doar de problema chiriilor. După câteva luni au apărut sindicate pentru dreptul la locuire în fiecare cartier. In Vallcarca suntem unul din primele sindicate. Diferența dintre aceste sindicate de cartier și sindicatul chiriașilor din Barcelona este faptul că sindicatul de cartier se ocupă de mai mai multe probleme legate de locuire.

De exemplu?

Persoanele care nu au o locuință, nici nu au acces la o locuință socială,  fie pentru că nu există, fie pentru că nu îndeplinesc criteriile stricte, fie pentru că nu au acte – și atunci se încearcă ocuparea unui apartament gol care există în cartier.

Cum intervine Sindicatul?

Oamenii vin la noi când sunt inițiate procedurile de evacuare, însă noi am dori să vină cu mult înainte de data evacuării. De exemplu sunt persoane care vin și spun că au evacuare poimâine, așa nu avem timp să pregătim nimic. Cu cât avem mai mult timp până la data evacuării, cu atât mai bine, pentru că putem negocia cu proprietarii.  Mergem la Registrul locuințelor, vorbim cu proprietarii, negociem cu banca, avem avocați, toate gestiunile se fac de la sindicat.

Iar când s-a ajuns la faza de evacuare?

Mergem la adresa la care se află proprietatea de unde vor fi evacuați chiriașii și încercăm să oprim evacuarea. Asta este faza limită, dar putem face multe lucruri și înainte. În cazul meu de exemplu, care a fost foarte mediatizat în cartier, voiau să-mi urce foarte mult prețul chiriei. Mai întâi voiau să mă dea afară din casă, și mi-au făcut mobbing. Nu au vrut să-mi reînnoiască contractual când s-a finalizat. Cu o lună înainte de expirarea contractului am început cu cei de la Sindicat să negociem contractul meu.

Cum adică mobbingca să părăsești locuința?

Mi-au tăiat apa, lumina, făceau zgomot în clădire, telefoane, intimidări constante.

Proprietarul era o persoană fizică sau o bancă?

Nu, era o firmă care cumpărase tot blocul. Ei voiau ca eu să plec din apartament pentru ca ei să renoveze apartamentul și să îl închirieze la un preț dublu.  Atunci au venit cinci persoane de la sindicat care au vorbit cu operatorii care erau în clădire și care încercau să-mi taie apa. Din acel moment atitudinea proprietarilor, a acelei firme, s-a schimbat foarte mult. Când au văzut că eu aveam un spate, un sprijin, comportamentul lor cu mine s-a schimbat. Cu ajutorul sindicatului am început să negociez cu firma care era proprietară și am obținut un contract pentru șapte ani în baza noii legi care permite contracte de șapte ani, pentru că legea anterioară prevedeau maxim de trei ani, și mi-au scăzut prețul chiriei. Era prima dată în Barcelona când se obținea o scădere a prețului chiriei.

Încercați să negociați piața chiriilor…

Da, în mod curent, cu ajutorul sindicatului se obține o chirie mai ridicată la finalizarea contractului, dar nu atât de ridicată cum e pe piață unde prețurile au urcat mai mult de 40% într-un singur an. Dar în cazul meu ne-a costat foarte mult, am avut numeroase întâlniri cu proprietarii, până la urmă ne certam și pentru 5 €.

Sindicatul negociază cu proprietarii cu mult timp înaintea evacuării sau convoacă oamenii în momentul evacuării...

Da, dar asta se întâmplă când deja a eșuat totul, mă refer la convocarea oamenilor la ora și în locul evacuării. Ceea ce facem este să încercăm să oprim evacuarea. Convocăm prin rețele sociale celelalte sindicate și persoanele care locuiesc în zonă și ne concentrăm toți la ușa persoanei care va fi evacuată, la ora la care se presupune că va ajunge comisia judiciară.  Încercăm să oprim evacuarea, nu reușim întotdeauna. Ieri de exemplu am eșuat. Poliția ajunsese de la 6:15 dimineața,  erau nouă dube cu 7-8 polițiști în fiecare dubă.

O armată…

Da, o armată. Au tăiat și strada nu se putea trece,  ne-au intimidat,  au identificat două persoane din sindicat, l-au percheziționat pe un coleg. Era a șaptea oară când Judecătoria trimitea poliția pentru realizarea evacuării. Era vorba de o persoană care locuia în chirie. Toate evacuările anterioare am reușit să-le oprim în acest caz.

De data asta, la a șaptea încercare de evacuare, am văzut ceva nou: Tribunalul cerea poliției să realizeze evacuarea,  în cazul în care nu vor evacua oamenii  se specifica că Tribunalul va lua măsuri împotriva poliției. E a doua oară când vedem asta din partea Tribunalului.

Și cine era proprietarul?

Era o persoană fizică, o persoană care are trei apartamente. Prima data i-au mărit chiria cu  30%. Proprietarul nu a vrut să negocieze nici cu chiriașul, nici cu sindicatul.  Ieri un coleg de la sindicat a făcut un calcul, acest dispozitiv de poliție care a venit la evacuarea colegului nostru reprezenta pentru Stat o sumă de 16000 €, pentru  a da afară din casă o singură persoană. Eram 80 de persoane în fața casei, dar nu am putut să facem nimic, era mult mai mulți polițiști.

Ce soluție există acum pentru persoanele cu venituri, dar care nu pot plăti chiria?

Avem acum un caz la sindicat al unei tinere care s-a despărțit de soțul ei, e un caz de violență domestică. Ea are un job, dar câștiga în jur de 700 €. Are și un copil. Dar problema ei cea mai gravă era faptul că  nu putea să aibă copilul în custodie împreună cu fostul soț, deoarece ea locuia într-o camera, nu avea bani să închirieze un apartament. În acest caz, serviciile sociale nu îi dădeau custodia copilului, ei considerau  că nu are condiții optime de locuire. Ea trebuia să demonstreze că ea singură închiriază un apartament pe care nu-l împarte cu alte familii.

Un apartament singură?

Da, dacă închiria doar o cameră într-un apartament, serviciile sociale nici măcar nu îi dădeau voie copilului să petreacă câteva zile cu mama. Prin sindicat am făcut un apel prin care ceream proprietarilor de apartamente un apartament la prețuri accesibile, nu la prețurile pieței. Și o persoană care are relații cu sindicatul avea un apartament la parter,  și i l-a oferit la un preț redus pentru închiriere. În felul acesta și serviciile sociale îi permiteau să aibă cu custodia copilului. Noi punem în contact persoanele care au nevoie de un apartament, cu proprietarii care închiriază sub prețul pieței.

Și pe de altă parte  se ocupă și spații…

Da, dar nu este opțiunea sindicatului, nu este ceva care neapărat ne place.  Apartamentele ocupate sunt mai ales ale Primăriei, apartamente expropriate care încă nu au fost demolate  sau apartamente ale băncilor care sunt goale.

De ce au fost expropriați locatarii?

Sunt clădiri care vor fi demolate conform noilor planuri urbanistice. Exproprierile de exemplu în acest cartier au fost făcute de Primărie sau de firma imobiliară Nuñez Navarro. Pe urma a venit criza și nu au construit nimic pe aceste terenuri. Sunt terenuri goale de 10 ani de zile. Atunci dacă aceste apartamente din care persoanele au fost expropriate încă nu au fost demolate, le ocupăm. În viitor vrem să negociem cu Primăria ca aceste persoane care au ocupat apartamente în edificii care nu au fost încă demolate să poată să rămână în ele cu chirie socială.

Dacă mâine am o evacuare care soluția pe care o am? Care este răspunsul din partea serviciilor sociale și a biroului pentru locuire din cartier?

Din experiența noastră cu biroul de locuire din acest cartier (serviciu al Primăriei), listele de așteptare sunt foarte lungi. Am fost săptămâna trecută cu o persoană în vârstă, un caz foarte grav, și ne-au spus că să așteptăm să se întâmple un miracol.  Textual.  Pentru că nu aveau nicio opțiune.

Pentru că nu există apartamente de protecție socială?

Nu. Colegul nostru evacuat ieri a trebuit să meargă la un centru de urgențe sociale unde primește un loc timp de 3-4  nopți. Ulterior e posibilă o pensiune, dar nu are posibilitatea obținerii unui apartament social.

Pe urmă, în cazul biroului de locuire există „masa de urgență”,  unde se caută apartamente în regim de urgență, dar trebuie să îndeplinești anumite condiții și să fii in proces de evacuare. Femeia în vârstă al cărei caz îl urmărim așteaptă de 11 luni să obțină un apartament prin acest sistem. Ca să intri în respectiva „masă de urgență” se cer venituri.

Și pentru străinii fără documente de rezidență în Spania, ce se poate face prin sindicat?

Cu ei putem doar să încercăm să oprim evacuările.

Care este noul Decret dat de Generalitate referitor la chiriile sociale? Cum se încearcă o plafonare a prețurilor chiriilor?

Contractele de închiriere erau pentru cinci ani, apoi au scăzut la trei ani. Pe de altă parte, în ultimii ani au fost facilitate foarte mult procesele de evacuare la nivel juridic,  tot procesul a devenit foarte ușor pentru proprietar. In momentul in care Partidul Socialist s-a văzut obligat sa facă un acord de guvernare cu Podemos, Podemos  a făcut presiune și au dat două decrete prin care se încearcă reglementarea prețului chiriilor. Podemos cere ca Primăriile sa poată reglementa prețul chiriilor.  După diferite dezbateri până la urmă s-a aprobat existența unui contract de închiriere cu o durată de cinci ani, iar dacă proprietarul este o firmă, șapte ani.  Pe urmă s-a reglementat deasemeni faptul că nu se putea urca chiria în fiecare an, înainte de finalizarea contractului.

Pe de altă parte există un Decret care a fost publicat în decembrie 2019. Dacă o persoană ocupă un apartament mai mult de șase luni și proprietarul are mai mult pe cincisprezece proprietăți, atunci sunt obligați să ofere o chirie socială înainte de a iniția o procedură de evacuare a persoanei.

Corina Tulbure

Comments are closed.