În luna martie 2020, Căși sociale ACUM! se alătură inițiativei Coaliției Europene de Acțiune pentru Dreptul la Locuire și la Oraș cu o campanie care militează pentru Locuințe sociale, nu afaceri imobiliare.
În România, de 30 de ani, decidenții politici susțin dezvoltarea fondului privat de locuințe. Azi este aproape imposibil să îți asiguri o locuință fără să te indatorezi pe viață sau fără să plătești mai mult de jumătate din salariul tău pe o chirie. În Cluj ni se spune că prețurile la locuințe cresc încontinuu, pentru că cererea de locuințe este prea mare față de ofertă. De fapt, „cererea” de locuințe în acest oraș crește și pentru că mulți au început să cumpere locuințe ca o investiție și nu pentru a locui în ele. Prețurile de pe piața de locuințe au crescut amețitor din cauza băncilor și speculatorilor. În același timp oamenii sărăcesc și ajung pe străzi cu datorii imense. Toate acestea au susținerea autorităților, care atrag investitorii prin măsurile lor de dezvoltare pro- business.
LOCUINȚELE SOCIALE PUBLICE ASIGURĂ DREPTUL TUTUROR LA LOCUIRE, IAR AFACERILE IMOBILIARE ÎMBOGĂȚESC BĂNCILE, MARII PROPRIETARI ȘI DEZVOLTATORII IMOBILIARI.
Criza locuirii afectează peste tot în lume oamenii cu venituri mici pentru că nu există suficiente locuințe publice, chiriile sunt mari, mulți sunt evacuați și rămân fără adăpost. Goana după profit a multora ne alungă din orașele unde lucrăm, pentru că salariile sunt mici față de costurile locuirii.
De “Ziua Europeană de Acțiune pentru Locuire”, în 28 martie, în multe orașe europene se organizează acțiuni sub egida Locuințe pentru oameni, nu pentru profit:
https://housingnotprofit.org/housing-action-day/
CRIZA LOCUIRII ÎN CLUJ
În Cluj peste 98% din locuințe sunt private. Chiriile sunt exorbitante. Prețurile apartamentelor cresc încontinuu (aflându-se azi la media de 1700 euro/mp), fiind cele mai mari din România. Oamenii cu venituri mici sunt împinși spre marginile orașului, unde supraviețuiesc în condiții inadecvate sau chiar sunt aruncați în afara localității. Mulți se îndatorează pe viață să își cumpere o locuință. Multe locuințe sunt supraaglomerate pentru că oamenii nu își permit să locuiască altfel.
Primăria continuă să evacueze oameni, în timp ce ține goale multe locuințe publice. În plus, lasă patrimoniul vechi de locuințe de stat să se degradeze, iar apoi le scoate din circuitul locativ și chiar le demolează. O altă practică a Primăriei Cluj este să închirieze clădiri publice și să concesioneze terenuri publice unor companii private, în loc să le folosească pentru a face locuințe accesibile ca preț tuturor. Mai mult, autoritățile nu fac niciun fel de demers de a prelua imobile goale din proprietatea de stat aflate în administrarea unor ministere cu scopul de a le transforma în locuințe publice.
Tabel 1Tabel 2
De fapt, orașul pe care îl dorește primăria este pentru oamenii de afaceri, nu pentru oamenii de rând. Este orașul construit de firme private având ca unic scop profitul. Acest scop e acceptat(tacit sau explicit) de primărie prin PUZ-uri (Plan Urbanistic Zonal), PUD-uri (Plan UrbanisticDetaliu) sau prin derogări de la regulile Planului Urbanistic General. În Cluj, primăria crește de 5 ori impozitele pe locuințele proprietarilor de clădiri ”neîngrijite”, indiferent de veniturile lor, astfelpunându-i în pericol pe cei pe care nu îi dorește în anumite zone pe motive de clasă sau etnie. Clujul este un oraș „deștept” (”smart”), în care primăria propune diverse servicii pentru a-și acoperi imaginea pătată de evacuări, de insuficiența locuințelor sociale, de gentrificare, de locuire în condiții improprii. Când vine vorba despre terenurile din proprietate, primăria pro-business preferă să le folosească pentru altceva decât pentru nevoia urgentă de locuințe sociale, spre exemplu să le pună, cu cinism, la dispoziția celor care caută doar profit.
LOCUIREA ESTE UN DREPT, NU UN MERIT! LOCUIREA ÎN CLUJ NU ESTE UNPREMIU CÂȘTIGAT DE CEI BOGAȚI. ESTE DREPTUL TUTUROR SĂ AIBĂ O LOCUINȚĂ ADECVATĂ. NU LĂSĂM CA GOANA DUPĂ PROFIT A UNORA SĂ NEALUNGE DIN ORAȘ.
Citește mai mult despre situația locuirii în Cărămida. Ziarul dreptății locative.
CAMPANIA “LOCUINȚE SOCIALE, NU AFACERI IMOBILIARE”
Clădiri publice din Cluj care sunt goale, neglijate și/sau sortite demolării pot fi transformate în locuințe sociale. Pentru aceasta trebuie doar voință politică la nivelul administrației locale.
Să nu mai fie oameni fără case și case fără oameni!
Cerem de la primărie:
- Mai multe locuințe sociale publice.
- Să îngrijească locuințele aflate în proprietatea sa conform obligațiilor prevăzute de lege, astfel încât să nu mai ajungă să demoleze locuințele din fondul vechi de stat.
- Să se folosească de terenurile publice de sub casele demolate cu scopul de a construi noi locuințe sociale.
- Să nu mai concesioneze terenurile și să nu mai închirieze clădirile dinproprietatea municipiului unor firme, ci să le folosească pentru a crește stocul de locuințe publice.
- Să transforme în locuințe sociale clădiri aflate în proprietatea statului, cerând inclusiv cu acest scop să devină administrator al unor clădiri goale aflate în administrarea unor ministere.
Știi clădiri goale ale statului care sunt nelocuite sau degradate?
Știi clădiri publice închiriate firmelor private?
Știi terenuri ale primăriei care sunt goale?
Pe 28 martie, hai să facem cât mai multe filmări scurte sau poze cu clădiri de stat nelocuite sau degradate în totalitate sau parțial, sau cu clădiri publice care sunt închiriate unor firme, sau cu un teren din proprietatea primăriei care este gol, și să le postăm pe facebook cu acest mesaj: #casegoalecluj
NE LUĂM ÎNAPOI DREPTUL LA LOCUIRE ȘI ORAȘUL.
MILITĂM ÎMPREUNĂ CA STOCUL DE LOCUINȚE DIN ORAȘ SĂ SATISFACĂNEVOILE OAMENILOR DE A LOCUI ÎN CONDIȚII DECENTE ȘI LA COSTURI ACCESIBILE ÎN FUNCȚIE DE VENITURILE FIECĂRUIA. https://bit.do/Cluj28m
Căși sociale ACUM! este o mișcare din Cluj. Milităm pentru un fond de locuințe sociale publice care să răspundă nevoilor reale și să contribuie la reducerea prețurilor de pe piața de locuințe. Ne dorim un oraș, în care nicio o persoană nu este lăsată fără locuință adecvată. Vrem democratizarea deciziilor privind politica de locuire a orașului cu scopul de a avea un fond de locuințe publice ca bun comun.