Epidemia în comunitățile marginalizate – scrisoare deschisă către autorități

Scrisoare deschisă către
Primăria Municipiului Cluj-Napoca, primar Emil Boc
Consiliul Județean Cluj, președinte Alin Tișe
Instituția Prefectului Cluj, prefect Mircea Abrudan

Revendicăm atenție sporită față de riscul epidemiei în comunitățile marginalizate din orașul Cluj și soluții adecvate la criza umanitară din Pata Rât

13.03.2020.

Căși sociale ACUM! revendică de la Primăria Municipiului Cluj-Napoca, Consiliul Județean Cluj și Instituția Prefectului Cluj:

1) Să întreprindă acțiuni de maximă urgență în zona Pata Rât, mobilizând resursele instituției proprii și ale altor instituții cu abilități în servicii de sănătate, cum ar fi Direcția de Asistență Socială și Medicală, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj, Direcția de Sănătate Publică și alte instituții de stat locale și județene, în vederea următoarelor:
– Ajutoare de urgență sub formă de medicamente gratuite și alte servicii medicale necesare pentru persoanele infectate de toate tipurile de viroze în această perioadă.
– Intervenție rapidă în vederea amplasării unor stații mobile de igienă în zonele unde oamenii nu au apă în casă.
– Intervenție urgentă în vederea ridicării deșeurilor din proximitatea imediată a locuințelor.

2) Să elaboreze un plan de acțiune cu măsuri concrete pe următoarele 24 de luni de relocare a familiilor din Pata Rât în locuințe sociale adecvate din oraș și de asigurare a unor servicii de asistență socială și medicală care să îi sprijine în eforturile lor de a se integra din toate punctele de vedere în viața orașului.

3) Să suspende imediat toate procedurile care ar putea conduce la evacuarea persoanelor care nu au o altă alternativă de locuire, pe toată perioada pandemiei declarate de OMS. Iar în perioada post pandemică să implementeze măsuri de prevenire și interzicere a evacuărilor care transformă evacuații în persoane fără adăpost.

Recomandarea generală privind comportamentul în epidemia COVID-19 este de a reduce cât mai mult interacțiunile sociale și a nu ieși din casă decât în caz de aprovizionare cu alimente și urgențe.

Dar ce se întâmplă cu cei care stau în locuințe neconvenționale în zone marginalizate caracterizate de aglomerație foarte mare și cu oamenii care au sistemul imunitar scăzut datorită locuirii în acest mediu de multe decenii? Locuind în condiții de supraaglomerare, ei/ ele sunt extrem de expuși/ expuse la transmisia fulger a virusurilor și bacteriilor. În plus, lipsa utilităților

elementare cum este apa și electricitatea, face ca asigurarea igienei, atât de necesară în această perioadă, să fie o provocare și mai mare pentru acești oameni.

Cum te poți apăra față de coronavirus prin spălarea frecventă pe mâini dacă nu ai apă în casă? Cum te poți proteja dacă ești nevoit(ă) să împărtășești 16 metri pătrați cu alte 5-6 sau mai multe persoane? Cum poți să ai grijă de sănătatea ta în proximitatea rampelor de deșeuri toxice?

Ce se va întâmpla cu orașul Cluj, dacă lucrătorii în salubritate nu vor merge la lucru, respectând recomandarea autorităților de a rămâne acasă? Ce se va întâmpla cu lucrătorii în salubritate dacă nu se mai duc la lucru, în condițiile în care în toată viața lor nu și-au putut permite să facă economii din salariile lor mizere?

În zona Pata Rât, una dintre cele mai mari zone ghetoizate din Europa, locuiesc în jur de 1500 de persoane de etnie romă, victime ale rasismului instituțional și ale unor politici de dezvoltare care exploatează forța de muncă ieftină a celor mai vulnerabili în timp ce îi exclud de la resursele unui trai decent.

În colonia Dallas, unde locuiesc circa 300 de persoane, în prezent conducta de apă accesibilă tuturor este tăiată din cauza datoriilor. În proximitatea imediată a rampelor de deșeuri locuiesc alte circa 100 de persoane fără apă, curent sau sursă de încălzire, care și ei, prin munca lor, asigură selectarea deșeurilor clujenilor pe rampele RADP și Salprest. Este revoltător cum marii patroni ai industriei de deșeuri se îmbogățesc de pe urma muncii lor.

Pe strada Cantonului, o colonie informală unde locuiesc circa 800 de persoane, numărul lor fiind în creștere de la începutul anilor 2000, sunt doar două cișmele comune. Nimeni nu are apă în casă, toaleta sau baia nu au fost considerate niciodată de către autorități că ar trebui să facă parte din locuințele temporare pe care le-au pus la dispoziție oamenilor evacuați din oraș de acum 20 de ani. Cei mai mulți folosesc câteva WC-uri ecologice care sunt foarte rar întreținute de către firma care le deține. Este revoltător, cum lucrătorii în salubritate care asigură curățenia orașului sunt nevoiți să trăiască într-o mizerie care la pune viața în pericol zi de zi.

La casele modulare, familiile înghesuite într-o cameră de 16 mp împart o baie cu apă rece de 4 mp cu alte trei camere de pe un palier. Ele au fost forțate să locuiască în acel mediu poluant din 2010, când primăria nu mai avea loc de ele în oraș construindu-le cu dedicație aceste case în mediul toxic al rampelor de deșeuri din Pata Rât. Orașul cu un buget anual de peste 320 milioane euro afirmă că este neputincios în fața dramei lor, dar, defapt, conducătorii săi nu vor să investească în relocarea acestora în oraș.

O istorie de 50 de ani în Dallas, de 20 de ani pe strada Cantonului și de 10 ani la casele modulare nu a fost suficientă în vreme de pace pentru primăria Cluj-Napoca să recunoască criza umanitară din zona Pata Rât și să găsească soluții pentru ca oamenii forțați să locuiască acolo în condiții inumane să fie relocați în locuințe decente.

Sperăm că vremurile actuale caracterizate de epidemia coronavirus va forța autoritățile administrației publice locale și județene să nu mai neglijeze această criză umanitară și socială, și să răspundă cu acțiuni imediate la revendicările noastre.

Căși sociale ACUM!

Epidemia în comunitățile marginalizate-scrisoare deschisă către autorități

Comments are closed.