Declarație privind Pata Rât, cu ocazia Zilei Rezistenței Romilor

Ziua Rezistenței Romilor motivează revolta noastră față de nedreptățile suferite de etnia romă în dublu sens: pe de o parte, pentru că ne reamintește de victimele holocaustului romilor, și, pe de altă parte, pentru că ne arată că romii trebuie și pot să se ridice împotriva asupritorilor lor.

În Cluj-Napoca, viața romilor din Pata Rât este pusă în pericol de mai multe decenii. Și azi continuă să locuiască în spațiul ghetoizat din Pata Rât peste 1500 de oameni, practic toți aparținând etniei romilor. Ei sunt forțați să trăiască acolo din cauze economice (cum sunt lucrătorii de pe rampă) sau de politicile administrației locale de evacuare, excluziune locativă și marginalizare (cum sunt supuși locuitorii de pe str. Cantonului sau din casele modulare), respectiv de politicile nedrepte din domeniul locuințelor sociale.

În Cluj-Napoca, ghetoizarea din Pata Rât și rasismul instituțional îndreptat împotriva romilor au fost și au rămas fenomene care stau la baza unei mișcări locale civico-politice antirasiste pentru dreptul la locuire, dreptul la oraș și dreptate locativă. Azi, mulți dintre cei care s-au revoltat împotriva acestor fenome, sunt strânși în mișcarea Căși sociale ACUM!.

Echipa noastră este formată de activiste/activiști romi, români și maghiari, cercetători, artiști și arhitecți din orașul Cluj, printre care locuitori ai zonei Pata Rât. Căși sociale ACUM! este printre forțele majore ale activismului politic pentru justiție locativă din România.

Susținem: Pata Rât este un spațiu ghetoizat format cu contribuția autorităților publice din Cluj-Napoca, în timp ce această zonă defavorizată asigură locuință forței de muncă ieftine exploatate în diferite industrii stigmatizate, care însă contribuie la bunăstarea orașului. Administrația publică locală este responsabilă pentru a răspunde nevoii de locuire a locuitorilor din Pata Rât și trebuie să răspundă la această nevoie cu o politică dreaptă și non-rasistă de locuințe publice. Solicităm sprijin din partea comunității internaționale a apărătorilor drepturilor omului, a factorilor decizionali în ce privește politicile economice și sociale, dar și a donatorilor de fonduri de a exercita presiuni asupra autorităților publice locale în acest sens.

Observăm: toate evacuările care au condus la formarea zonei Pata Rât  ca  zonă rezidențială  au fost evacuări forțate, adică evacuări în urma cărora oamenii au fost transformați în persoane fără adăpost. În sensul strict al cuvântului - fără un acoperiș deasupra capului. Dar și în sens mai larg, de persoane cărora autoritățile publice le-au oferit soluții de urgență inedacvate, cum ar fi vagoanele și containerele de pe strada Cantonului sau casele modulare construite în apropiere de depozitul de deșeuri.

Notăm: evacuările forțate care conduc la pro- ducerea zonei Pata Rât nu fac parte dintr-un trecut îndepărtat, ci sunt o caracteristică a prezentului nostru. Evacuările din clădirile și terenurile retrocedate continuă. Evacuările din clădirile degradate aparținând vechiului fond de locuințe de stat, pe care municipalitatea nu dorește să o îmbunătățească, continuă. Evacuările din spațiile libere în care oamenii cu venituri mici își creează un spațiu de locuit în absența unor alternative, mai ales dacă se află în teritorii vizate de dezvoltarea imobiliară, continuă. Evacuările din locuințele sociale din cauza incapacității financiare de a plăti chiria sau utilitățile publice ale căror costuri au crescut mult în ultimii zece ani datorită privatizării acestora continuă și ele. În toate aceste cazuri, Primăria Municipiului Cluj-Napoca și Consiliul Local nu își îndeplinesc obligațiile definite prin legislația socială a României. Oamenii rămași fără adăpost, fără alte alternative, continuă să caute un loc pentru o locuință improvizată în Pata Rât, chiar dacă aceasta este nesigură și inadecvată. Toate aceste cazuri, alături de alte câteva zeci de mii de cazuri de evacuare forțată care au loc în România și care afectează sute de mii de persoane, demonstrează modul în care statul român nu respectă tratatele internaționale pe care le-a semnat în ceea ce privește asigurarea unei locuințe pentru toți și interzicerea și prevenirea evacuărilor forțate.

După aproape 10 ani de la evacuarea de pe strada Coastei și de relocare forțată a evacuaților în vecinătatea depozitului de deșeuri, după 20 de ani de la apariția coloniei Cantonului și după aproape o jumătate de secol de existență a așezării informale din Dallas, re-atragem atenția comunității internaționale din domeniul drepturilor omului și al politicilor publice asupra acestui fapt: existența zonei de locuit Pata Rât din vecinătatea depozitului de deșeuri este o manifestare a rasismului împotriva romilor și împotriva celor săraci și este un act care nu numai că dezumanizează oamenii zi- cu-zi, dar, de asemenea, pune în pericol viața lor. Solicităm din partea autorităților publice de la diverse nivele (local, național, European) să implementeze strategii de locuire care să susțină investițiile publice în locuințe publice; să impună respectarea dreptului la locuire ca drept universal al omului prin asigurarea locuințelor pentru cei care nu își pot permite o casă de pe piață; să facă o prioritate urgentă din satisfacerea nevoii de locuire în condiții adecvate a persoanelor cu venituri mici; să interzică evacuările forțate. Dacă ne adunăm mulți și dacă vom fi solidari în revendicarea asigurării efective a dreptului la locuire și a satisfacerii nevoii de locuire pentru toți, vom putea impune ca guvernele să asigure siguranța locuirii și condiții adecvate la chirii publice accesibile.

Căși sociale ACUM!

Comments are closed.