„Să ne evaporăm!”

Ilustrație de Bence György Pálinkás (Feketemosó)

Diana are trei ani de când trăiește în Barcelona, mereu în baracă. Mama ei e de 5 ani aici, iar înainte a locuit în Italia. A petrecut fiecare zi în parcuri sau în baracă. Acum familia stă într-o tabără cu alte familii din România, printre care se numără și Bianca. Ea e de 7 ani în Barcelona. Casa ei a fost pe stradă, în parcări, în parcuri, în apartamente ale băncilor, ocupate, unde a plătit un „drept de intrare” unei familii din Maroc, primul ocupant al apartamentului. Apartamentele ocupate aparțin băncilor, sunt apartamente libere din care au fost evacuate familiile care nu își puteau achita rata la bancă pentru casă. Familia Biancăi a cheltuit suma de 500 de euro pentru a intra în apartament și după trei săptămâni a primit notificarea de la Tribunal pentru evacuarea locuinței. Au urmat case abandonate, „în părăseală”, în cartierele din centrul și de la periferia Barcelonei. Bianca este de doi ani în evidența serviciilor sociale. „Am dus un sac de hârtii la social”. De câteva luni primește un ajutor pentru alimente de 100 de euro pe lună, iar nepoata ei, care locuiește într-un apartament ocupat, a fost înscrisă la școală. Nicio soluție pentru locuință în cei doi ani, niciun venit. Strânge cartoane și fier, iar acum locuiește împreună cu alte familii la intrarea într-o parcare, „poliția mă lasă, iar vecinii ne dau mâncare”. Pentru Bianca accesul la un ajutor social este condiționat de obținerea unui permis de ședere permanentă în Spania. Regulile pentru obținerea permisului de ședere de către cetățenii UE s-au schimbat din anul 2012, și orice solicitant trebuie să prezinte un contract de muncă sau venituri pentru a se întreține în Spania (peste 5000 de euro într-un cont) și o asigurare medicală privată. Băncile însă nu deschid un cont pe numele unei persoane care nu are permis de ședere, exceptând cazul în care deține un cont de economii, unde se depun peste trei mii de euro, cel puțin pentru trei luni. Odată intrată în labirintul birocratic, nici Bianca, nici serviciile sociale nu au găsit o soluție pentru a obține un permis de ședere.

Străinii din UE care nu dețin respectivul permis pot locui în Spania, dar legal ei nu există și nici nu pot avea acces la serviciile publice, exceptând cele medicale sau sociale minime, adică urgențele și cantinele sociale pentru masă. Este și cazul Biancăi. Deși este în evidența serviciilor sociale, fără un permis oficial de ședere nu poate avea acces la niciun ajutor financiar pentru a închiria o cameră sau pentru a urma un curs care să-i permită căutarea unui loc de muncă. Condiția pentru a putea solicita un ajutor social, venitul minim garantat care s-a implementat în Barcelona din septembrie 2017, este un permis de ședere legal cu o vechime minimă de doi ani. Când ne-am întâlnit era supărată pe serviciile sociale care „mă plimbă pe drumuri degeaba. Nu de o lună, de ani de zile, poliția ne-a văzut că dormim lângă parcare și ne-a spus să intrăm și noi unde vedem un loc”. Nu există programe speciale de oferire a unei locuințe pentru persoanele care dorm în stradă. La un moment dat povestește că i s-a propus o pensiune pentru câteva nopți pe care ea a respins-o. „Ce făceam eu la pensiune? Mergeam cu o oală într-o mână și cu fierul în cealaltă? Nu mă lasă să intru cu familia.” Locurile pentru pensiune sunt individuale, nu pentru o familie și nu pot găti sau depozita cărucioarele pe care le folosesc pentru fier. Acum Bianca doarme într-o baracă făcută în timpul verii, într-un cartier de la periferia Barcelonei. A locuit și în parcuri sau piețe din zonele centrale ale Barcelonei. „Eram mai multe familii în barăci, dar după două luni a venit poliția să ne dea afară.

Să ne evaporăm, au zis”.

Ordonanțele de civism din Barcelona interzic ocuparea spațiului public. Dacă poliția nu intervine des în cartierele de la periferie, unde familiile ajung în cele din urmă să fie împinse dinspre zonele centrale, în cartierele unde se plimbă mulți turiști, prezența poliției pentru a demonta barăcile sau corturile improvizate în parcuri sau în spații abandonate între clădiri este vizibilă.

Statisticile din 2016 indicau că mai mult de trei mii de persoane fără acte locuiau în taberele din barăci în cartierele Barcelonei, persoane care veneau din Maroc, Senegal sau România. Taberele improvizate din corturi în cartierele de la periferia Barcelonei sunt o „locuință mai stabilă”, spune Bianca. Se referă la faptul că poliția îi lasă să doarmă în ariile abandonate dacă nu sunt turiști în zonă. De ani de zile singura ocupație a Biancăi în Barcelona e reciclarea de fier și cartoane, „dar nu câștigăm mai mult de 300 de euro pe lună pentru că acum e multă lume la strâns fier, și din Maroc, și din alte țări, nu mai e ca înainte de criză”. Majoritatea familiilor au copiii în România și preferă să trimită banii în România. Conform legilor protecției minorului, Bianca știe că nu poate sta cu copiii într-o baracă pentru că există riscul ca serviciile sociale să anunțe protecția minorului și să piardă tutela copiilor deoarece nu are o locuință care să îndeplinească niște condiții minime. „Copiii rămân în România sau locuiesc în apartamentele din jur”, ne spune. În vară a avut însă un alt necaz: o amendă. Și-a luat un cățel care stătea lângă baraca ei și pe terenul abandonat din jur. Cei de la organizația de protecție a animalelor au amendat-o pentru că nu avea condiții pentru întreținerea câinelui „la baracă” și nu l-au înregistrat cu un cip. În cursul ultimului interviu, m-a întrebat dacă ar fi o idee bună să meargă la serviciile sociale să o ajute să plătească amenda.

L.C., Barcelona

Comments are closed.