2011: Guvernul austerității sub marca premierului Emil Boc și a președintelui Traian Băsescu rămâne responsabil pentru modificarea Codului muncii și Legii Dialogului Social în defavoarea lucrătorilor.
Multe din problemele cu legislația muncii vin dinainte de 2011, de exemplu: pragul minim de 15 angajați pentru constituirea unui sindicat, pragul de 21 de membri pentru a beneficia de un contract colectiv de muncă, recunoașterea conflictului de muncă doar în cazul în care acesta ține de perioada negocierii contractului colectiv, precum și altele. Păstrarea acestor vestigii legislative, împreună cu dereglementările cadrului legislativ din 2011 favorizează capitalul și dezavantajează angajații sau forța de muncă.
Flexibilizarea muncii promovată de noua legislație înseamnă de fapt precarizarea muncii datorită următoarelor dereglementări:
Cu privire la contractul de muncă:
- Eliminarea contractului colectiv de muncă la nivel național.
- Erodarea contractelor de muncă pe perioadă nedeterminată și adaptarea la nevoile de lucru a întreprinderilor care se confruntă, pe termen lung sau scurt, cu schimbări în cerere sau tehnologie.
- Întărirea altor tipuri de contracte de muncă: muncă în acord (piecework), contracte de muncă pe perioadă determinată, angajare sezonieră.
- Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate rămâne obligatoriu doar pentru întreprinderile cu cel puțin 21 de angajați, în timp ce, de exemplu, în 2015 numărul întreprinderilor de acest tip reprezenta 95% din totalul întreprinderilor.
- Se crează mijloace prin care angajatorul poate controla și mai mult timpul petrecut de salariat la locul de muncă. Având în vedere salariile mici și nesiguranța locului de muncă, acceptarea acestor acestor măsuri de către angajați devine mai facilă.
Cu privire la sindicate și organizarea lucrătorilor pentru drepturile muncii:
- Reducerea rolului sindicatelor, şi scăderea importanței negocierii colective şi a instituțiilor de dialog social.
- Pragul minim de 15 salariați pentru constituirea unui sindicat rămâne neschimbat față de vechea lege. Această limită este excesivă pentru o economie ce se bazează pe întreprinderi mici și mijlocii cu o medie între 5 și 25 salariați. În 2015 peste 90% din întreprinderi aveau sub 15 salariați (aprox. 1.1 milioane angajați).
- Este interzisă constituirea unui sindicat prin asocierea pe aceeași ramură sau profesie în unități diferite.
- Se limitează posibilitatea declanșării unui conflict colectiv de muncă.
- Îngreunarea declanșării unei greve prin impunerea condiției de desfășurare mai întâi a unei greve de avertisment.
- Angajații au posibilitatea să se reprezinte prin instituția reprezentanților salariaților, dar aceasta, datorită lipsei reglementărilor și neclarității atribuțiilor sale, nu poate înlocui cu adevărat funcția și puterea unui sindicat. Dinamica de putere poate fi și mai mult în dezavantajul angajatului atunci când reprezentantul salariaților face parte din management, din departamentul de resurse umane, sau este un apropiat al angajatorului.
Legislația cu privire la dialogul social adoptată în 2011 încalcă Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii, Convenția ILO nr. 87 privind libertatea sindicală şi protecția dreptului sindical, 1948 şi Convenția OIM nr. 98 privind aplicarea principiilor dreptului de organizare şi negociere colectivă, 1949, ratificate de România.
Discuțiile despre modificarea legii dialogului social au început în urmă cu aproximativ doi ani. După alegerile europarlamentare din 2019, C.N.S. Cartel ALFA, CNSRL-FRĂȚIA, BNS, CSN MERIDIAN și CSDR a readus pe agenda Guvernului și Parlamentului României nevoia de a modifica Legea nr. 62/2011 a dialogului social, pentru a garanta:
- dreptul de asociere liberă, fără nici o îngrădire sau autorizare prealabilă;
- eliminarea obstacolelor pentru înființarea unui sindicat;
- dreptul de negociere colectivă la toate nivelurile, inclusiv la nivel național;
- reducerea pragurilor de reprezentativitate la nivel de sector;
- dreptul la grevă, ca drept fundamental al lucrătorilor și al organizațiilor lor;
- sancționarea discriminării angajaților pe motive de apartenență la o organizație sindicală sau de participarea la acțiuni sindicale.
Patronatele nu şi-au dat avizul pentru schimbările propuse de proiectul sindicatelor. Drept urmare, legea nu a putut fi modificată.
2019 noiembrie: Președintele Klaus Iohannis a întors în Parlament legea privind stabilirea salariului minim pe economie în funcție de coșul lunar de consum. În paralel, noul guvern PNL a decis că va stabili nivelul salariului minim, cerut în repetate rânduri de Comisia Europeană, împreună cu o organizație a investitorilor străini, fără implicarea sindicatelor.
Caius Mureșan