Mesaj de la finalul webinarului aniversar din 11.12.2025.
Personalul este politic, iar politicul este personal.
Povestea locuirii este despre structuri economice, decizii politice și experiențe personale. Povestea locuirii este despre relațiile de putere care decid ce contează mai mult: viața oamenilor și reproducerea forțelor lor productive și reproductive, sau investițiile de capital și profiturile companiilor.
Locuirea înseamnă intimitate, solidaritate, întrajutorare, un spațiu non-profit, non-comercial. Dar ea poate deveni un obiect de exploatat sau o investiție profitabilă, o marfă și o activă financiară. Această schimbare rezultă din transformarea locuințelor ca bunuri publice în bunuri private nereglementate, adică din privatizare. Privatizarea expune locuirea la efectele nocive ale piețelor care creează surse de venituri ilegitime pentru clasa burgheză, în timp ce deposedează clasa muncitoare de drepturi.
Nevoia de a locui undeva, nevoia de o locuință adecvată este o nevoie umană primordială. Satisfacerea acestei nevoi este un drept fundamental. Mai bine zis, ar trebui să fie. Dacă am avea un sistem efectiv de drepturi care funcționează. Dar acest lucru nu este posibil în capitalism, rămâne o promisiune neîndeplinită a liberalismului.
Pentru că, în capitalism, plusvaloarea creată de lucrători este apropriată ca profit privat de proprietarii mijloacelor de producție, iar salariile lucrătorilor nu pot acoperi costurile exorbitante ale unui trai decent și ale locuirii. Statul capitalist refuză să investească în locuințe publice, creând astfel oportunități de investiții pentru capitalul privat și forțându-i pe cei care au nevoie de o locuință, să se îndrepte spre chirii private sau îndatorare. În capitalism, nevoia de locuință adecvată este sursă de venit pentru cei care construiesc, vând și închiriază locuințele pentru profit, pentru băncile care ne fură banii prin credite imobiliare, pentru speculanții pieței de locuințe și ai burselor de valori, pentru cei care fac afaceri prin administrarea locuințelor ca active imobiliare.
Povestea locuirii se leagă și de geopolitică. Înarmarea deturnează banii publici de la investițiile în locuințe publice și alte bunuri și servicii publice esențiale vieții. Războaiele distrug căminele milioanelor de victime ale conflictelor militare, în timp ce asigură profit companiilor producătoare de armament. Reconstrucțiile post-belice, inclusiv reconstrucția stocului de locuințe necesar populației devin o afacere pentru capitalul privat atras de oportunități de investiție fără riscuri.
Personalul este politic, iar politicul este personal.
Locuirea este o chestiune personală și politică în același timp. Dreptul la locuire adecvată care să satisfacă nevoia umană primordială a locuirii devine un drept efectiv dacă se câștigă de către cei deposedați de acest drept. Capitalul și statul capitalist nu ne vor asigura niciodată acest drept. Lupta pentru acest drept este o luptă pentru bunăstarea socială a lucrătorilor care va putea fi realizată pe deplin într-o lume postcapitalistă. Azi, această luptă trebuie să se alieze cu luptele pentru drepturile muncii și pentru un trai decent, cu protestele studenților și profesorilor, cu luptele împotriva dezvoltării imobiliare și urbane pentru profit, și cu lupta împotriva austerității și militarizării.