138831768_706434240244095_5061026919337039325_n

Scrisoare deschisă Către Asociația Municipiilor din România

În atenția domnului președinte Emil Boc

Revendicați de la Guvernul României să facă investiții publice în locuințe sociale

14.01.2021

În contextul prelungirii pandemiei Covid-19, a recesiunii economice și a pregătirii planului de redresare economică în România și la nivelul Uniunii Europene, vă atragem atenția asupra crizei locuirii și asupra nevoii urgente de a implementa măsuri de politici publice în vederea soluționării acesteia. Criza locuirii nu a început acum, ci se datorează în bună parte politicilor guvernamentale în domeniul locuirii implementate în ultimele decenii. Sectorul locuirii în general a suferit de subfinanțare în România, iar programele guvernamentale în acest domeniu au susținut în primul rând construcția de locuințe private, dezvoltatorii imobiliari și piața de locuințe, neglijând total fondul de locuințe sociale. Este timpul ca această stare de fapt să se schimbe. Vocea celor de la firul ierbii și a localităților trebuie să fie auzită de guvern.

Criza locuirii are diverse manifestări și afectează diferit o multitudine de categorii sociale. Creșterea fondului de locuințe sociale are un rol crucial în soluționarea acestei crize agravate de pandemie și de recesiunea economică, răspunzând la nevoile de locuire ale mai multor pături sociale, dar și la cele de dezvoltare prin investiții în infrastructură urbană prin care se asigură servicii economice de interes general. 

Supraaglomerarea locuințelor

Statisticile Eurostat ne arată că, în România, procentul celor care locuiesc în locuințe supraaglomerate este de peste 50% – cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană. Acest lucru înseamnă că, în condițiile în care oamenii nu au bani ca să achiziționeze sau închirieze locuință de pe piață, se aglomerează în locuințele rudelor sau prietenilor,  sau închiriază colectiv o locuință. Locuințele sociale realizate prin investiții publice ar contribui la reducerea supraaglomerării în locuințe și la îmbunătățirea calității vieții.

Tinerii nevoiți să locuiască cu părinții

Conform studiului „Coșul minim de consum lunar pentru un trai decent pentru populația României” (Friedrich Ebert Stiftung, 2018): „peste 40% din tinerii cu vârstele între 25 și 34 de ani locuiesc cu părinții (42,2% în 2017, 43,4% în 2015). Situația este mult mai proastă decât media europeană de doar 28,7%”. Locuințele sociale realizate prin investiții publice ar susține tinerii în dorința lor de a începe o viață autonomă față de părinți și de a se stabili în localitățile unde găsesc locuri de muncă.

Costurile locuirii

În 2018, Banca Națională a României observa că, la nivel național, pentru un apartament cu două camere, perioada necesară achiziționării unei locuințe fără credit ar fi de 10 ani presupunând situație imposibilă în care oamenii nu ar cheltui niciun ban pe altceva în această perioadă; la nivel de localități, această perioadă diferă, de exemplu în orașul Cluj este de peste 11 ani, iar în București sub 8 ani. Mai mult, comparând costurile chiriei private sau ale ratelor bancare lunare, cu veniturile medii chiar și din orașele mari, observăm că și cei care au venituri relativ ridicate cheltuie peste 50% din veniturile lor pe aceste costuri. Locuințele sociale publice sunt locuințe accesibile ca preț pentru multe categorii sociale eligibile la acest tip de locuință conform Legii locuinței din 1996. 

Evacuările care lasă persoanele evacuate fără locuință adecvată

Studiul Blocului Pentru Locuire (2019) despre evacuările forțate din România arată că, în ultimii 16 ani, au fost efectuate 24.000 de evacuări silite prin executori judecătorești. Luând în considerare celelalte practici de evacuare neconforme legii, deci neacoperite de UNEJ/ Ministerul Justiției (respectiv evacuarea pe cale administrativă, evacuări de pe terenuri virane, etc.) putem afirma că numărul de evacuări din locuințe în România după 1989 este de peste 100.000. Dacă fiecare evacuare a afectat în medie 5 gospodării și dacă considerăm media de număr de persoane pe gospodarie calculată de INS pentru anul 2011 (2.66 persoane/ gospodărie), se poate constata că numărul de persoane evacuate este de 1.330.000. Un stoc adecvat de locuințe sociale, împreună cu un pachet de măsuri de sprijin, este în măsură să soluționeze problema persoanelor fără adăpost – care, conform definiției FEANSTA folosite la nivel internațional, includ atât persoanele străzii cât și persoanele care locuiesc în condiții inadecvate.

Nevoia de locuințe sociale

Conform unei evidențe realizate în 2018 de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice pe baza informațiilor primite de la prefecturi, 120.115 de familii s-au aflat în nevoie urgentă de locuință, incluzând și numărul de solicitări de locuințe sociale. Menționăm că acest număr este mult mai mic față de numărul celor care au efectiv nevoie de locuințe sociale, pentru că, în condițiile în care oamenii observă că primăriile nu fac și nu repartizează locuințe sociale, ei renunță să își mai depună cererile. Creșterea fondului de locuințe sociale ar răspunde nevoii persoanelor eligibile pentru accesarea de locuințe sociale, conform Legii Locuinței 114/1996, dintre care – în condițiile creșterii continue a prețului la locuințe – tot mai puțini își permit să achiziționeze sau închirieze o locuință de pe piață.

Evidența de mai sus include și numărul de familii marginalizate social care nu dețin o locuință, numărul familiilor care se află în risc de demolare/evacuare și al celor care locuiesc în așezări informale ce nu ar putea fi legalizate. Locuințele sociale realizate prin investiții publice ar putea contribui la asigurarea efectivă a accesului la locuință a tuturor grupurilor vulnerabile față de care, conform prevederilor legale, autoritățile statului au această obligație.

Procentul extrem de redus al locuințelor sociale 

Conform Eurostat, în România procentul de locuințe în proprietate publică din totalul fondului de locuințe a ajuns sub 2%; dintre acestea, doar un procent infim sunt locuințe sociale conform definiției Legii Locuinței din 1996. În multe țări dezvoltate, procentul de locuințe sociale este mult mai mare, precum în Olanda de 37%, în Danemarca și Austria de 20%, în Regatul Unit de 17%, în Franța de 14%, între 10-12% în Irlanda, Islanda și Finlanda. Acest decalaj are urmări socio-economice extrem de grave, în condițiile în care România cunoaște cea mai mare rată a sărăciei monetare, cel mai mare procent al angajaților care câștigă venituri sub pragul sărăciei, precum și cea mai mare rată a sărăciei-și-excluziunii-sociale din Uniunea Europeană.

Procentul de locuințe în proprietate publică s-a redus vertiginos în condițiile în care, din anii 1990 încoace, vechiul fond de stat s-a privatizat aproape în totalitate, iar numărul de locuințe finalizate anual din fonduri publice s-a redus în mod dramatic.

 

Alocați buget adecvat creșterii fondului de locuințe sociale

Având în vedere realitățile socio-economice din România, descrise prin datele de mai sus, se impune ca statul român să înceapă de urgență un ambițios program de construcție de noi locuințe sociale, adecvate ca și calitate, și accesibile ca preț în funcție de veniturile celor eligibili conform Legii Locuinței.

Puținele măsuri privind locuințele sociale din programul operațional numit „Incluziune și Demnitate Socială” (un nou Program Operațional al Fondurilor Europene promis pentru perioada 2021-2027) sunt insuficiente la nivelul României chiar și din punctul de vedere al combaterii sărăciei. În plus, însă, precum am demonstrat mai sus, criza locuirii afectează multe categorii de persoane, nu doar persoanele care trăiesc în sărăcie extremă și în condiții caracterizate de privațiuni materiale severe.

Pornind de la cunoașterea nevoilor locale, Asociația Municipiilor ar trebui să solicite de la Guvernul României să aloce un buget anual adecvat pentru creșterea fondului de locuințe sociale în perioada 2021-2027. Sursele pentru acest buget pot veni atât prin Programul Guvernamental de Construcție de Locuințe Sociale, cât și prin Mecanismului European de Redresare și Reziliență – având în vedere faptul că Guvernul își asumă și alte investiții din această sursă.

Un astfel de program de investiții publice în locuințe sociale s-ar alinia cu practicile europene actuale și planificate, pentru asigurarea unei tranziții verzi juste din punct de vedere social și pentru redresarea de după criza actuală.El are potențialul să contribuie la realizarea a patru obiective socio-economice interconectate: asigurarea de condiții adecvate de locuit pentru cât mai multe persoane ale căror venituri nu permit achiziționarea sau închirierea unei locuințe de pe piață; susținerea industriei de construcții și altor sectoare economice relevante; crearea de noi locuri de muncă; contribuție la eficientizarea energetică prin noi construcții de locuințe sociale și/ sau renovări care contribuie la creșterea fondului locativ public peste tot în țară unde este nevoie de asta, respectând cerințele Pactului Ecologic European.

Blocul pentru Locuire,
https://bloculpentrulocuire.ro/
bloculpentrulocuire@gmail.com
Persoană de contact: Prof. univ. dr. Enikő Vincze – eniko.vincze10@gmail.com

01 editorial

Un deceniu de luptă pentru dreptate locativă. Lupta continuă!

10 ani în Pata Rât, 10 ani de luptă

Locuirea în Pata Rât nu a început în 2010. Și nici lupta de zi cu zi a oamenilor de acolo. Însă în2020, marcând 10 ani de la evacuarea de pe str. Coastei și relocarea forțată a celor evacuați în Pata Rât, reconstituim ultimul deceniu din viața trăită la casele modulare și pe str. Cantonului, dar și ceea ce înseamnă munca oamenilor din Dallas pe rampele de deșeuri, precum și activismul politic din Cluj pentru dreptate locativă văzut ca un proces de continuă formare. Expoziția realizată de noi (“10 ani – Lupta continuă”), precum și broșura “Un deceniu de luptă pentru dreptate locativă” realizate de Căși sociale ACUM! în acest moment comemorativ dar și de celebrare a unei auto-organizări colective susținute, contribuie la acest scop.

Într-un an aniversar, este inevitabilă o autoreflecție asupra apariției și evoluțiilor mișcării trecute prin mai multe etape. Știm și simțim că trebuie să facem asta atât dintr-o perspectivă conceptuală sau ideologică, cât și din punctul de vedere al materialelor create cu scopul de a contribui la conștientizarea în rândurile unui public larg și la responsabilizarea statului cu privire la mai multe fenomene interconectate: ghetoizarea rezidențială a persoanelor rome sărăcite, rasismul instituțional și structural manifestat în evacuări forțate, segregarea teritorială și socială, locuirea în mediu poluat și condiții inadecvate, criteriile de atribuire de locuințe sociale, fondul locativ public, preponderența producției de locuințe pentru profit prin dezvoltare imobiliară, regenerare urbană prin deposedare, împovărarea unor categorii largi de oameni cu costurile locuirii și criza locuirii în general.

Marile etape ale mișcării pentru dreptate locativă

Ne aducem aminte de anul 2010. El a decurs cu pregătirile minuțioase ale Primăriei Municipiului Cluj-Napoca în vederea implementării planului de realizare de "locuințe sociale" dedicate romilor cu domiciliul pe str. Coastei, str. Cantonului și str. Pata Rât în proximitatea rampelor de deșeuri. Din păcate, încercările Asociației Amare Phrala și Fundației Desire, susținute de mai multe organizații civice rome și în primul rând de Romani Criss, nu au reușit să oprească planul autorităților publice locale.Aceasta a fost etapadeAcțiuni împotriva ghetoizării romilor în Pata Rât.

Calendarul politic al primăriei a culminat în 17 decembrie 2010 cu evacuarea pe cale administrativă a 350 de persoane de pe strada Coastei la minus 20 de grade, demolarea imediată a locuințelor de acolo, o mare parte dintre ele utilizate în regim de închiriere de la primărie, precum și cu mutarea forțată a persoanelor în casele modulare construite la sub 1000 de metri de rampa de deșeuri. Acel moment tragic a însemnat și începutul luptei lor împotriva nedreptății. Din ianuarie 2011, Grupul Local al Organizațiilor Civice (GLoc) a organizat numeroase evenimente, printre ele un atelier pentru copiii din Pata Rât și elevii Școlii Elf. În cadrul acestuia, copiii au inventat și desenat bufnița salvatoare – inspirați fiind din simbolistica ei. Multă vreme protestele noastre stradale au fost marcate de imaginea sa.  Etapa dintre 2011-2015 a fost plină deAcțiuni împotriva segregării teritoriale și pentru dreptul la locuire, producând în același timp o serie de revendicări către guvernanți de la diverse nivele.

În 2015, în cadrul atelierelor derulate sub egida programului ROMEDIN al Fundației Desire, copiii din Pata Rât și-au imaginat crocodilul din râul Someș. Creația lor a stat la baza conceperii siglei noastre, imaginea consacrată deja în spațiul public local fiind folosită pe numeroase materiale revendicative și contestatoare ale noastre.

Activismul politic pentru dreptate locativă din Cluj a fost, este și va fi alături și împreună cu toți locuitorii din zona Pata Rât, iar această alăturare ne-a învățat să devenim tot mai radicali în urma constatării perpetuării crizei umanitare, de mediu și de locuire din Pata Rât de-a lungul atâtor decenii. În 2016, precedată fiind de acțiunile menționate mai sus, Căși sociale ACUM! a pornit ca o Campanie a Fundației Desirepentru criterii juste de atribuire de locuințe sociale, ce a inclus atât susținerea persoanelor cu domiciliul în Pata Rât în efortul lor de solicitare de locuințe sociale, cât și analiza legislației și politicilor locative din România și din Cluj de după 1990. Acestea au fost cele două fundamente pe care ne-am bazat acțiunile contestare față de autorități în instanță.

Marcată și de prima apariție a ziarului Cărămida, din 2017 s-a început Transformarea campaniei în mișcare la nivel local, dar și dincolo de acesta, prin participarea la inițierea platformei naționale Blocul pentru Locuire și prin aderarea ca grupare membră la Coaliția Europeană de Acțiune pentru Dreptul la Locuire și la Oraș.

Extinderea mișcării Căși sociale ACUM! este un proces început din 2019 prin căutarea de noi și noi posibilități de coalizare pentru întărirea militantismului pentru o politică justă și antirasistă de locuire. În mod particular, ne cizelăm lupta pentru creșterea fondului locativ public ca soluție la criza locuirii în municipiul Cluj-Napoca, care, în paralel cu dezvoltarea urbană pentru profit, în ultimii 5 ani a devenit cel mai scump oraș al pieței imobiliare din România. Dar, dincolo de asta, suntem tovarășe la inițiative care acționează pentru investiții publice în servicii publice, pentru dreptul la locuire într-un mediu sănătos, sau care contribuie la formarea unor celule de auto-organizare cu potențial de creare de alte tipuri de locuințe non-profit decât locuințele sociale.

Personal, cred că cele din urmă trebuie să fie realizate din fonduri publice prin companii publice pentru a reduce cheltuielile de construcție sau renovare la costurile forței de muncă și ale mijloacelor de producție, eliminând costurile profitului pe care firmele urmăresc să le facă din bani publici. Siguranța menținerii acestor locuințe în proprietate publică și închirierea la un preț accesibil în funcție de venituri, depinde de redefinirea proprietății publice ca o proprietate împărtășită între stat și locatarii chiriași, asigurând un control democratic al celor din urmă asupra acestor locuințe.

Lupta continuă

În contexul pandemiei Covid-19 și al recesiunii economice curente, suntem în continuare laolaltă cu toți cei care suferă cel mai mult de pe urma acestor fenomene, dar și în urma măsurilor guvernamentale care neglijează nevoile lor. Ne vom hrăni energiile mai departe din sursele noastre deja încercate:

  • bazarea activismului politic pe documentare/cunoaștere, dar și pe o rețelizare fundamentată pe reciprocitate, încredere și solidaritate între oameni;
  • angajamente politice cizelate prin înțelegerea cauzelor structurale ale crizei locuirii ca o caracteristică endemică a capitalismului;
  • transformarea experiențelor trăite ale deposedării și exploatării în mesaje politice;
  • voința fermă de a responsabiliza statul, devenit în ultimele decenii un susținător al intereselor capitalului, față de nevoile de locuire ale oamenilor și față de obligațiile sale privind bunăstarea tuturor prin investiții publice în servicii publice, inclusiv în crearea unui fond de locuințe adecvate și accesibile ca preț pentru largi categorii de persoane.

În interiorul Căși sociale ACUM! și prin alianțele noastre, menținem vie speranța politică într-o societate a egalității, dreptății și solidarității sociale.

Enikő Vincze

02 - zece ani

Zece ani de luptă şi acţiuni directe

Imediat după evacuarea forțată a 350 de persoane rome de pe str. Coastei în decembrie 2010 și mutarea lor în casele modulare construite de primărie în Pata Rât, la o distanță de sub 1000 de metri de la rampele de deșeuri, oamenii au ieșit în stradă protestând împotriva a ceea ce li s-a întâmplat, fiind susținuți de Asociația Amare Phrala și Fundația Desire. Curând după protest, cele din urmă, bucurându-se de susținerea mai multor intelectuali din Cluj (profesori universitari, artiști, sau oameni din organizații neguvernamentale) au inițiat crearea unei rețele informale care s-a și constituit sub forma Grupului de Lucru a Organizațiilor Civice (GLOC) în ianuarie 2011.

Observând tergiversarea asumării și implementării soluțiilor necesare, o parte din echipa GLOC-ului a decis să schimbe strategia de acțiune, punând tot mai mare accent pe susținerea persoanelor din Pata Rât pentru a se mobiliza în vederea revendicării drepturilor lor locative. Pentru noi, cei care ulterior am creat Căși sociale ACUM!, anul 2015 a fost un an de tranziție de la primii cinci ani de activism către o nouă perioadă marcată de problematizarea politică a situației din Pata Rât în contextul politicilor mai largi de dezvoltare urbană și de locuire, dar și printr-o multitudine de acțiuni și instrumente prin care activismul clujean pentru dreptate locativă a învățat să transforme experiențele trăite ale oamenilor în mesaje politice. O altă parte din vechea echipă GLOC, împreună cu persoane implicate mai târziu, au decis să se implice în proiectul Pata Cluj. Din 2014, GLOC-ul nu a mai fost activ ca organizație umbrelă, membrii săi implicându-se, deci, în mai multe inițiative diferite. Îmbinarea cunoașterii/ documentării cu acțiunea directă a rămas o caracteristică a activismului celor care ulterior au înființat Căși sociale ACUM!, continuând politizarea temelor legate de segregare rezidențială, deposedare locativă și nedreptate spațială. În timp, analiza noastră a devenit mai critică, iar acțiunile mai radicale, renunțând la discursul recomandărilor de politici în favoarea practicilor revendicative.

Vă prezentăm mai jos o cronologie succintă a principalelor acţiuni directe prin care am luptat împreună pentru justiţie locativă în Cluj. Mai multe detalii puteţi găsi aici: https://casisocialeacum.ro/actiuni-stradale/

 

2011

  • Ianuarie: Protest Sunt rom, vreau să trăiesc în demnitate! https://www.youtube.com/watch?v=yx3UOQkskgg
  • Aprilie: Participarea copiilor din Pata Rât la maratonul din Cluj
  • Mai: Protest pe str. Coastei, locația evacuării forțate, cu ocazia alocării terenului în folosință gratuită pentru construirea unui campus al Facultății de Teologie Ortodoxă a UBB
  • Iunie: Vizită internațională de lucru în Pata Rât și lansarea producțiilor artistice realizate de ȘPAC
  • Octombrie: Protest de Ziua Mondială a Locuirii
  • Decembrie: Marș pentru dreptate socială

2012

  • Decembrie: Pata Rât 2012. Romi împinși la margini (protest stradal, dezbatere publică la UBB, și expoziție la tranzit.ro)

2013

2014

  • Aprilie: Activismul rom din Cluj. Drepturi locative pentru toți
  • Decembrie: Romii din România. 4 ani de luptă pentru justiție(spectacol de teatru, Memoriu pentru interzicerea evacuărilor forțate și asigurarea drepturilor locative)

2015

2016

Septembrie - decembrie 2016: Campania Consultați-ne. Romii nu sunt gunoaie

Campania Căși sociale ACUM!  care include:

  • Realizarea Dosarului politicii de locuințe sociale în Cluj
  • Inițiativa cetățenească pentru o politică justă de locuire socială (elaborare, strângere de semnături, depunere la primărie)
  • Octombrie: Forum pentru locuințe sociale
  • Octombrie: Petiția CNCD privind criteriile de atribuire de locuințe sociale discriminatorii (elaborare și depunere)

17 Decembrie 2016: Pata rămâne a tuturor!

2017

  • Martie 2017: Proces împotriva administrației publice locale cu privire la nelegalitatea criteriilor de atribuire de locuințe sociale în Cluj (depunerea actelor la Tribunalul Cluj)
  • Aprilie 2017: Locuințe, nu umilințe! Ziua de acțiune pentru justiție locativă anti-rasistă
  • Iulie 2017: Orașe pentru locuit, nu pentru profit! Forumul Justiției Locative, ediția a III-a, Cluj și manifestarea stradală Transformați clădirile goale în locuințe sociale!
  • Octombrie 2017: Forum - Locuințe publice, răspuns la criza locuirii
  • Octombrie 2017: Petiție CNCD privind caracterul discriminator al criteriilor de atribuire de locuințe sociale (comunicarea deciziei CNCD)
  • 17 Decembrie 2017: Manifestul Clujean împotriva evacuărilor de pretutindeni

2019

  • 8 martie 2019: Ea luptă pentru tine. Marșul femeilor
  • Aprilie 2019: Manifestul European pentru Locuire Publică
  • 1 iunie 2019: Desenează-ți orașul! Acțiune de Ziua Internațională a Copilului
  • Noiembrie 2019: Expoziția Șantier în Lucru pentru Profit și lansarea cărții cu același titlu
  • Noiembrie 2019: Proces împotriva administrației publice locale privind nelegalitatea criteriilor de atribuire de locuințe sociale (decizia finală a Curții de Apel)
  • Noiembrie - decembrie 2019: Campania Gunoaiele sunt toxice pentru oameni!
  • Decembrie 2019: Marș pentru drepturile chiriașilor și împotriva evacuărilor

2020

  • Martie-Decembrie 2020: Mesaje online în seria 10 ani în Pata Rât, 10 ani de luptă!
  • Martie-Septembrie 2020: Apeluri către autorități locale și județene privind criza locuirii în Pata Rât văzută în contextul pandemiei Covid-19
  • Martie 2020: Campania Locuințe sociale, nu afaceri imobiliare! (în cadrul European Housing Action Day)
  • Aprilie 2020: Donație și distribuire pachete de alimente pentru 350 de familii din Pata Rât
  • Mai 2020: Participare la campania Blocului pentru Locuire - 1 Mai: Locuințe, nu profit. Muncă nu exploatare!, https://bloculpentrulocuire.ro/2020/05/01/1-mai-locuinte-nu-profit-munca-nu-exploatare/
  • Mai 2020: Muncitorii în salubritate (dezbatere online cu lucrători în salubritate din Cluj)
  • Iulie-august 2020: Apeluri către candidații și candidatele la alegerile locale din Cluj-Napoca
  • August 2020: Ziua Lucrătorului în Salubritate
  • Octombrie 2020: Măsurători la rampele temporare din Pata Rât pentru procesul privind rampele de deșeuri din Pata Rât în relație cu zona caselor modulare
  • Noiembrie 2020: Protestul Facem vizibilă criza locuirii - costurile locuirii sunt foarte mari în Cluj, în cadrul evenimentului derulat de Blocul Pentru Locuire, https://www.facebook.com/events/2076395102494118/

17 Decembrie 2020: Acțiuni stradale (pe fosta str. Coastei, la casele modulare, pe str. Cantonului și în centrul Clujului), lansarea expoziției online 10 ani – Lupta continuă, dezbatere online despre Critica capitalismului prin mișcarea pentru dreptate locativă.

03 - actiunile noastre

Acțiunile noastre de 17 decembrie

Evenimentul "Un deceniu de luptă" organizat de Asociația Comunitară a Romilor din Coastei și Căși sociale ACUM! este dedicat comemorării a 10 ani de la evacuarea de pe str. Coastei și mutarea forțată în Pata Rât a 350 de persoane de etnie romă.

Spre regretul nostru, a trebuit să adaptăm inițiativa noastră la condițiile restricțiilor legate de pandemia Covid-19.

  1. Acțiuni stradale din 17.12.2020
  • Vom fi pe fosta str. Coastei
  • în fața primăriei
  • la casele modulare
  • pe str. Cantonului din Pata Rât.
  1. Evenimente online în 18 decembrie de la ora 19.00

Dezbaterea aduce laolaltă activiste și activiști care militează pentru diverse cauze socio-politice și care, de-a lungul ultimului deceniu, au contribuit la mișcarea antirasistă pentru dreptate locativă din Cluj. Invitate: Mihaela Drăgan, Ioana Florea, Carmen Gheorghe, Linda Greta, Claudiu Lorand Maxim, Magda Matache, Veda Popovici, Maria Stoica, Nóra Ugron, Enikő Vincze, George Zamfir. Moderator: Sorin Gog

  • lansarea expoziției-arhivă online

Expoziția-arhivă online expune relația dintre acțiunile din 2010 ale Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, constituirea zonei rezidențiale case modulare în Pata Rât, evacuarea de pe str. Coastei, prelungirea traiului precar pe str. Cantonului, precum și perpetuarea rampelor de deșeuri toxice în Pata Rât și locuirea în colonia Dallas. Totodată, expoziția-arhivă relevă cum au generat aceste interacțiuni mișcarea pentru dreptate locativă din orașul Cluj, și cum a evoluat aceasta de-a lungul ultimului deceniu pe baza unei colaborări consistente cu oamenii din Pata Rât, precum și prin acțiuni contestatare la adresa primăriei cu privire la adâncirea și perpetuarea crizei umanitare, de mediu și locative din zonă.

  • Lansarea broșurii despre mișcarea locativă din Cluj
  1. Filmul “Amintiri de la margine: Lupta noastră pentru locuire”, realizat de Căși sociale ACUM! în aprilie 2020, accesibil aici: https://www.youtube.com/watch?v=sHlD4C5zvqI

Comemorăm împreună evacuarea din 17.12.2010. Laolaltă încurajăm continuarea mișcării crescute din această revoltă.

04 - un deceniu 2

Un deceniu de când primăria ne-a furat vieţile

În 17 decembrie 2010 am fost evacuată cu încă 76 de familii de pe strada Coastei din Cluj și mutată în apropierea rampei de gunoi, adică în zona Pata Rât. În acel moment din viața noastră ne-a fost furată, viața, demnitatea, viitorul copiilor noștri. De atunci fiecare familie din comunitatea Modulelor Noi (fosta) Coastei luptă pentru supraviețuire în Pata Rât, acolo unde nu avem acces la toate facilitățile orașului. Acolo unde autoritățile locale vin în vizită doar în pragul alegerilor, acolo unde ești uitat de lume, de autorități și de restul cetățenilor Clujului.

În fiecare an în 17 decembrie comemorăm această evacuare forțată făcută de autorități împotriva noastră. Suntem sprijinite de mai multe persoane și în special de Căși Sociale Acum!

A trecut de atunci un deceniu de când am fost evacuați forțat, de când am fost jefuite de viețile noastre, de viitorul copiilor noștri. Mulți din comunitate au murit de durere, de necaz, s-au îmbolnăvit cu gândul la dreptate, cu gândul la relocarea înapoi în orașul în care ne-am născut, am crescut și am trăit zeci de ani.

Îmi amintesc acele clipe din ziua evacuării de parcă mă urmăresc zi de zi și nu știu dacă le voi putea uita vreodată.

Era o zi friguroasă. La ora 5 dimineața sute de jandarmi, oameni de la poliția locală, funcționari ai primăriei, tractoare și buldozere au venit să ne evacueze, cu doar șapte zile înainte de sărbătoarea Crăciunului. Acela a fost ‘cadoul’ nostru de Crăciun primit din partea Primăriei. La acea vreme primar era Sorin Apostu. În acel an, copiii din comunitate nu au mers la colindat deoarece erau traumatizați, s-au trezit departe de civilizație, fără cablu la televizor, fără internet, înconjurați de gunoaie, fără căldură, fără apă. Cele 36 de familii care nu au primit nimic – nici măcar camera mică de 16 metri pătrați pe care au primit-o 40 de familii – acele familii s-au trezit fără acoperiș deasupra capului, în plină iarnă. De ce au fost atâta de crude autoritățile cu noi? Pentru că suntem persoane de etnie romă, și acolo au considerat autoritățile că este locul nostru, lângă rampa de gunoi în Pata Rât.

De un deceniu luptăm împotriva injustiției locative. Anul acesta procesul pe care l-am intentat primăriei a epuizat toate procedurile legale din România și am pierdut procesul în care arătăm că evacuarea a fost forțată și ilegală. Vom continua procesul la CEDO și eu sunt foarte încrezătoare că acolo vom câștiga cu siguranță.

Se împlinesc anul acesta zece ani și amintim primăriei următoarele:

CLUJULE NU UITA,
PATA RÂT E ÎN FAŢA TA!
LOCUINŢE NU UMILINŢE!
ORAŞ DE LOCUIT, NU PENTRU PROFIT!

Cerem să ni se facă dreptate, să fim relocaţi înapoi în Cluj-Napoca!

Linda Greta Zsiga

05 - munca din

Munca din salubritate și locuirea muncitorilor din salubritate în condiții mizere

Majoritatea oamenilor care lucrează la salubritate în Cluj-Napoca provin din comunitățile de la Pata Rât. Aceleași persoane care ne mențin orașul curat nu au de multe ori nici căldură în casă (barăci) nici posibilitatea de a-și menține igiena personală, din cauza condițiilor în care locuiesc, dar totuși munca și-o fac. Aceste persoane de multe ori sunt scuipate și înjurate doar pentru că fac munca de jos. Muncă ce nici măcar nu este plătită pe cât ar merita acești oameni.

O parte dintre ei sunt oameni uitați de autorități de mai mult de un deceniu de când au fost evacuați din locuințele lor și aduși în comunitatea de la Pata Rât.

Acum, pe timp de pandemie, pentru noi chiar nu s-au schimbat multe; din contra, a fost chiar ceva mai rău. Firma de salubritate la care lucrăm nu ne-a dat măști decât una pe lună, să zicem; am primit salarii mai mici și am fost trimiși în concediu fără să vrem.

De exemplu, am avut cazuri de COVID între șoferi, iar persoanele care au lucrat cu acei șoferi au fost lăsate acasă 2-4 zile, și acelea au fost luate din concediul de odihnă în loc să fie medical.

A mai fost un caz în care un încărcător a răcit, a fost trimis acasă fără test COVID și ca să fie și mai rău, l-au băgat în concediu de odihnă, ceea ce afectează la salariu, la bonuri de masă.

Noi suntem în pericol destul de mare pentru că noi ridicăm zi de zi gunoiul de la spitale. Dar firmei oricum nu-i pasă.

Acum mai avem o grijă, pe lângă nepăsarea firmei, și anume că CCP (curăţenia căilor publice) de la Rosal a pierdut licitația, și partea de oraș care i se cuvenea va fi luată de firmă Supercom. Cei de la CCP sunt îngrijorați, se tem că și-ar putea pierde locul de muncă.

Czanka Alexandru

Nevoia de locuire – o perspectivă psihologică

Am să vorbesc în cele ce urmează despre nevoia de locuire din perspectiva primelor două nivele ale Piramidei trebuințelora lui Abraham Maslow. Mă refer aici la nevoile fiziologice și la nevoia de siguranță. În prima categorie intră nevoia de hrană, nevoia de somn, nevoia de a-ți face necesitățile etc. În cea de-a doua categorie – cea a siguranței, intră nevoia de ocrotire, de protecție (ești protejat împotriva vicisitudinilor naturii în momentul în care ai un acoperiș deasupra capului, în care ai un loc unde dormi, când ai un loc unde tot revii, pe care să-l numești acasă).

Te simți în siguranță ca ființă umană atunci când ai un acoperiș deasupra capului, atunci când, după o zi întreagă de munci, te poți refugia într-un loc în care să te simți în largul tău, un loc pe care să-l numești acasă. Un astfel de loc, pe care poți să îl numești al tău, care să îți definească personalitatea, îți oferă pace sufletească, încredere în tine, face parte din stilul tău de viață.

Lipsa unui astfel de loc, de spațiu, pe care să îl numești acasă poate să îți genereze emoții negative: nesiguranță, anxietate, frică, angoasă etc. Voi vorbi în continuare despre modelul ABC referitor la management-ul emoțiilor negative, elaborat de psihologul american Albert Ellis. Acesta spune că nu situația în sine este cea care ne generează emoțiile negative, ci modul în care interpretăm situația respectivă. Și, de cele mai multe ori, interpretăm o situație pe baza experienței anterioare.

De câte ori s-a repetat oare o anumită situație în trecut și noi am reacționat într-un anumit mod și am obținut un anumit rezutat? Și, astfel, în creierul nostru s-a creat un mecanism. Dacă se petrece situația aceasta și actionez în felul acesta, atunci obțin acest rezultat. Dar, dacă – în aceeași situație – doresc să obțin un rezultat nou, ce fac atunci? Ce schimb?

Fiecare persoană este un ansamblu de emoții, trăiri, aspirații, vise, idealuri și multe altele. Din acest punct de vedere, suntem cu toții la fel. Puterea și tăria interioară sunt cele care ne definesc.

Din această perspectivă, suntem toți egali. Toți trecem la fel prin școala vieții. Ce ne face mai puțin egali este spațiul de locuire sau – mai bine zis – accesul egal la un spațiu de locuit. Sigur, putem vorbi aici despre statut social, pe care fiecare și-l câștigă de-a lungul unei vieți, dar – orice statut ai avea, locuiești undeva. Iar faptul că locuiești undeva îți dă o stare interioară de siguranță psihologică, te face să te simți stăpân/ă pe tine și să îți iei viața în propriile mâini, să lupți pentru ceea ce îți dorești cu adevărat, să ai curaj. Să ai curajul de a-ți transforma visele în realitate și să-i ajuți și pe alții să facă la fel.

Asta am vrut să spun despre aspectele psihologice ale dreptului la locuire.

Acasă e un loc unde te simți bine, unde poți fii tu însuți/însăți, un loc unde te poți dezvolta cu adevărat și poți păși nestingherit pe cărările infinite din sufletul tău. Acasă este viziunea ta despre lume, este colțul tău de paradis.

Carmen Moraru

Screen Shot 2021-01-08 at 10.04.03

Vor rămâne oamenii în stradă pentru ca să fie tren metropolitan în Cluj?

WOW proiect după proiect pentru spectaculosul Cluj! Nu zic că nu e ok asta. Dar am vrea şi proiecte pentru oamenii pe care i-aţi evacuat din casele lor de mai bine de un deceniu. Facem metrou la Cluj, dar locuinţe sociale când? Stiţi proiectul cu metroul suburban şi trenul până la Apahida, ei bine, vis-a-vis de aeroport, primăria a format o comunitate pe strada Cantonului, de mai bine de 700 de suflete. Oamenii de aici habar nu au ce se va întampla cu ei. Auzim şi noi pe la TV de proiectul ăsta. De ce nu a venit nimeni să ne anunţe direct despre el?

Autorităţile ştiu de noi că locuim aici, doar ei ne-au adus aici, nu am ales noi să locuim în aceste condiţii.

Eu am trecut prin mai multe evacuări, copilul meu încă prin nici una; dacă vor veni şi ne vor evacua din nou, cine va fi responsabil pentru trauma lui? Aici unde noi locuim acum vor să facă un Park ride, o investiţie cu potenţialul de a aduce profit.

Nu vă mai permitem să vă bateţi joc de noi. Vom lupta şi vom opune rezistenţă fizică pentru noi şi familiile noastre!

Maria Stoica

08 - petitia

Petiția ca formă de mobilizare – campania „Locuințe sociale în 2 ani, nu 20!”

La începutul lunii septembrie 2020, în apropierea alegerilor locale, Blocul pentru Locuire a lansat o petiție. Aceasta conține revendicarea către consiliile locale din Cluj, București și Timișoara de a vota un proiect de hotărâre prin care să oblige primăriile să realizeze locuințe sociale în maxim doi ani de la solicitare.

Mesajul principal este de atragere a atenției asupra timpului extrem de lung de așteptare pentru obținerea unei locuințe sociale. Fenomenul nu este specific unui oraș sau altuia. Aceasta e experiența generală în România pentru aproape toate persoanele care au nevoie de o locuință. Este și experiența pe care grupările din Bloc au observat-o de aproape.

Revendicarea principală devine, așadar, una aparent radicală: cum s-ar putea realiza suficiente locuințe sociale în doar doi ani? Însă, dacă ne uităm la prețul construcției pe metru pătrat, excludem profitul din speculație, cât și la numărul de solicitanți, costul nu este atât de mare. De exemplu, cele aproape de 300 de locuințe publice construite de primăria Cluj în 2008 în zona fostului Oser au o valoare de inventar de 11 milioane de Euro, doar câteva procente din bugetul orașului pe anul 2020. Devine și mai clar că problema este lipsa voinței politice de redistribuire a resurselor, nu una de posibilitate. Astfel, în această perioadă inițiem discuții cu toți consilierii locali nou aleși din aceste orașe, pentru a transmite doleanțele tuturor semnatarilor petițiilor.

Desigur, aceasta nu rezolvă problemele de fond ale locuirii. Cunoaștem deja tacticile detaliate ale primăriilor de a descuraja solicitarea locuințelor sociale. Procedurile lor sunt foarte complicate, iar locuințele disponibile sunt foarte puține. Așa că multă lume fie a renunțat să pregătească anual întreg dosarul de cerere, fie nici nu încearcă deloc, chiar dacă și-ar dori o locuință.

Scopul nostru este tocmai de a readuce în spațiul public problema locuirii, cât și cea mai concretă soluție. Am folosit instrumentele disponibile în timpul pandemiei pentru a populariza soluția locuințelor publice. După câțiva ani în care ne-am concentrat mai degrabă pe muncă directă cu oamenii care au cea mai mare nevoie de susținere, testăm mesaje mobilizatoare cu audiențe mai largi, inclusiv printr-un panou publicitar în Cluj și videouri la metrou în București.

Acest demers vine într-o perioadă tulbure, deoarece disoluția principiilor capitalismului în timpul pandemiei încă nu e complet evidentă. Se pedalează din răsputeri o „revenire la normalitate”. Însă oricât s-ar strădui principalii actori ai capitalismului să justifice resuscitarea mecanismelor recente ale economiei „de piață”, împăratul este gol. Continuarea producției de profit nu se poate realiza decât prin sacrificarea unor categorii numite ironic drept esențiale.

Iar în ceea ce privește dreptul la locuire, era deja clar dinaintea crizei că aceste mecanisme nu pot asigura accesul tuturor, chiar în timpul celei mai productive perioade economice din istorie. Fără o reconsiderare a locuirii ca drept fundamental al tuturor membrilor societății, fără o transformare a accesului la locuire publică din umilință în demnitate, rămânem captivi într-un sistem socio-economic în care, oricât ne-am zbate, marea majoritate nu putem avea un trai decent. Indiferent de ce și cum am contribui la orașele în care trăim.

Alăturați-vă eforturilor grupărilor Blocului pentru Locuire în Cluj, București și Timișoara, pentru a face din dreptul la locuire și dreptul la oraș o realitate pentru toată lumea!

George Zamfir

09 - scoala online

Școala online în comunitatea de pe strada Cantonului

Este foarte greu pentru copiii de pretutindeni în această perioadă, dar pentru copiii de la Pata Rât este și mai greu, dat fiind faptul că în cele mai multe cazuri copiii nu au o cameră a lor, ci din contra, locuiesc cu alte 7-8 persoane în aceeași cameră. Cum să se concentreze copilul în această situație?

De când face ore online, copilul meu a reușit să se conecteze doar o singură dată la ora de engleză. Este doar în clasa a doua. Așa cum pentru el este ceva nou să își vadă profesorii și învățătoarea pe un ecran, la fel de nou este și pentru noi părinții. Stau câte patru ore lângă el, cât timp are orele, și de multe ori când nu înțelege ceva pentru că se mai întrerupe internetul îl văd foarte panicat. Sunt părinți aici care chiar nu se descurcă cu tehnologia și atunci copiii nu s-au putut conecta o perioadă, ceea ce înseamnă că s-au pierdut printre lecții.

Stând atâtea persoane în casă, e ceva normal să mai apară câte unul prin cadru, și atunci de exemplu Ioana a fost certată de profesori că de ce apare acea persoană în cadru. A tot fost certată până a trebuit să îi explice unei profesoare condițiile în care trăim.

Le este greu de multe ori să răspundă la ore atunci când trebuie să fie ascultați, din cauză că sunt doi sau trei copii în aceeași cameră care fac ore online în același timp. S-a întâmplat ca doi copii să trebuiască să răspundă în același timp, iar una dintre ele era să fie pusă absentă pentru că profesoara a crezut că își bate joc de ora ei deoarece se auzea și celalta fată.

Stoica Maria-Rozalia