Logo_nou_Casi_sima

INFORMARE: România trebuie să raporteze la Organizația Națiunilor Unite respectarea dreptului la locuință adecvată și prevenirea evacuărilor forțate

În lunile trecute Căși sociale ACUM! a participat la un demers important al activismului pentru dreptate locativă din România. În 9 august 2021, Blocul pentru Locuire (BPL) a trimis o propunere către comitetul Organizației Națiunilor Unite de a include dreptul la locuință adecvată pe lista problemelor monitorizate în România, iar în 18 octombrie, din partea BPL, Enikő Vincze a participat la consultarea societății civile din România de către Comitetul pentru Drepturile Sociale, Economice și Culturale al ONU. Am constatat cu satisfacție, că în 15.11.2021, prin decizia E/C.12/ROU/Q/6 acest lucru s-a și întâmplat. Pe 6 decembrie 2021 am trimis această informare către mai multe instituții ale statului român cu privire la demersurile noastre și evoluțiile ulterioare care înseamnă o victorie pentru noi.  

INFORMARE_dreptul la locuinta adecvata_6dec2021
Smart Shitty

Editorial

Echipa Căși sociale ACUM! a decis ca tema numărului 15 al ziarului Cărămida să fie “smart city”, după ce a primit invitația de la Fabrica de Pensule de a colabora cu grupul artistic al proiectului Wild Card for a Head Start.  Lansăm acest număr în cadrul Festivalului QR - Questioning Reality, care se va desfăşura pe 13 noiembrie 2021 la Casa Tranzit. Desigur, pe lângă scrieri ce se leagă de această temă, în ziar discutăm și despre alte câteva subiecte, de la riscuri de evacuări la noua strategie de dezvoltare a orașului și a zonei metropolitane Cluj. Și, desigur, vă invităm să participați la LOTERIA LOCUIRII!

Mulți clujeni au auzit în diverse contexte termenul de “smart city” sau “orașul inteligent”. De cele mai multe ori, poate, i-ați auzit vorbind despre “smart city” pe reprezentanții Primăriei Municipiului Cluj-Napoca. De exemplu, în 2017, într-o prezentare a sa, primarul folosea acest termen pentru a prezenta planurile administrației publice locale în domeniul orașului inteligent și transformării digitale. Uitându-vă la imaginea de mai jos, poate vă punețiaceste întrebări: în funcție de unde și cum locuiți, beneficiați de siguranță, de mediu curat, de reabilitarea termică a blocului, de iluminatul din centrul orașului, de acces ușor la decidenții din primărie, la internet, la transport public adecvat?

Mai concret, în orașul smart Cluj, ați putea să vă întrebați:

  • De câte ori ați fost ascultat(ă) de primar, de viceprimari, de consilierii locali, sau măcar de funcționarul virtual Antonia, atunci când ați depus solicitare de locuință socială?
  • Vă puteți plăti mai ușor chiria, ratele imobiliare la bancă, sau utilitățile de când trăiți într-un oraș inteligent, sau măcar parcarea, de când se afișează digital numărul de locuri de parcare și puteți plăti prin SMS?
  • Vă bucurați de bazele sportive ale orașului de când vă puteți programa online?
  • S-a întâmplat ceva după ce ați sesizat poluarea aerului, inclusiv poluarea de la rampa de deșeuri din Pata Rât?
  • În cât timp ajungeți de acasă la locul de muncă de când se afișează digital orarul autobuzelor?
  • Ați avut ocazia să folosiți internetul wireless în centru sau în Parcul Central?
  • Vizitați des strada smart din Cluj ca să vă bucurați de facilitățile acesteia?
  • Stați des pe băncile cu USB din Cluj?
  • Știți ce este Cluj Innovation City?

Desigur, este bine să trăim într-un oraș inteligent. Nu negăm că digitalizarea și tehnologizarea fac viața mai ușoară pentru mulți dintre noi. Cunoaștem marile tendințe ale noilor strategii europene, precum planul tranziției către “Europa verde și digitală”. Dar inegalitatea rămâne inegalitate și în societatea verde și digitalizată, dacă cei mulți continuă să fie supuși atât exploatării la locul de muncă, cât și privațiunilor locative severe, neavând cum să plătească costurile mari ale locuirii în orașul în care lucrează pentru venitul minim pe economie.

Primăria și Consiliul Local Cluj ar trebui să se întrebe, pentru că și ele ar fi trebuit să audă că tranziția verde/ ecologică și digitală trebuie să fie justă și din punct de vedere social:

  • Cine are acces la facilitățile orașului inteligent?
  • Ce se întâmplă cu persoanele care nu au acces?
  • Ce să facă cei care, când aud de smart city, se gândesc că problemele lor nu sunt ascultate de primărie?
  • Ce se întâmplă cu persoanele care nu doar că nu au acces la internet cu viteză adecvată muncii de acasă sau școlii online, dar se gândesc chiar să scoată din priză și televizorul, ca să reducă factura la electricitate?
  • Ce se întâmplă cu persoanele care locuiesc în cele mai toxice zone ale orașului?
  • Cum beneficiază de industriile smartpersoanele care nu își pot încălzi adecvat locuința?
  • Cum beneficiază de serviciile publice smart, printre ele servicii medicale, persoanele care nu au bani să își cumpere medicamentele necesare?
  • Trebuie să se simtă proști cei care nu pot folosi facilitățile orașului smartdin diverse motive, și nu pot deveni, cum spune primarul Emil Boc “smart citizens”? (vedeţi slide-ul 27, din https://www.slideshare.net/ITCamp/cluj-smart-city-emil-boc)

Aceleaşi întrebări ar trebui să şi le pună și Asociația Romănă pentru Smart City. Ați auzit de ea? Dacă aveți acces la internet puteți citi despre ce anume face, aici - https://romaniansmartcity.ro/. Este foarte activă în “ecosistemul” său (un alt termen magic al noii dezvoltări urbane), printre altele susține și competiția între “orașele inteligente” din România. Și dacă vă interesează tema, pentru că vă afectează, mai vedeți Magazinul Smart City - https://smartcitymagazine.ro/acasa/. Intrați pe aceste link-uri dacă vreți să cercetați discursul smart, cum crează el distincții sociale (de genul “Smart City România - Pentru Comunități Inteligente”), dar și cum susține industria smart, pentru că, desigur, unii fac profit din acest domeniu devenit parte integrantă a economiei capitaliste post-industriale.

Căși sociale ACUM!

Ştiri, apariţii, evenimente

Nimeni nu e ilegal este o pagină de solidarizare și informare cu privire la justiția refugiațiilor și migranților din România. Luptăm pentru dreptul lor de a rămâne, de a se deplasa sau de a se întoarce, indiferent de restricțiile politice transfrontaliere. “Nimeni nu e ilegal” face parte din “mișcarea pentru autodeterminare care contestă ideologia controlului imigrației, fiind în deplin dezacord cu politicile și restricțiile de frontieră. Astfel, denunțăm și acționăm pentru a combate profilarea rasială, detenția și deportarea, aparatul de represiune și detenție, brutalitatea forțelor de ordine și exploatarea migranților”. https://bit.ly/3CWkCjQ

În data de 21 mai a avut loc o demonstrație de solidaritate cu poporul palestinian, împotriva evacuărilor din Sheikh Jarrah și a masacrului din Fâșia Gaza. Clujul s-a alăturat milioanelor de oameni din lumea întreagă, care au ieșit în stradă împotriva nedreptăților din Ierusalimul de Est și Fâșia Gaza. Asociația Palestinienilor din Transilvania și Solidaritate România-Palestina au ieșit, în Piața Unirii, să își arăte solidaritatea cu familiile din cartierul Sheikh Jarrah amenințate cu evacuarea, precum și cu victimele bombardamentelor israeliene din Fâșia Gaza. “Am ieșit în stradă pentru a depăși blocada mediatică din jurul așa-zisului conflict dintre statul israelian și poporul palestinian, pentru a face lumină asupra atrocităților comise de către armata israeliană împotriva civililor palestinieni din Fâșia Gaza, Cisiordania și Ierusalimul de Est”. https://bit.ly/3CTC0WJ

În weekendul 26-27 iunie s-a desfăşurat Târgul Autonom de Carte şi Zine (TACZ), în Bucureşti, la spaţiul DiY Filaret 16. Târgul autonom a fost un spațiu de întâlnire și discuții dedicat publicațiilor alternative și independente. Zine, reviste, broșuri și cărți scoase de diverse colective, afișe, cărți poștale și alte materiale au fost disponibile timp de două zile la Bucureşti, la spațiul DiY Filaret 16. Au mai fost prezentări și discuții legate de diferitele proiecte editoriale autonome. “Dorim astfel să încurajăm inițiativele publicistice independente și să ilustrăm necesitatea dezvoltării unor alternative critice la modelele dominante, nevoia deschiderii unor spații autonome de întâlnire și reflecție”. Prima ediţie TAC a fost organizată de Editura Pagini Libere la Cluj în Noiembrie 2019, la Casa Tranzit. Aceasta a fost prima ediţie din Bucureşti. https://bit.ly/3CVSFJ1

Pe 14 septembrie, mai multe delegații zapatiste din Chiapas au aterizat pe la Viena, Austria, iar pe durata a trei luni au călătorit în regiune “pentru a asculta și a învăța despre luptele noastre, dar și pentru a ne împărtăși din practicile și principiile zapatiste”. Mai multe despre călătoria lor puteți afla citind broșura „O declarație pentru viață” aici: https://pagini-libere.ro/o-declaratie-pentru-viata-si.../

A doua ediție a Zilelor literaturii feministe a avut loc în perioada 16-18 septembrie. Din cauza pandemiei, accesul s-a făcut doar pe baza invitaţiei şi cu prezentarea adeverinţei de vaccinare. “Sperăm ca anul viitor, la a treia ediție, să putem face un eveniment deschis, la care să primim cât mai multă lume”. Festivalul de anul acesta a început cu o discuție despre Identitate și discursul feminist,concentrată pe întrebările “Care e legătura dintre literatura scrisă de femei şi literatura feministă? Cum vedem, cum conceptualizăm această relație? Cine poate scrie literatură feministă?” Au mai fost lecturi live şi înregistrate, susţinute de cex 20+ de invitatx. Pe lângă autorx, au acceptat invitația de a fi prezente cu publicații Editura Idea, Editura Hecate, Editura Black Button Books, Editura Pagini Libere şi Revista Cutra. Evenimentul a fost organizat în parteneriat de "Literatură și feminism" şi Editura FrACtalia. https://bit.ly/3qbIDjz

Între 18 și 24 octombrie a avut loc ediția cea de-a doua a Festivalului Internațional de Film Queer Art200 la Cinemateca Eforie în București, cu proiecții de filme și sesiuni de Q&A. În program au fost lungmetraje, Retrospectiva Istorii de Noapte, scurtmetraje din secțiunile: Queer Vegan, Rainbow Families, Migrantx Queer, Margini și periferii și scurtmetraje românești, inclusiv cele realizate anul acesta în cadrul Taberei de Film Queer. Iar între 25 și 31 octombrie Festivalul s-a mutat în online cu premiera spectacolului CorpFluid, lecturile de la atelierele de poezie și proză queer și lansarea Madzine 2, în colaborare cu Mad Pride România, pe lângă o parte din proiecțiile de la festival. Și la Iași, Cluj și Timișoara au avut loc trei evenimente locale organizate de Rise OUT, PRIDE România și Identity.Education. https://bit.ly/2YniSkI

Walden sau viața-n pădure” (de Henry David Thoreau), în traducerea lui Panait Mușoiu din 1936, a apărut la Editura Pagini Libere. Prima transpunere în limba română a celebrului text, editată într-o versiune revizuită și ilustrată, numai bună de răsfoit: https://pagini-libere.ro/walden-sau-viata-n-padure-henry.../

Teroarea şi mizeriile celui de-al treilea Reich de Bertold Brecht – spectacol audio in şase episoade: “Muncitori și șomeri, profesoare și medici, vecini și vecine. Judecători și procurori, pescari și lăptărese, părinți și copii. Servitoare și bucătărese, inspectori de poliție și membri ai batalioanelor paramilitare, soții evreice și bărbați neevrei. Țărani și șoferi, oameni de afaceri și bătrâni naziști, atei convinși și creștini practicanți. Toți se suspectează între ei, fiecărui om îi e frică de celălalt. La tribunal sau acasă, la spital sau la fabrică, în lux sau în mizerie, la magazin sau în lagăr, de sărbători sau pe patul de moarte, fiecare separat și toți împreună, dezbinați și îngroziți, se supun legilor rasiale și anti-sindicale și lucrează pentru război”. Spectacolul asamblează 13 dintre cele 24 de scene ale piesei, într-o traducere nouă, în cadrul a 6 episoade diferite, care vor fi difuzate online în perioada 5-15 noiembrie pe canalele Youtube și Soundcloud ale Platformei de Teatru Politic. https://soundcloud.com/teat.../episodul-1-crucea-de-creta

În 1 septembrie 2021, şapte familii de pe str. Stephenson nr. 15 au primit notificare de demolare de la executorul judecătoresc. Demolarea a două construcții informale înseamnă evacuare pentru două familii, în total 11 persoane, dintre care cinci copii, o persoană cu dizabilități, și o mamă singură. Restul familiilor locuiesc aglomerat într-un apartament din clădirea de la acea adresă. Căși Sociale ACUM!, cu sprijinul organizației RomaJust, a susținut familiile în depunerea pe 03.09.2021 a două apeluri la Judecătoria Cluj: unul de contestare a executării silite, celălalt de cerere de suspendare provizorie a executării silite. Cu sprijinul Centrului European pentru Drepturile Romilor (ERRC) am mediat cazul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).

În urmă cu trei ani am dat în judecată autorităţile pentru despăgubirea familiilor din Pata Rât care au fost repartizate în locuinţe sociale construite la mai puţin de 1000 metri de rampele de gunoi ale Clujului. Din păcate, acest proces este în continuare tergiversat. Experta de mediu a solicitat un nou termen de judecată pentru finalizarea expertizei. Acesta va fi în data de 2.02.2022.

Cristina Bodolan

De la orașul prost la orașul inteligent: ce este un smart city?

„[P]este 100.000 de studenți în universități publice și private, fapt ce reprezintă principalul avantaj competitiv al Clujului pentru prezent și viitor [...] Vor dispărea slujbele repetitive și care plictisesc, vor apărea cele de inovare. Pregătim cel mai complex proiect din România de cercetare, inovare și IT, Cluj Innovation City, o investiție de 500 de milioane de euro, pe 200 ha, proprietate a municipalității, care va crea 20.000 de locuri de muncă și unde vor fi 100.000 de locuitori.” (Emil Boc la Caravana Smart City 2019[1]).

De ce simțim că, atunci când aleșii discută despre smart city și digitalizare, se pregătește un alt asalt asupra drepturilor noastre sociale și economice? Vina nu e a tehnologiei în sine, ci a modului în care aceste concepte sunt puse în practică.

Critica e complicată, pentru că cel mai ușor este să condamni un discurs anti smart-cityca fiind doar un discurs anti-tehnologie. Tocmai aici este problema de fond, că ne întâlnim adesea de fapt cu un „smart-washing”, adică o spoială venită nu să ne îmbunătățească viețile, ci să ne prezinte o poveste care să ne distragă atenția de la numeroasele injustiții din orașele noastre: funcționarul public virtual Antonia a fost introdus de primărie în contextul în care criteriile pentru locuințe sociale încălcau direct legea, deci nu doar principiile dreptului la locuire; sau băncile cu porturi USB, stațiile de încărcare ale vehiculelor electrice și senzorii de irigare de pe „prima stradă smart” din Cluj, cât și ideea „plămânului verde” electronic - într-un oraș care duce lipsă acută de spațiu verde și în care pădurile sunt rase pentru noi proiecte imobiliare.

Smart-city sau orașul-inteligent, este un cuvânt cheie al unui nou mod de guvernare urbană, care apare la nivel global după valurile de dezindustrializare și reducerea cheltuielilor publice. Orașul-inteligent este înțeles ca un oraș care nu se cramponează de trecutul industrial și politicile acestuia, ci trece mai departe și se adaptează. Apare, deci, ca un progres. Însă orașul-inteligent este doar o fază recentă dintr-o politică urbană antreprenorială în care rolul „statului” - adică fonduri pentru servicii publice echitabile precum educația, sănătatea, spațiile publice sau locuirea - este unul redus. Rolul primăriilor devine unul de atragere a investițiilor externe, intrând astfel în competiție unele cu altele, mai ales când vine vorba despre relocarea unor companii din vest în România. Aici este unul dintre elementele cheie: prezentarea ca smart-city este în același timp un branding urban pentru investitori, nu doar pentru atragerea forței de muncă calificate. Și, dintr-un punct de vedere, primarii ar putea dreptate: dacă orașul meu nu primește fonduri de stat, atunci trebuie să fac ceva pentru a obține venituri. Trebuie subliniat că ideile despre orașul-inteligent nu sunt creații ale aleșilor locali, ci sunt adesea translatări ale unor concepte promovate de universul consultanței externe.

Cursa pentru atragerea de venituri, adică transformarea primăriilor în hub-uri de afaceri, înseamnă că acele elemente care nu sunt suficient de îmbietoare pentru capital sunt invizibilizate. E suficientă o privire asupra videoclipurilor de promovare a orașului publicate de primărie, pentru a vedea că inegalitățile de toate felurile sunt trecute cu vederea. Conform materialelor, Clujul este un oraș divers și, pe cât de multicultural, pe atât de economic înfloritor. Conflictele sociale sunt ascunse sub preș, iar problema redistribuției nu (mai) există. Smart city este în același timp un văl aruncat peste pretențiile de creștere a salariilor din domeniile cu munci așa zis „necalificate”, sugestia fiind că roboții - fie ei fizici sau virtuali - i-ar putea înlocui pe protestatari la locul de muncă, odată ce costul salariilor crește „prea mult”. Spectrul digitalizării folosește la reducerea acestor revendicări.

Este greu de delimitat care dintre efectele smart-city sunt economice și care sunt politice. Apelul la tehnologii digitale e o tentativă de a crea un mod mai eficient de distribuție a resurselor, deci, în principiu, un mod mai eficient de producere a profitului. Astfel, senzorii și aplicațiile digitale devin moduri de supraveghere mult mai detaliată și intruzivă. ‘Big data’, acele baze de date imense și complexe care adună informațiile captate de senzori și algoritmi, sunt folosite pentru a influența atât comportamentul economic, cât și politic. Așa că, într-un oraș-inteligent, nu mai este clar dacă puterea politică este publică sau este complet privatizată.

În același timp, smart city este parte dintr-o viziune a tehnocratică a organizării politice, în care tehnicieni și algoritmi decid în locul nostru ce și cum trebuie implementat, deci reprezintă o negare intrinsecă a dezbaterii politice de bază. Astfel, ajungem să nu discutăm despre alternative la organizarea socială, ci despre cum ea să fie eficientizată. Deci viziunea este una de-a dreptul conservatoare: nu schimbăm, ci doar îmbunătățim status quo-ul. Cu siguranță va urma progres tehnic și, la un moment dat, capitalul va inventa teleportarea doar ca să scape de taxare și reglementări, totul în drumul spre noi moduri de extragere a plusvalorii care încă nu sunt reglementate și care revendică scutiri de taxe în baza inovației.

Cine sunt cetățenii smart din orașul smart? Ei sunt acei cetățeni activi care aderă la acest discurs practicând acele noi moduri de interacțiune urbană bazată pe sisteme digitale. Trebuie să avem în vedere aici nivelul ridicat al diviziunii digitale: din varii motive, multe persoane nu beneficiază de acces la noile tehnologii și nu dețin aptitudinile necesare - bătrânii mai puțin decât tinerii sau persoanele sărăcite mai puțin decât cele avute. Tehnologiile smart devin astfel și instrumente prin care circuitul democratic este resetat: vezi cine și cum are acces la e-guvernare, la votarea a varii opțiuni de politici publice postate online, la informațiile necesare disponibile adesea electronic, pentru a beneficia de servicii publice. Trebuie menționat și că termenul este în sine ofensator, căci dacă nu ești smart, nu ai decât o singură altă singură opțiune de a fi.

Deci ce e smart-city? Este un principiu antipolitic de organizare a orașelor, unul bazat pe digitalizarea resurselor și serviciilor, în special pe includerea forței de muncă în sistemul de capitalism-platformă, organizare care oferă investitorilor noi instrumente de control asupra întregului peisaj urban și un profitabil vid de reglementare, în timp ce îndepărtează conflictele sociale din practica și discursul administrativ.

George Zamfir


[1]https://caravana.romaniansmartcity.ro/emil-boc-anunt-despre-cluj-innovation-city-proiectul-de-500-milioane-euro-in-urmatorii-10-ani/

4_2

Smart city în Pata Rât

Cluj-Napoca, oraș smart, cu un buget de doar 430 milioane de euro, a rămas în urma plănuitului Transylvania Smart City (din Cluj) în valoare de 700 de milioane de euro.

Smart să fii, noroc să ai. Dar stai, nu este chiar imposibil nici pentru tine să îți cumperi un apartament aici, și să ai parte mai repede decât restul clujenilor rămași în urmă, un bulevard privat, autobuze electrice, telegondolă, heliport, stație pentru drone cu care vor fi livrate pachete la domiciliu, două lacuri, amfiteatre, nemai vorbind de hotel și aparthotel, hypermarket, supermarket, pază și sistem de supraveghere și monitorizare. Totul este posibil, pentru că poți lua credit chiar de la dezvoltator, care acționează, deci și ca instituție financiară, și pentru ca ție să îți fie bine, a avut grijă să se asocieze cu mai multe companii românești și străine precum și cu fonduri de investiții din afara țării.

De ce în Cluj-Napoca, te întrebi? Îți spune dezvoltatorul Ștefan Berciu: “pentru că ne-am dorit nu doar să răspundem nevoii de locuințe la nivelul Clujului, un oraş în remarcabilă expansiune, în administrația Emil Boc, ci să facem un pas în ceea ce înseamnă viitorul locuințelor și al locuirii.”

Pe site-ul dezvoltatorului putem citi, printre altele:

  • „Pe lângă situarea într-un oraș universitar și deschis posibilităților de muncă, această zonă se află în proximitatea aeroportului, ceea ce înseamnă acces la alte locuri de vis. Locuitorii acestei comunități vor avea parte de propria sală de gimnastică, de un supermarket, dar și de acces rapid la alte mari puncte comerciale.”
  • „Când avem nevoie de o pauză, natura ne revigorează prin culorile și parfumurile sale. La asta contribuie și mișcarea, fie că înseamnă câteva ture pe pistele de alergare sau yoga în aer liber. Cu acest ideal al sănătății fizice și psihice în vizor, zona va oferi multiple spații verzi și parcuri, un spațiu de joacă pentru copii și unul de fitness outdoor. Un picnic pe malul lacului se va putea organiza fără să ne depărtăm deloc, iar animalele de companie vor avea propria zonă specială destinată plimbărilor.”

Știi unde se va construi mai exact acest Transylvania Smart City ? La vreo 700 de metri de rampele de deșeuri din Pata Rât.

„În iunie 2021, Consiliul Local Cluj-Napoca a aprobat proiectul pentru PUZ-ul celui mai mare proiect imobiliar din Europa de Sud-Est, un cartier de locuințe situat în Someșeni, zonă rezidențială a municipiului Cluj-Napoca. Este vorba despre Transilvania Smart City al căror beneficiari sunt Realtopfarma S.A., Merlin Construcții S.R.L., S.D.C. Imobiliare S.R.L. ȘI S.C. Chester Group Investments S.R.L.. Finanțarea megaproiectului se face din surse proprii ale proprietarilor menționați şi din finanțări externe, mai multe fonduri mari de investiții din străinătate fiind implicate. Master planul realizat cuprinde zonificarea funcțională a teritoriului, organizarea și delimitarea circulației, etapizarea procesului de urbanizare, proces care se desfășoară în 6 etape, din care prima se referă la parcelarea terenului (4,6 ha) și la stabilirea de reglementări urbanistice. Proiectul orășelului poziționat pe dealul Borzaș dintre Cluj-Napoca și Dezmir implementează cele mai noi tehnologii în vederea asigurării unui consum redus de energie și se bazează pe utilizarea energiei verzi.”[1]

Între timp, pe site-ul Welt Imobiliare se găsește, cu imagini, un anunț de vânzare a unui teren în aceeași zonă : „Teren industrial 6500 mp, front 70m, str. Platanilor, zona industrială”.[2]

Să mai punem lângă toate aceste anunțuri și declarația primarului Emil Boc din martie 2021: „Obiectivul ambițios, dar realist, este ca în 2030 Pata Rât să nu mai existe.” Referirea a fost făcută la locuințele în care locuiesc persoane rome. Printre altele, la casele modulare construite de aceeași primărie în zonă, la o distanță de sub 1000 de metri de rampele de deșeuri toxice, în care i-a mutat forțat pe romii evacuați în decembrie 2010 de pe str. Coastei (din cartierul Mărăști). Pe atunci le numeau locuințe sociale pentru persoane fără adăpost. Mai nou le numesc „spații locative”.

În vara anului 2021, primăria se pregătea să înceapă primele evacuări din aceste modulare. De vreo 2-3 ani, câteva familii tinere cu copii mici s-au mutat în camerele rămase goale în modulare după mutarea vechilor chiriași. Tinerii de acum sunt acei copii înjur de 10 ani, care în 2010 au fost evacuați împreună cu părinții lor în Pata Rât. Atunci primăria spunea că nu a găsit alt loc unde să îi mute din zona devenită centrală a orașului, decât lângă rampele de deșeuri. Acum vor să îi evacueze și de acolo, fără să le dea o locuință alternativă. Au aceste tentative de evacuări legătură cu noile planuri urbanistice din Pata Rât? Și ce se va întâmpla cu vechiul Dallas? Dar cu cele peste 700 de persoane care locuiesc pe str. Cantonului, o mare parte direcționate acolo de către primărie de la începutul anilor 2000, de pe urma evacuăriilor din oraș?

Cine s-ar fi gândit acum câțiva ani, că dezvoltarea imobiliară va îmbrăca atât de repede haina smart city? Acum este incontestabil deja, “orașul inteligent” este un element care crește profitul investitorilor imobiliari. A devenit parte din brandul „orașului magnet” de pe Someș.

Cine ar fi crezut acum 10-20 de ani că romii din Pata Rât nu vor avea loc nici acolo din cauza dezvoltării imobiliare inteligente?

Enikő Vincze


[1]https://www.eurourbanism.ro/transilvania-smart-city-cel-mai-mare-proiect-imobiliar-din-europa-de-sud-est-la-cluj-napoca/

[2]https://www.imobiliare.ro/vanzare-terenuri-constructii/cluj-napoca/someseni/teren-constructii-de-vanzare-X1KA130C8

5_2

Contribuim și noi la orașul inteligent, cu senzori care măsoară poluarea aerului în Pata Rât

În aprilie 2017, platforma Romanian Smart City publica articolul cu titlul “Sillicon Valley-ul din Transilvania transformă orașul Cluj în primul smart-city din România”. Textul a inclus și următoarea declarație a primarului Emil Boc: „Smart City nu înseamnă doar tehnologie, dar și aplicații unde să avem ora exacta a autobuzului în stație, senzori pentru poluare și zgomot, plata online a abonamentelor pentru parcări, dar și aplicații pentru turiștii străini.”

Ca să susținem efortul primăriei de a amplasa senzori pentru poluare în oraș, am pus și noi la casele modulare din Pata Rât doi senzori: unul în 2020, care măsoară prezența particulelor în suspensie (sau prafuri nocive numite PM2.5 și PM10); iar al doilea în 2021 pentru măsurarea poluării aerului cu hidrogen sulfurat (H2S). Iată ce am aflat de atunci:

În ultimele 12 luni, media anuală cu poluare cu pulberi a depășit cu mult limitele recomandate de Organizația Mondială a Sănătății:

  • PM10 în Pata Rât a fost de 60 µg (micro-grame) / m3, în timp ce ele nu ar trebui să depășească 15 µg / m3
  • 5 a fost de 31 µg / m3, o valoare care a depășit cu mult concentrația medie anuală recomandată de OMS, adică 5 µg / m3

În ceea ce privește poluarea aerului cu Hidrogen sulfurat, am putut observa: concentrația de H2S pe oră, măsurată în “ppm” (“părți per million”) în toate zilele lunii august și septembrie a depășit foarte mult limita legală admisă.Standardele naționale de stat în vigoare din 1987 (shorturl.at/muLRV) spun: în cazul unei expuneri îndelungate, concentrația medie maximă admisă la 24 de ore a substanței Hidrogen sulfurat (H2S) în aer este de 0.008 mg/ m3, adică de 0.006 ppm.

De ce este periculoasă poluarea cu PM2.5 și PM10, respectiv cu H2S? (conform https://www.calitateaer.ro)

De poluarea cu PM10 și PM2.5 sunt afectate în special persoanele cu boli cardiovasculare și respiratorii, copiii, vârstnicii şi astmaticii.

Copiii cu vârsta mai mică de 15 ani inhalează mai mult aer, și în consecință mai mulți poluanți. Sunt în mod special vulnerabili, deoarece plămânii lor nu sunt dezvoltați, iar țesutul pulmonar care se dezvoltă în copilărie este mai sensibil.

Poluarea cu pulberi înrăutăţeşte simptomele astmului, respectiv tuse, dureri în piept și dificultăți respiratorii.

Expunerea pe termen lung chiar și la o concentrație scăzută de pulberi poate cauza cancer și moartea prematură.

Expunerea repetată / prelungită la H2S (cum se întâmplă în cazul celor care locuiesc în Pata Rât) chiar și la niveluri scăzute provoacă iritații la ochi și erupții cutanate dureroase.

Expunerea la niveluri moderate poate provoca tensiune arterială scăzută, dureri de cap, pierderea poftei de mâncare și pierderea în greutate, dar și leziuni ale sistemului nervos.

Expunerea la niveluri ridicate de H2S provoacă paraliziere spiratorie, convulsii, comă, leziuni cerebrale și cardiace, chiar moarte.

ENHOJUST este un proiect care militează pentru dreptul la locuință adecvată într-un mediu sănătos și împotriva rasismului de mediu, pentru că:

  • Locuirea în mediu toxic încalcă dreptul la mediu curat, dar și dreptul la o locuință adecvată, precum și dreptul la sănătate.
  • Condițiile locative nu includ doar caracteristicile casei în care trăim, ci și mediul în care locuințele noastre sunt amplasate.
  • Bolile care ne pun viața în pericol se datorează în mare parte factorilor de mediu. Speranța de viață și speranța de viață trăită în sănătate sunt determinate și de calitatea apei, aerului și solului. Dar ea depinde, desigur, și de starea locuinței în care trăim și de condițiile în care muncim.
  • Rasismul poate să ucidă și prin forțarea oamenilor să locuiască în medii toxice, punându-le în pericol sănătatea și viața.
  • Rasismul de mediu face posibilă și încearcă să justifice mutarea forțată a unor oameni lângă situri toxice (precum rampe de deșeuri, stații de epurare a apei, platforme industriale), dar și construirea unor platforme otrăvitoare la o distanță redusă de locuințe.

Campania ENHOJUST militează pentru modificarea legislației din România în vederea asigurării drepturilor interconectate la mediu curat, la locuință adecvată și la sănătate.

  • Avem nevoie de politici de mediu, de locuire și de sănătate care să prevină rasismul de mediu, adică să elimine posibilitatea ca oamenii să fie forțați, din cauze diverse, să locuiască într-un mediu toxic ce le pune sănătatea și viața în pericol.
  • Pentru asta construim solidaritate antirasistă între mișcarea ecologistă și mișcarea pentru dreptate locativă.

Echipa ENHOJUST

6

Banalitatea evacuării și cronologia sfârșitului lumii

(Acest text este o versiune actualizată a articolului din Gazeta de Artă Politică, apărut în 28 mai 2021)

Dimineața de la șapte și un sfert, după ce am reușit să mă încurajez destul să mă ridic de sub plapumă, hainele copiilor de pe strada Meșterul Manole nr. 2 erau deja de mult împachetate și scoase din casă. Azi copiii nu se duc în școală, pentru că au primit zi liberă. Nu pentru a sărbători o zi de naștere, ci ca să poată să stea cu mama lor când își mută lucrușoarele din casă.

Dimineața de la opt și un sfert, când în plină ploaie și pandemie ajung în sfârșit la fața locului pe strada Meșterul Manole nr. 2, copiii deja se uită panicați. Da, panicați și urmează și să plângă de groază, să țipe, să urle și să fugă speriați, pentru că azi nu este ziua mutării într-un apartament nou. Azi se evacuează forțat o familie de unsprezece persoane din căminul lor iubit și în care și-au depus averea și iubirea. Azi se evacuează o femeie lucrătoare cu copii minori și cu un băiat care tocmai a ajuns acasă de la muncă. Și-a cerut și el dimineață liberă.

Dimineață liberă de la muncă și de la școală. Dimineață pe care nu vrei să o ai liberă, dar în care ai vrea să fii tu liber. Dimineață în care îți este restricționată libertatea. Dimineață ploioasă în care te scoate cu forța din casă. Dimineață în care te împing în noroi, te trântesc pe jos, te țin de gât, chiar dacă ești copil, chiar dacă ești fată minoră. Dimineața în care M. de 2 ani fuge desculț și înfricoșat după mama sa. Fuge desculț prin bălți de apă, prin noroi și cioburi de sticlă, M. de 2 ani, după mama lui care a sărit în ajutorul vecinilor lor. Dimineața în care vecinii tăi sunt dați cu spray lacrimogen, mai ales copiii, mai ales cei mai mici.

Dimineața de la nouă și jumătate s-a terminat totul. Pentru mine s-a terminat acțiunea de solidarizare, iar pentru locatarii străzii Meșterul Manole nr. 2 lumea s-a terminat puţin. S-a terminat lumea în care stăteau în același curte și casă. Foarte veche, cu camere foarte mici, cu puține condiții, dar cu siguranța că aveau acoperiș și aveau această locuință împreună. Lumea în care aveau rudele, prietenii și vecinii. Lumea în care nouă copii se duceau la școală, de sub plapuma lor caldă, s-a terminat. Lumea în care băiatul de optsprezece ani se ducea la muncă în tura de noapte de lângă surorile lui din confortul casei sale, s-a terminat. Lumea pe care o cunoșteau înainte să fie bătuți de jandarmerie, s-a terminat.

Dimineața de la zece, când mă hotărăsc să plec să lucrez și eu, M. de doi ani a încetat din plâns. A râs de mine un pic, pentru că aveam mască de protecție, dar mi-a făcut cu mâna și mi-a zis că i-a părut bine de cunoștință. Și mie. Singura chestie de care mi-a părut bine în dimineața asta era să văd pe M. Zâmbind, în final, o secundă. Dar nu aș fi vrut să îl văd urlând de dimineață la geamul lor cu ochi pătrunzători și înspăimântați, el fiind martorul sfârșitului lumii pe strada Meșterul Manole nr. 2.

---------

În dimineața zilei 20 mai 2021, Primăria Cluj-Napoca a evacuat forțat și ilegal o familie de unsprezece persoane, cu copii și persoane aflate sub tratament, de pe strada Meșterul Manole nr. 2, Cluj-Napoca. Dosarul în instanță a fost început de Primărie în 2012, cu sentință judecătorească din 2013 și dosar de execuție judecătorească din 2015. Familia respectivă a plătit chirie abuzivă primăriei timp de 8 ani ca să primească notificare 2 zile înainte să fie evacuată. Unde este dreptul pentru un termen de somație de 8 zile? Unde este dreptul fundamental recunoscut de tratatele internaționale ONU de a fi protejat împotriva unei evacuări care te lasă fără alternativă locativă adecvată? Conform acestora, indiferent de statutul de locatar sau posesia asupra spațiului locativ, aceste evacuări ar trebui interzise. Rolul instituțiilor administrației publice în acest sens ar fi să prevină evacuările forțate prin intervenții sociale susținute .

Așa că, fără posibilitatea de a ști din timp despre ce urmează să se întâmple în dimineața zilei de 20 mai, și fără posibilitatea de a fi oferit un alt acoperiș, executorul a procedat ilegal, familia a fost evacuată împotriva legii și complet inuman, împotriva drepturilor omului. Executorul a refuzat să-și justifice faptele și să dea orice răspuns la întrebările oamenilor prezenți. După ce Adriana Ludvig și copiii săi au refuzat să-și părăsească locuința, executorul a chemat jandarmeria, care a folosit violență[1] împotriva ei. Jandarmeria era chemată de la bun început, însă pare că executorul nu a chemat asistența socială, chiar dacă legea prevede ca, mai ales în cazuri de persoane vulnerabile, copii, persoane cu dizabilități, aceasta ar trebui să fie prezentă.

Poliția locală, prezentă însă la evacuare, se uita impasibilă cum jandarmii bat oamenii, ca să... "mențina ordinea", cum zice unul dintre poliţişti într-un video[2] care documentează întâmplările. Asta e de fapt „ordinea” menținută şi promovată de autorități, violența rasistă perpetuată de ele. Jandarmii au lovit un copil de 15 ani, au ținut o fată de gât și au dat cu spray direct pe copiii care nu voiau să-şi părăsească locuinţele. O femeie și copiii ei înconjurați de jandarmi armați într-un colț al casei sale este pur şi simplu imaginea abuzului de putere pe care cele mai vulnerabile comunităţi îl văd mult prea des. Toată violența este folosită împotriva lor şi legitimată ca „ORDINE”.

Unde este ordinea, când conform datelor[3] în România sunt cele mai puține locuințe sociale din EU (doar 1,23% din fondul locativ) și în același timp aici este și cea mai mare rată a sărăciei și a excluziunii sociale, 33%? Unde este ordinea în Cluj-Napoca, când pentru 266 solicitări eligibile se repartizează 5 locuințe sociale[4]? Conform legii locuinței, pe baza situației lor economice au dreptul la o locuință sociale toți oamenii care au venituri sub venitul mediu pe economie, precum și cei care trăiesc în sărăcie, excluziune și marginalizare socială. Suntem mii de oameni cu venituri sub mediu și mii de oameni săraci în Cluj și în România  unde este ordinea lumii, unde ne este dreptul la o locuință adecvată?

Nóra Ugron


[1]https://www.facebook.com/CasiSocialeACUM/videos/3836640233100160

[2]https://www.facebook.com/CasiSocialeACUM/videos/238053481456982

[3]https://www.facebook.com/BloculPentruLocuire/videos/630092884293626

[4]https://casisocialeacum.ro/archives/5300/locuirea-in-cluj-napoca-fondul-locativ-dezvoltare-imobiliara-si-evacuari/

7

Locuirea în smart city

„Primarul Municipiului Cluj-Napoca este un susţinător al conceptului de Smart City şi un lider cu idei şi tehnologii inovatoare. Sub conducerea acestuia, Cluj-Napoca a devenit un prestigios incubator de afaceri dezvoltate în zona IT, recunoscut atât pe plan naţional, cât şi internaţional, a dezvoltat sectorul de Smart City şi l-a adăugat la fiecare element cu care cetăţeanul se confruntă zilnic: de la transport în comun, la reducerea birocraţiei. Viziunea strategică a primarului a reuşit să transforme Cluj-Napoca în oraş reper în Europa”, au transmis organizatorii galei Emerging Europe organizate în 2021.
Totodată, Primarul municipiului Cluj-Napoca a câștigat titlul de „Mayor of the Year” (Primarul Anului) la cea de-a 5-a ediție a Smart City Industry Awards.

Stradă smart într-un an, un bloc de locuințe cu 12 apartamente în 11 ani

În iunie 2019 a fost semnat contractul pentru amenajarea primei străzi smart din România.

În iulie 2020, primarul Emil Boc a anunțat pe facebook:

“După finalizarea lucrărilor, strada Molnar Piuariu din Cluj-Napoca a devenit prima stradă smart din România.
Strada dispune de 551 de metri pătraţi suprafaţă verde, cu 48 noi arbori plantaţi şi sistem de irigare cu senzori şi un culoar pietonal modern, cu prioritizarea mijloacelor de transport nemotorizate. Sunt puse la dispoziţia localnicilor şi turiştilor patru locuri pentru încărcarea automobilelo relectrice şi 15 locuri de parcare pentru autovehicule, 30 de locuri pentru încărcarea bicicletelor/trotinetelor electrice şi 22 locuri de parcare pentru biciclete, Wi-Fi gratuit şi prize USB pentru încărcarea dispozitivelor mobile. În zonă a fost montat un sistem de iluminat public inteligent, eficient din punct de vedere energetic, un sistem îmbunătăţit de colectare a apelor pluviale, un sistem de irigare cu senzori, bănci, scaune, mese, cadre de parcări pentru biciclete, sisteme de afişaj, cişmele.”

În 20.20.2021, ziua predării apartamentelor de pe str. Ghimeșului beneficiarilor, primarul nu a omis să își repete lozinca: „Nimeni nu este uitat, nimeni nu este abandonat la Cluj-Napoca.”

QR Fest Source

Questioning Reality – festival – cercetare

Q[uestioning]R[eality] este primul Festival – Cercetare din Cluj-Napoca pe tema Cluj – Smart City în care, împreună cu comunitatea locală, se dezbate, analizează și diseminează problemele ascunse ale unui oraș smart.

Obiectivul final al QR Fest este adunarea unor materiale într-o expoziție despre oamenii orașului smart, despre emoțiile, dorințele și relațiile dintre ei. Astfel, în urma evenimentelor, spectatorii vor putea lăsa ceva din ei pentru împlinirea demersului final de cunoaștere aprofundată a relației dintre locuitori, artă și orașul smart.

Festivalul QR Fest este organizat de rezidenții programului Wild Card for a Head Start, Csenge Lőnhárt, Cătălin Mardale, Diana Moga, Ruxandra Simion și Alexandra Vieru, care au lucrat împreună cu Zoltán Gálovits, mentorul proiectului. Aceștia au invitat trei artiști locali, Panna Adorjáni, Dániel Láng, Oana Hodade ca să participe la festival și împreună cu locuitorii Clujului, să chestioneze realitatea unui oraș smart.

Lansarea acestei număr de Cărămida se desfășoară în cadrul QR Fest și din acest motiv am discutat cu organizatorii și invitații festivalului.

Cum ajunge un grup de tineri artiști să simtă nevoia de a organiza un festival cu tematica smart city?

Diana:Orașul Cluj-Napoca a făcut parte din proiect din primele momente – aici ne-am cunoscut și ne-am format ca echipă, aici am avut laboratoare de creație și vom face festivalul. Într-un fel, la fel cum ne-am cunoscut unul pe celălalt, în același timp am ajuns să cunoaștem orașul împreună. Iar primul paradox de care ne-am lovit în repetate rânduri în oraș a fost această idee de smart city.

Dacă e să urmăreşti doar comunicările oficiale despre smart city Cluj-Napoca, totul se dorește a fi lapte și miere, digitalizarea sau transportul în comun electric sunt salvarea, dar povestea pare să se termine abrupt aici. Nu am putut ignora ruptura dintre ceea ce ni se prezintă oficial și ceea ce trăim individual și colectiv în oraș. Fiecare persoană cu care am interacţionat pe parcursul proiectului a avut o poveste sau o opinie bine formată despre această diferenţă. Am început să ne punem niște întrebări despre valoarea reală a unui smart city pentru individ, cât de smart este de fapt orașul în care ne facem proiectul, cui îi este permisă de fapt locuirea, dar și ce se ascunde de fapt sub fațadă, ceea ce a dus la dorința de a crea un eveniment mai amplu de explorare a acestor probleme și a unei platforme unde poveștile și problemele clujenilor își pot ocupa spațiul meritat.

Csenge: Eu sunt din Cluj, stau aici de când mă știu, adică de 23 de ani. Multe dintre lucrurile pe care mi le amintesc din copilărie și până acum s-au schimbat, însă aceste schimbări s-au accelerat și mai vizibil în ultimii 5 ani. Orașul este mereu în șantier și peisajul se transformă de la o săptămână la alta. Clădirile vechi dispar și odată cu ele și afacerile mici, second hand-urile, cofetăriile, non-stop-urile de la colț, pentru a face loc hotelurilor și clădirilor de birouri, cu Mega Image și Starbucks la parter. În fiecare an se taie jumătate de metru din trotuar, străzile se lărgesc și înghit odată cu ele și copacii, de care nu mai este loc acum.

Cu toții am auzit de conceptul de Smart Cityși chiar dacă nu prea știm ce înseamnă, sună bine. Dar, pentru mine, conceptul de Smart City reprezintă transformarea orașului într-un soi de panopticon. Centrul arată bine, avem bănci cu usb și autobuze electrice – dar sunt ele de ajuns pentru a face viața oamenilor mai bună? Cluj-Napoca este cel mai scump oraș din România, iar salariile nu cresc împreună cu chiriile și prețurile din magazine. A reflecta, din postura de artist și nu numai, la cum ne afectează aceste lucruri, mi se pare vital, fiind un prim pas pentru decizii mai conștiente și responsabile.

Cătălin: Conceptul de Smart City are, desigur, şi părţi bune pe care nu le putem nega. Însă, autoritățile locale şi presa mainstream înaintează o perspectivă singulară şi  perpetuează discursul dominant; discurs care omite o parte a locuitorilor oraşului. Din punctul meu de vedere, avem nevoie şi de o poziţie critică. Se poate să pornesc de la o premisă greşită (tocmai de aceea organizăm un festival-cercetare), însă, în subsidiar, un Smart City poate alimenta gentrificarea, dezvoltarea inegală a oraşului şi poate defavoriza comunități deja precare. Cred că un Smart City ar trebui să răspundă nevoilor tuturor locuitorilor oraşului, nu doar ale unui anumit segment.

De ce este important să se ocupe arta cu teme sociale?

Cătălin: Cred că mai mult decât să abordeze teme sociale, arta ar trebui să-şi recupereze funcţia politică şi chiar utilitaristă. Prin abordarea problemelor stringente ale societăţii, ar trebui să se opună discursului şi raportului de forţe dominante, să pornească un dialog din care să se nască, ulterior, acţiuni concrete.

Diana: Cred că arta poate să aducă comunitățile mai aproape de aceste teme și să le susţină într-o explorare și discuție într-un cadru liber și creativ. Cu ajutorul artei, indivizii și comunitățile își pot schimba percepțiile sau găsi soluții out of the box la unele probleme cu care se confruntă în fiecare zi.

Dániel: Cred că arta ne poate aduce mai aproape de problemele sociale care uneori par înfricoșătoare. În legătură cu aceste întrebări, de multe ori este deja un bun început să ne gândim la ele, să fim deschiși faţă de ele, nu trebuie neapărat să găsim răspunsuri imediat. Dacă aceste teme ajung în conştiinţa publică prin artă, suntem deja mai aproape de soluţie.

Care sunt temele cele mai importante atinse în programul festivalului?

Cătălin: Dreptul la locuire, efectul colectării datelor, rasismul internalizat (chiar instituţionalizat?), poate chiar rolul culturii într-un smart city.

Alexandra: Întrebările principale, în jurul cărora a fost construit întregul concept al festivalului cercetare QR Fest, sunt: „al cui este orașul?” și dacă într-adevăr „un smart city răspunde nevoilor locuitorilor lui sau are în vedere doar anumite segmente ale populației orașului?”. De aici am ajuns la teme precum inegalitatea în ceea ce privește dreptul la locuire și chiar marginalizarea inhabitanților, care nu se încadrează în anumite norme. O altă temă este dată și de prezența fizică, din ce în ce mai invazivă, a tehnologiei în spațiul public, dar a cărei funcție se întâmplă să fie, de cele mai multe ori, decorativă, rezultând în această imagine de suprafață, marketizată excesiv și în spatele căreia se ascund necesități mai stringente, dar care, rămân neapelate.

Dániel: Programul festivalului este organizat în mare parte în jurul temei oraşul inteligent. Este un subiect destul de larg, aşa că se vor discuta multe aspecte. În proiectul nostru, Călătorie în timp în ritm de mers, noi ne-am ocupat mai ales de monumentele oraşului, de memoria acestuia,. Am învăţat multe despre practicile memoriei, despre subiecte pe care considerăm că merită să le ţinem în memoria colectivă şi despre lucruri pe care nu mai vrem să ne amintim dintr-un anumit motiv. 

 

Ce înseamnă festival-cercetare? Cum se desfășoară cercetarea și care e scopul ei?

Ruxandra: În momentul în care am hotărât că tema festivalului pe care îl vom organiza va fi Cluj smart city, am început să ne documentăm despre conceptul de smart cityși cum este acesta, de fapt, dezvoltat în Cluj. Dar discutând despre ce urmează să facem, ne-am dat seama că ar fi mai important ca întrebările care s-au născut în timpul documentării să fie redirecționate către locuitorii orașului. Astfel, ipotezele sunt incluse în temele proiectelor noastre individuale, iar metodele de cercetare sunt formele artistice alese de fiecare dintre noi. Cum majoritatea dintre ele necesită intervenția publicului și explorarea diverselor povești individuale și colective, ne propunem ca la finalul festivalului, concluziile cercetărilor noastre să fie rezultatele întâlnirii dintre artiști și spectatorii care au devenit parte a festivalului – cercetare. Aceste rezultate vor lua forma unei expoziții finale, unde vom reflecta asupra întregii experiențe.

Csenge: Festival – cercetare, pentru mine, înseamnă ca sunt deschisă la discuții și curioasă să aflu și opinia celorlalți despre tema cu care mă ocup în proiectul meu individual, PLAY DATE. Pornind de la premise personale încerc să creez, împreună cu publicul, perspective noi, ce vor fi afișate la finalul festivalului într-o expoziție, și pot da naștere, mai departe la analize și puncte de vedere cât mai diverse.

Cătălin: Festival – cercetare înseamnă că nu suntem tezişti în demersul nostru. Ridicăm nişte semne de întrebare dar, totodată, acceptăm că putem greşi. Înseamnă că lansăm o dezbatere, de pe picior de egalitate, cu publicul şi poate chiar cu autoritățile locale şi încercăm să găsim împreună cele mai bune soluţii pentru oraşul în care locuim şi pentru fiecare dintre comunităţile oraşului.

Diana: În manifestul nostru creat la începutul proiectului, am pornit  de la ideea ca nu dorim să impunem probleme și soluții la aceste probleme. Am dedicat bună parte a proiectului găsirii unei teme, iar ideea de Smart City Cluj-Napoca a apărut foarte organic dintr-un exercițiu creativ pe care l-am făcut în prima noastră întâlnire în persoană. Ne-am dat seama cât de valoros este acest subiect, dar și că ne dorim să-l aducem în comunitatea locală pentru explorare alături de oamenii orașului care pot avea perspective sau idei diferite. Ca urmare, am decis ca festivalul să ia forma unei cercetări împreună cu publicul - noi propunem idei și întrebări prin evenimentele noastre și suntem deschişi la un dialog cu oamenii pentru a trage niște concluzii ancorate în realitatea clujeană la sfârşitul celor trei zile de festival.

Dániel: Pentru mine, cercetarea înseamnă să acord o atenţie deosebită lucrurilor din jurul meu, şi să încerc să ajung la oameni ale căror experienţe sunt mult mai directe. Informaţiile pe care le primesc în acest fel sunt apoi transmise unui public mai larg prin arta mea.

Programul festivalului cuprind următoarele evenimente:

Fabrica (D)?

Documentarul Fabrica (D)? chestionează rolul pe care îl (mai) are patrimoniul industrial în oraşul Cluj-Napoca, un oraş care devine din ce în ce mai smart, plecând de la mutaţiile pe care le-a suferit Fabrica de Pensule (de la fabrică la spaţiu cultural, de la spaţiu cultural la corporaţie IT). Ne dorim ca, prin proiectul nostru, să pornim un demers care să ridice un semn de întrebare în raport cu reconversia fostelor fabrici din oraş. Totodată, ne îndreptăm atenţia şi spre relevanţa pe care o (mai) au spaţiile artistice din oraş și care, odată cu dezvoltarea, modernizarea şi digitalizarea oraşului, riscă să relocheze sau chiar să dispară.

De: Cătălin Mardale, Andra Salaoru, Niklas Andreescu

LOCUTOPIA

LOCUTOPIA este un joc dramaturgic în care spectatorii-jucători sunt invitați să joace un joc împreună și să descopere realitățile și posibilitățile situației locuirii în orașul Cluj-Napoca. Jocul este structurat asemănător cu boardgame-ul Monopoly, ceea ce presupune că spectatorii-jucători vor fi în competiție pentru proprietăți. LOCUTOPIA este gândit în jurul situației specifice din Cluj și, în plus, presupune dezvoltarea unor idei despre un viitor în care putem construi împreună alternative pentru locuire. Aceste idei propuse de jucătorii-spectatori vor fi transformate într-un poem care va fi citit la finalul Festivalului, în data de 14 noiembrie 2021, la ZIZ - Art and Social Area, de la ora 19:30.

De: Ruxandra Simion

LANSARE CĂRĂMIDA:

În cadrul festivalului QR va avea loc lansarea numărului 15 al ziarului Cărămida - Ziarul dreptății locative, editat de mișcarea Căși Sociale ACUM! Acest număr este o ediție specială pe tema smart city. Evenimentul se leagă cu jocul dramaturgic LOCUTOPIA, la care va participa o parte a echipei Căși sociale ACUM! După cele două evenimente jucătorii și spectatorii sunt invitați la o discuție deschisă despre locuirea în Cluj Napoca.

 

Re/Finding Connection

Re/Finding Connection este un one-to-one, un experiment, prin care încercăm să aducem în discuție conceptul de conexiune, într-un context al orașuluismart, prin excluderea componentei principale, tehnologia.

De: Alexandra Vieru

Play date

What makes us human? Este întrebarea de la care artista Csenge Schneider-Lőnhárt pornește o cercetare introspectivă și asumată, punând accentul asupra emoțiilor pe care le recunoaștem ca fiind foarte puternice în viețile noastre. Aceeași întrebare o întoarce publicului sub forma unui Performance auditiv, într-un cadru non-formal, unde participanții sunt invitați la un PLAY DATE, având ocazia să își imagineze propriile alternative la întrebarea în cauză, prin interacțiunea cu mediul prietenos creat de aceasta.

De: Lőnhárt  Csenge

Călătorie în timp în ritm de mers

Încercăm să răspundem la întrebarea: ce emoții trezesc în noi statuile, monumentele din oraș? Pe care dintre evenimentele trecutului nostru le considerăm demne de memorie și pe care nu le memorăm? Ce semnificație au aceste evenimente pentru noi azi?

Această plimbare este un dialog, un eseu, o memorare, o ficțiune, o artă. Această plimbare privește cu ochii străinului piețele, clădirile, plăcile comemorative, statuile. Această plimbare te va duce la plăci comemorative și monumente care nu mai există sau încă nu există. Această plimbare este incompletă. Această plimbare ține o oră și jumătate, încalță-te în pantofi confortabili!

Creatori: Panna Adorjáni, Dániel Láng
Producător: Fabrica de Pensule, Universal Pleasure Factory
Management: Zenkő Bogdán

Plimbări atente

O serie de trasee parcurse în grup care se concentrează pe observarea dinamicii vieții urbane din Cluj.

Am răspuns la propunerea curatorială care pornește de la conceptul de Cluj - Smart Citycu un demers de cartografiere participativă a dinamicilor din trei zone urbane ale Clujului, plecând la drum cu câteva întrebări și câteva unelte de înregistrare: recordere audio, aparate foto, aplicații de tracking, cronometre, creion și hârtie. Cât timp petrecem în deplasare și cât în așteptare când încercăm să ajungem pe jos până la gară? Câți oameni trec într-un minut pe strada Hermann Oberth? Din ce direcții vin oamenii înspre Piața Unirii și cât timp petrec într-un singur loc? Cum sună Parcul Feroviarilor în mijlocul zilei? În aceste plimbări în grup culegem împreună artefacte (imagini, sunete, desene, impresii) pe care le întoarcem mai apoi orașului printr-o hartă subiectivă - un snapshot-documentar a Clujului de azi - cu care publicul poate interacționa pe parcursul QR Fest, la ZIZ - Art and Social Area.

De: Oana Hodade

BEYOND SMART

Am început cu niște ipoteze, apoi am adunat de la locuitorii orașului imagini, sunete, idei, visuri, desene, feedback. La final urmează concluzia, sub forma unei expoziții în care am adunat toate materialele rezultate din proiectele noastre, materiale de la voi, oamenii orașului Smart.

În cadrul evenimentelor care închid QR Fest, va avea loc și o discuție în care vom analiza împreună cu invitații noștri, pe baza materialelor adunate în expoziție, experiența de a face un Festival de artă contemporană cu tema Smart City, prezentul și viitorul orașului și rolul artei în acest context.