LPL_intro_insta

Sinteza revendicărilor

CAMPANIA LOCUINȚE PUBLICE PENTRU LUCRĂTORI
Noiembrie 2024

Sinteza revendicărilor

Ne-am derulat campania “Locuințe publice pentru lucrători” în perioada campaniei electorale din noiembrie 2024. Nu ne-am oprit din ea nici când s-au dat peste cap aranjamentele cunoscute ale vieții politice și au ieșit la suprafață nemulțumirile cumulate ale oamenilor, începând să se audă și vocea celor mai puțin sau deloc reprezentate categorii sociale din ultimele decenii. Din păcate, în România, nu s-a coagulat o mișcare socialistă care să fi creat canale pentru amplificarea acestor voci, iar ele s-au îndreptat înspre oferta extremei drepte conservatoare a cărei soluții social-economice la criza creată de capitalism nu sunt soluții adecvate.

Tranformările economice din România ultimelor decenii au fost marcate de trecerea de la socialismul de stat la capitalismul neoliberal, ceea ce a însemnat privatizarea fostelor întreprinderi de stat, dezindustrializarea țării de pe urma falimentării și închiderii majorității vechilor fabrici și pierderea locurilor de muncă, urmată de constrângerea de a alege calea emigrării din România. Reindustrializarea prin companii private multinaționale sau naționale petrecută în funcție de interesele investițiilor de capital nu a însemnat nici ea îmbunătățirea condițiilor, siguranței și câștigurilor salariale ale lucrătorilor într-o măsură în care ei să poată să își asigure un trai decent. Sectorul serviciilor cu mare valoare adăugată a creat o pătură socială cu putere mai mare de consum în centrele regionale, dar și pentru mulți lucrători din această categorie costurile locuirii implică eforturi uriașe.

Un trai decent înseamnă și locuințe decente pentru care lucrătorii nu trebuie să se îndatoreze pe viață la bănci, sau nu trebuie să plătească peste 20-30-40% din veniturile lor lunare pe costurile locuirii care includ și cheltuielile cu utilitățile. De aceea, campania noastră a pus în lumină situația lucrătorilor din România din punctul de vedere al locuirii. Multe segmente ale claselor lucrătoare sunt afectate de criza locuirii, ceea ce, în esență, constă în accesul redus, în unele cazuri chiar imposibil, la locuințe adecvate la un preț accesibil în funcție de venituri.

Credem că, în aceste vremuri când rupturile între cei mai săraci și cei mai bogați, între clasele dominante și clasele lucrătoare exploatate și prin nevoile lor locative, între diversele pături ale lucrătorilor, între regiuni, județe, localități, chiar și între zone intra-urbane din punctul de vedere al accesibilității, calității și siguranței locuirii, devin tot mai explicite, este crucial să vorbim despre nemulțumirile care ne leagă, cauzele acestora și soluțiile care servesc interesele multor categorii de lucrători. Astfel, revolta împotriva exploatării, inegalităților, nedreptăților, și încălcării demnității nu se va canaliza către categoriile identitare stigmatizate prin acțiunile conservatorilor culturali, și nici invers, împotriva muncitorilor afectați de probleme materiale și ridiculizate de liberali. Astfel, revolta va avea șansa să coaguleze și solidarizeze diferitele segmente ale claselor lucrătoare împotriva capitalismului creator de multiple crize care pun viețile oamenilor în pericol, reproduc și adâncesc sărăcia, extind privatizarea către noi sectoare (precum sănătatea și educația), implementează măsuri de austeritate și direcționează investițiile publice spre industria militară și susținerea războaielor.

Analiza făcută pentru noua noastră campanie a atras atenția asupra următoarelor teme majore prin care devin clare cauzele și manifestările crizei locuirii în România, și se creionează soluția: creșterea fondului de locuințe sociale publice.

  1. Solidarizarea mișcărilor locative și mișcărilor pentru drepturile muncii este crucială !
  2. A fi proprietar de locuință nu înseamnă că trăiești în condiții bune !
  3. A fi proprietar de locuință nu înseamnă că ești în siguranță !
  4. Dacă nu ești proprietar de locuință, ești împins spre piața scumpă a chiriilor private
  5. Chiriașii privați sunt supraîncărcați cu costurile locurii
  6. Piața nu rezolvă nevoia de locuințe a lucrătorilor
  7. Piața urmărește nevoile acumulării de capital
  8. Cu venitul minim pe economie nu scapi de sărăcia locuirii!
  9. Venitul mediu nu asigură o locuință decentă

Mesajele și revendicările noastre sunt :

  1. Creșterea salariilor rezultă în îmbunătățirea traiului doar împreună cu reducerea costurilor locuirii. Pentru asta este nevoie de creșterea fondului de locuințe publice.
  2. Alternativa la locuința în proprietate privată caracterizată de supraaglomerare, privațiuni locative și supraîncărcare cu costurile locuirii, este locuirea în locuințe publice care asigură condiții adecvate și accesibile ca preț.
  3. Alternativa la locuința în proprietate privată este locuirea în locuințe publice care reduc semnificativ costurile locuirii și îți asigură siguranță.
  4. În lipsa locuințelor publice, toți cei care nu au în proprietate o locuință, sunt împinși către piața chiriilor. Aici prețurile sunt foarte mari pentru că locuința a devenit investiție.
  5. Pentru a nu fi nevoiți să închirieze de pe piață, cei care studiază sau lucrează temporar într-o localitate, ar trebui să fie eligibili la locuințe sociale. Ei cresc semnificativ cererea pe piața chiriilor pentru că nu există ofertă în sectorul public de locuințe. Dacă ar exista ofertă semnificativă de locuințe publice, cererea de pe piața chiriilor private ar fi mai mică. Deci, realizarea de locuințe publice, prin construcție sau alte modalități, este unul din mijloacele prin care costul chiriilor private s-ar putea controla.
  6. Piața nu rezolvă nevoia de locuințe a lucrătorilor. Cererea de locuință pe piață și creșterea prețurilor legată de creșterea cererii, se poate reduce prin creșterea ofertei de locuințe publice.
  7. Soluția la criza locuirii este creșterea fondului locativ public.
  8. Din punctul de vedere al persoanelor cu cele mai reduse venituri, în România există un număr extrem de redus de locuințe sociale, astfel încât nu se acoperă nici nevoia lor de locuit.
  9. Nu doar cei care trăiesc din venituri sub pragul sărăciei, ci toți cei care câștigă sub nivelul venitului mediu au nevoie de locuințe sociale. Primăriile, cu sprijin de la stat, trebuie să fie obligate să realizeze un număr suficient de astfel de locuințe pentru a asigura accesul la locuințe adecvate a diverselor categorii de lucrători care nu sunt plătiți suficient pentru a-și asigura o locuință de pe piață.

Alternativa la locuința în proprietate privată este locuirea în locuințe publice care reduc semnificativ costurile locuirii și îți asigură siguranță.


Note:

Campania Locuințe Publice Pentru Lucrători este rezultatul unei colaborări între Căși sociale ACUM / Social housing NOW și Confederatia Nationala Sindicala "Cartel ALFA".

Design infografice: Anna Balázs-Bécsi. Texte: Enikő Vincze

 

LPL_4_2_4panel_final

Venitul mediu nu asigură o locuință decentă

CAMPANIA LOCUINȚE PUBLICE PENTRU LUCRĂTORI
Noiembrie 2024

Venitul mediu nu asigură o locuință decentă

CINE APARȚINE CLASELOR LUCRĂTOARE?

Clasele lucrătoare sau categoria de lucrători include toate persoanele care își vând forța de muncă unor angajatori pentru că altfel nu își pot asigura traiul. Asta se întâmplă indiferent de statutul lor social și forma contractului de muncă (inclusiv formele atipice de angajare), persoanele fizice autorizate, dar și lucrătorii informali, precum și familiile acestora, ale căror membrii prestează munci domestice neplătite necesare pentru reproducerea forței de muncă.

Deci și cei care se încadrează în clasa de mijloc prin venituri peste venitul minim, educație superioară, sau nivel înalt al calificării, sunt lucrători în măsura în care trăiesc din salarii, neavând în proprietate mijloace de producție.

De exemplu, o familie care aparține acestei categorii, compusă din doi adulți și doi copii, unde fiecare dintre părinți câștigă la nivelul venitului mediu pe economie, și are, deci, un venit total de 10.236 lei/lună, rămâne sub valoarea coșului minim de consum necesar unui trai decent (10.450 lei/lună).

ȘTIAI CĂ?

În România, 80% din lucrători au salarii sub nivelul venitului mediu pe economie, adică, doar 2 salariaţi din 10 câştigă mai mult decât salariul mediu (Ziarul Financiar, septembrie 2024). Faptul că ei nu reușesc să își asigure un minim trei decent, se datorează și costurilor mari ale locuirii.

De aceea, campania noastră accentuează: pentru a asigura un trai decent pentru lucrători, este nevoie atât de creșterea salariilor, cât și reducerea costurilor locuirii.

În marile orașe din România, nici venitul mediu, comparat cu costurile locuirii, nu asigură resurse necesare pentru o locuință adecvată. De exemplu, în Cluj-Napoca, unde în iulie 2024 venitul mediu era de 6.083 lei/lună, chiria medie costa 3.060 lei/lună (Blitz), iar utilitățile vreo 900 lei/lună. Deci costurile locuirii depășeau 50% din venuri și în cazul celor care aparțin acestei categorii de venituri. Asta înseamnă o supra-îndatorare cu costurile locuirii.

Câți ani trebuie să lucrezi ca să achiziționezi o locuință într-un oraș mare din România din salariul mediu, presupunând că îți cheltui toate veniturile pentru asta?: în Cluj-Napoca 13 ani ; în București 8 ani ; în Timișoara și Iași 7 ani (Observator news, 2022).

Evident, nu îți poți cheltui toate veniturile pe achiziționarea unei locuințe, de aceea recurgi la creditele imobiliare oferite de bănci. Dar, în condițiile creșterii dobânzilor bancare, creditele bancare s-au scumpit, iar asta agravează îndatorarea ta.

Dacă, de exemplu, în ianuarie 2022, în programul Noua Casă, un credit de 420.000 lei pe 30 de ani, la grad maxim de îndatorare de 45%, însemna o rată lunară a creditului de 1.800 lei, în ianuarie 2023, rata aceasta ajungea la 3.000 lei.

Azi, la gradul de îndatorare considerat de bănci ca fiind acceptabil (adică rata ta lunară să nu coste mai mult de 45% din venituri), ca să poți lua un credit pentru care plătești lunar 3000 lei, ar trebui să ai venit lunar minim net de 6.666 lei/lună. Deci nici măcar în Cluj-Napoca, unde venitul mediu este mai înalt decât venitul mediu pe plan național, acest nivel al venitului azi nu te face eligibil pentru un credit de 420.000 lei, adică 84.000 euro, din care, în acest oraș ai putea cumpăra o locuință de circa 30 mp.

DE ACEEA AFIRMĂM :

Nu doar cei care trăiesc din venituri sub pragul sărăciei, ci toți cei care câștigă sub nivelul venitului mediu au nevoie de locuințe sociale. Primăriile, cu sprijin de la stat, trebuie să fie obligate să realizeze un număr suficient de astfel de locuințe pentru a asigura accesul la locuințe adecvate a diverselor categorii de lucrători care nu sunt plătiți suficient pentru a-și asigura o locuință de pe piață.

Alternativa la locuința în proprietate privată este locuirea în locuințe publice care reduc semnificativ costurile locuirii și îți asigură siguranță.


Note:

Campania Locuințe Publice Pentru Lucrători este rezultatul unei colaborări între Căși sociale ACUM / Social housing NOW și Confederatia Nationala Sindicala "Cartel ALFA".

Design infografice: Anna Balázs-Bécsi. Texte: Enikő Vincze

 

LPL_4_1_4panel_final

Cu venitul minim pe economie nu scapi de sărăcia locuirii!

CAMPANIA LOCUINȚE PUBLICE PENTRU LUCRĂTORI
Noiembrie 2024

Cu venitul minim pe economie nu scapi de sărăcia locuirii!

O parte o societății românești a fost în șoc, o altă parte în euforie, după primul tur al alegerilor prezidențiale de ieri, 24.11.2024. Cei adunați în jurul partidelor din centru-dreapta-stânga, dar și din zona stângii progresiste care au uitat de clasele lucrătoare, și toți ceilați care au contribuit la producerea unui vacuum politic unde muncitorii așteptau ca cineva să vorbească despre problemele lor socio-economice reale, sunt surprinși de ascensiunea extremei drepte. Cea din urmă a apropriat nemulțumirile populației, direcționează furia celor care nu se simt reprezentați de partidele de dreapta și de stânga pe o rută conservatoare și canalizează ura generalizată și etnicizată împotriva anumitor categorii sociale despre care presupun că pun în pericol presupusa puritate a națiunii și siguranța acesteia.

Până la alegerile parlamentare, noi mai avem două analize de prezentat despre o parte din problemele socio-economice amintite, cele legate de locuirea claselor lucrătoare. În campania noastră dusă în paralel cu campania electorală, am vorbit despre cum nici proprietatea asupra locuinței nu le asigură tuturor condiții adecvate de viață și siguranță; despre cum sunt împinși cei care nu au în proprietate o locuință și nu sunt eligibili la credite imobiliare sau nu vor să se îndatoreze cu ele pe viață, înspre sectorul de închirieri private;  despre cum creează, agravează și în nici un caz nu soluționează piața imobiliară criza locuirii de-a lungul diverselor cicluri ale economiei capitaliste. Am descris pe scurt cauzele sistemice ale crizei locuirii. Am  arătat, că soluția la problemele aferente proprietății asupra locuinței și ale chiriei private sunt creșterea masivă a fondului locativ public.

Postarea numărul 8 și 9 atrag atenția asupra faptului, că nu doar cei mai săraci au nevoie de locuințe sociale publice.  Totuși, este important să vedem cum este legată sărăcia locuirii și sărăcia energetică de sărăcia veniturilor, făcând uz de indicatori utilizați în descrierea veniturilor și condițiilor de locuit.

Cu venitul minim din România nu scapi de sărăcia locuirii în condițiile în care:

  • Venitul minim net este de 2.363 lei/ lună (iar 30% din lucrători câștigă la nivelul acestui venit), și
  • Coșul minim de consum în cazul unui adult este, conform  (FES), 3972 lei/lună, din care costurile cu locuirea sunt 1.914 lei, ceea ce constituite 48% din cheltuielile și 80% din veniturile unei persoane adulte.

Conform Eurostat, foarte multe persoane trăiesc în România în locuințe caracterizate de:

  • Supraaglomerare: 60% din tinerii între 15-29 ani; și 51% din cei care trăiesc în sărăcie
  • Supraîncărcarea cu costurile locuirii: 18.8% din proprietarii de locuințe cu credit, 44.2% din chiriașii la privat.
  • Privațiuni severe (care este un indicator compus din supraaglomerare și condiții locative inadecvate): 14.3% din populația totală și 36.7% dintre cei cu veniturile cele mai reduse sunt confruntate cu această problem.

Mai multe gosopodării nu își pot permite să își încălzească adecvat locuința pentru că nu au bani. Procentul acestora în România este de 15%, față de media UE de 9%.

Toate problemele de mai sus trebuie văzute și prin prisma inegalităților de venit (vezi Eurostat, 2023). Ele  sunt atât de mari în România, încât cei care răspund doar la problemele clasei de mijloc mai înstărite sau servesc prin politicile lor clasele conducătoare cu cele mai mari venituri, nici nu observă populația deprivată de resurse adecvate de trai. În România, cei mai săraci 20% din populație câștigă de șae ori mai puțin decât cei mai bogaţi 20%. Media UE a acestui raport este de 4,7.

Din punctul de vedere al persoanelor cu cele mai reduse venituri, în România există un număr extrem de  redus de locuințe sociale, astfel încât nu se acoperă nici nevoia lor de locuit.

Soluția la criza locuirii este creșterea fondului locativ public.

Alternativa la locuința în proprietate privată este locuirea în locuințe publice care reduc semnificativ costurile locuirii și îți asigură siguranță.


Note:

Campania Locuințe Publice Pentru Lucrători este rezultatul unei colaborări între Căși sociale ACUM / Social housing NOW și Confederatia Nationala Sindicala "Cartel ALFA".

Design infografice: Anna Balázs-Bécsi. Texte: Enikő Vincze

 

LPL_3_2_4panel_final

Piața urmărește nevoile acumulării de capital

CAMPANIA LOCUINȚE PUBLICE PENTRU LUCRĂTORI
Noiembrie 2024

Piața urmărește nevoile acumulării de capital

Piața imobiliară nu rezolvă nevoile de locuire ale lucrătorilor, accentuam în postarea noastră anterioară. Acum ne concentrăm pe alte aspecte ale mitului care spune contrariul.

Piața imobiliară se dezvoltă în funcție de nevoile acumulării de capital, iar cele din urmă rezultă în prețuri de neplătit de lucrători pentru locuințe cu scopul de locuit (housing-for-living, versus housing-as-investment).

Instituțiile financiare, precum băncile, susțin piața imobiliară atunci când lichiditățile pentru a cumpăra o locuință pentru a locui în ea sau ca investiție nu mai sunt suficiente. Desigur, pentru ele, asta este o sursă sigură de profit.

În astfel de cazuri, creșterea prețurilor la locuințe este acoperită din credite imobiliare și duce la îndatorarea celor care achiziționează făcând apel la ele. În ciclul imobiliar, asta este faza de expansiune, când dezvoltatorii construiesc tot mai mult în speranța că vor vinde sau închiria tot mai scump.

Astfel se ajunge la crearea bulelor imobiliare care apoi se sparg nu doar de la sine, ci și datorită unor factori care acționează la nivelul întregului regim de economie politică, în funcție de ciclurile economice ale capitalismului.

După această fază, sectorul imobiliar intră în recesiune. În această perioadă se construiește și se tranzacționează mai puține locuințe, iar prețurile stagnează sau chiar scad, în timp ce dobânzile la creditele imobiliare cresc.

Asta este de fapt faza crizei imobiliare, când investițiile făcute anterior în imobiliare nu mai sunt așa de rentabile iar astfel de investiții nu mai sunt posibile pentru afaceriștii mici în prezent.

Dar cei mai mari investitori imobiliari, practic fondurile de investiții globale care speculează pe seama banilor din fonduri de pensii sau de asigurare sau a banilor altor mari investitori, fac uz și de această criză pentru a-și asigura profitabilitatea din imobiliare într-o perspectivă îndelungată. Ei cumpără locuințele la prețuri reduse, acumulează un stoc privat de locuințe tot mai mare, și devin proprietari corporatiști (corporate landlords) asupra zeci, sute sau chiar mii de unități locative.

Se pregătesc pentru fazele de recuperare și de corecție ale ciclului imobiliar, care durează în total circa 18 ani, crescându-și treptat profitul în timp ce piața se îndreaptă spre o nouă fază de explozie.

De-a lungul întregului ciclu imobiliar, într-o economie capitalistă, lucrătorii care trăiesc din salariile primite de pe urma vânzării forței lor de muncă sunt afectați de permanentizarea crizei accesibilității financiare a locuințelor adecvate.

Asta se întâmplă, pentru că accesul la locuință în acest sistem se face aproape în exclusivitate pe piață, iar dezvoltatorii și investitorii schimbă regimurile locative în funcție de profitabiltatea acestora, de la regimul dominat de locuire în proprietate la regimul dominat de locuire în chirie privată.

Soluția la criza locuirii este creșterea fondului locativ public.

Alternativa la locuința în proprietate privată este locuirea în locuințe publice care reduc semnificativ costurile locuirii și îți asigură siguranță.


Note:

Campania Locuințe Publice Pentru Lucrători este rezultatul unei colaborări între Căși sociale ACUM / Social housing NOW și Confederatia Nationala Sindicala "Cartel ALFA".

Design infografice: Anna Balázs-Bécsi. Texte: Enikő Vincze

 

LPL_3_1_4panel_final

Piața nu rezolvă nevoia de locuințe a lucrătorilor

CAMPANIA LOCUINȚE PUBLICE PENTRU LUCRĂTORI
Noiembrie 2024

Piața nu rezolvă nevoia de locuințe a lucrătorilor

Am ajuns pe la mijlocul campaniei Locuințe Publice Pentru Lucrători. Am demontat deja două mituri legate de locuirea în România:

Mitul nr. 1: Procentul mare de proprietari de locuințe În RomÂnia ÎnseamnĂ cĂ nu avem probleme locative.

Am arătat, că a fi proprietar de locuință nu înseamnă că trăiești în condiții adecvate sau ești în siguranță. În cazurile în care locuințele se cumpără prin credite imobiliare, proprietarii acestora asigură profiturile băncilor. Iar lucrătorii dependenți de bănci sunt mai vulnerabili la locul de muncă.
Vedeți infograficele din postarea #2 și #3.

Mitul nr. 2: Alternativa fațĂ de a fi proprietar de locuințĂ este locuirea În chirie privatĂ.

Am arătat, că statutul de chiriaș înseamnă să fii deposedat de o bună parte din veniturile tale de către proprietarul de locuințe. După ce ești exploatat la locul de muncă (plusvaloarea produsă de tine devine profitul angajatorului), ești exploatat și în calitatea ta de chiriaș (chiria plătită proprietarului poate să fie mult peste 30-40, chiar și 50%).
Vedeți infograficele din postarea #4 și #5.

În următoarele două postări/secțiuni ale campaniei noastre, vom discuta despre un al treilea mit.
Mitul nr. 3: Piața rezolvă nevoile de locuire ale oamenilor.

CREȘTEREA NUMĂRULUI DE LOCUINȚE CONSTRUITE DIN FONDURI PRIVATE

Dezvoltarii privați de locuințe și cei care le susțin afacerile preluându-le și justificându-le discursul, ne spun că, dacă ei ar fi lăsați să construiască mai mult, adică nu ar fi nevoiți să respecte atâtea reglementări urbanistice din partea statului sau a primăriilor, atunci prețul locuințelor s-ar reduce.

Dar, creșterea numărului de construcții de noi locuințe nu rezultă în reducerea prețului de pe piață. Infograficele noastre arată că: Numărul de construcții de locuințe terminate din fonduri private a crescut în continuu între 1995-2023 (sursă: Tempo online):
- cu 1.239.833 în toată țara,
- cu 34.564 în Cluj-Napoca, sau
- cu 117.719 în București.

CREȘTEREA PREȚURILOR DE PE PIAȚA DE LOCUINȚE

Să privim perioada între 2012 și 2023:
- chiar dacă numărul de construcții de locuințe din fonduri private a crescut cu 672.958 în toată țara, cu 24.536 în Cluj-Napoca, sau cu 87.141 în București (Tempo-online);
- totuși, prețul la locuințe a crescut de la 884 euro/mp la 1.656 euro/mp pe plan național, de la 970 euro/mp la 2.896 euro/mp în Cluj-Napoca, sau de la 1052 euro/mp la 1.802 euro/mp (sursă: Imobiliare.ro).

Am mai spus, și repetăm: prețurile de locuințe și chiria de pe piață este în continuă creștere:
- nu doar pentru că cererea de locuințe crește, ci și pentru că această cerere nu include doar cererea de locuințe pentru a locui în ele, ci și cererea de locuințe pentru a face afaceri cu ele prin închiriere și/sau vânzare ulterioară la preț mai mare decât cel la cumpărare;
- nu doar pentru că materialele de construcție și forța de muncă se scumpesc, ci și pentru că dezvoltatorii/investitorii/proprietarii de locuințe urmăresc profituri cât mai mari din afacerile cu locuirea;
- pentru că nu există ofertă de locuință publică; dacă această ofertă ar exista în mod semnificativ, asta ar reduce cererea speculativă și efectivă de locuințe pe piață.

INDICELE CREȘTERII PREȚULUI LA LOCUINȚĂ

Un alt set de date ne arată că, raportat la anul 2015 (=100), indicele creșterii prețului la locuință a fost mai mare în România decât în multe alte țări unde veniturile sunt mai mari (sursă: Eurostat).
- România: 148.43
- Norvegia: 147.63
- Danemarca: 137.10
- Belgia: 136.05
- Franța: 131.26
- Suedia: 105.41

DE ACEEA, concluzionăm:
Piața nu rezolvă nevoia de locuințe a lucrătorilor. Cererea de locuință pe piață și creșterea prețurilor legată de creșterea cererii, se poate reduce prin creșterea ofertei de locuințe publice.

Alternativa la locuința în proprietate privată este locuirea în locuințe publice care reduc semnificativ costurile locuirii și îți asigură siguranță.


Note:

Clasele lucrătoare includ toate persoanele care își vând forța de muncă unor angajatori indiferent de statutul lor social și forma contractului de muncă (inclusiv formele atipice de angajare), persoanele fizice autorizate, dar și lucrătorii informali, precum și familiile acestora, ale căror membrii prestează munci domestice neplătite necesare pentru reproducerea forței de muncă.

Campania Locuințe Publice Pentru Lucrători este rezultatul unei colaborări între Căși sociale ACUM / Social housing NOW și Confederatia Nationala Sindicala "Cartel ALFA".

Design infografice: Anna Balázs-Bécsi. Texte: Enikő Vincze

 

LPL_2_2_4panel_final

Chiriașii privați sunt supraîncărcați cu costurile locurii

CAMPANIA LOCUINȚE PUBLICE PENTRU LUCRĂTORI
Noiembrie 2024

Chiriașii privați sunt supraîncărcați cu costurile locurii

Două din seriile de infografice realizate pentru Campania Locuințe Publice Pentru Lucrători sunt pe tema chiriilor private. Am pus deja reflectorul pe următoarele aspecte:

  • Nu ești proprietar, ești nevoit să închiriezi de pe piață!
  • Cât plătești pe chirie?
  • Cine câștiga din chirii?

Am concluzionat: în lipsa unui stoc semnificat de locuințe publice, dacă nu sunt proprietari de locuință, oamenii sunt împinș spre piața chiriilor private unde prețurile sunt mari pentru că locuințele au devenit o investiție.

Acum să vedem ce înseamnă că :

  • Ești împins pe piața chiriilor
  • Alegi să stai în chirie privată
  • Ești supraîncărcat cu costurile locuirii ce includ și costul chiriei private

NU EȘTI PROPRIETAR, EȘTI ÎMPINS SPRE PIAȚA CHIRIILOR!

În 2023, firma de consultanță imobiliară Colliers a estimat că 15% dintre românii cu vârsta între 18 şi 55 de ani din oraşe locuiesc cu chirie (așteptarea fiind ca în câțiva ani acest procent să crească la 25%), iar în rândul populaţiei de 18-24 de ani proporţia celor care stau în chirie este dublă.

În lipsa de date oficiale de încredere (pentru că mulți proprietari nu încheie contracte de închiriere și nu le înregistrează), sunt și estimări conform cărora o treime din populația orașelor universitare ar fi chiriașă.

DE CE ALEGI SĂ STAI ÎN CHIRIE PRIVATĂ?

Accentuăm ideea că oamenii "aleg" să fie chiriași la privat din constrângere. Unii susțin, că a fi chiriaș (la privat, desigur, pentru că la stat nu poți să fii dacă statul nu realizează locuințe publice) înseamnă că ai libertatea să îți schimbi domiciliul/reședința în funcție de unde vrei să studiezi sau unde îți găsești un loc de muncă mai bun.

Dar tu ai putea să ai libertatea aceasta și dacă ai fi chiriaș într-o locuință socială publică. Și mai mult, astfel, ai putea să te eliberezi de constrângerea de a lucra pentru ați putea plăti chiria la privat. Însă nu poți să alegi să fie chiriașa unei locuințe publice, pentru că nu ți se oferă această alternativă.

CHIRIAȘII LA PRIVAT SUNT SUPRAÎNCĂRCAȚI CU COSTURIILE LOCUIRII

Cei care cheltuie mai mult de 40% din veniturile lor pe locuire sunt considerați supraîncărcați cu aceste costuri. Asta este pragul de referință folosit în UE.

Dar dacă am utiliza un prag mai jos pentru acest indicator, de 30% (cum este în SUA) sau chiar de 20% (chiria la locuințe sociale ar trebui să fie de 10% conform legii locuinței din România, la care se adaugă, desigur și alte cheltuieli cu locuința), atunci, evident, în condițiile de azi, procentul celor supraîncărcați cu costurile locuirii din rândurile chiriașilor (dar și ale proprietarilor cu credite imobiliare) ar fi și mai mare.

Am făcut câteva calcule utilizând procentul de 40%. Dacă ai un venit minim pe economie de 2363 lei, 40% din acest venit (adică 945 de lei) ar trebui să fie suma maximă pe care să o plătești pe costurile locuirii ca să nu fii supraîncărcat cu aceste cheltuieli. Aceste cheltuieli includ chiria sau datoria la bancă dacă ți-ai luat un credit imobiliar, utilitățile și alte costuri cu dotarea și întreținerea locuinței. Calculele INS din 2024 arată, că din coșul minim decent de consum ar fi nevoie de 1915 lei pe costurile locuirii. Deci tu, cu venitul tău minim ești foarte în urmă, din acest venit nu poți acoperi cheltuielile care să îți asigure un standard de viață minim decent. 30% dintre lucrătorii din România sunt remunerați la acest nivel al veniturilor.

Dacă ești plătit de angajatorul tău la nivelul salariului mediu pe economie, adică cu 5242 lei pe lună, ca să nu cheltui mai mult de 40% (adică 2096 lei) din acest venit pe costurile locuirii (deci să nu fii supraîncărcat cu aceste costuri). Dar cu o chirie de 400 euro pe lună (adică aproape 2000 de lei) și plătind prețurile exorbitante la utilități, sigur ești nevoit să cheltui mult mai mult. Ce faci ca să eviți asta? Poate îți împarți locuința cu părinți, rude, prieteni, colegi, ceea ce duce la o altă problemă a locuirii, cea de supraaglomerare.

DE ACEEA!

Pentru a nu fi nevoiți să închirieze de pe piață, cei care studiază sau lucrează temporar într-o localitate, ar trebui să fie eligibili la locuințe sociale.

Ei cresc semnificativ cererea pe piața chiriilor pentru că nu există ofertă în sectorul public de locuințe. Dacă ar exista ofertă semnificativă de locuințe publice, cererea de pe piața chiriilor private ar fi mai mică.

Deci, realizarea de locuințe publice, prin construcție sau alte modalități, este unul din mijloacele prin care costul chiriilor private s-ar putea controla.

Alternativa la locuința în proprietate privată este locuirea în locuințe publice care reduc semnificativ costurile locuirii și îți asigură siguranță.


Note:

Campania Locuințe Publice Pentru Lucrători este rezultatul unei colaborări între Căși sociale ACUM / Social housing NOW și Confederatia Nationala Sindicala "Cartel ALFA".

Design infografice: Anna Balázs-Bécsi. Texte: Enikő Vincze

 

LPL_2_1_4panel_final

Dacă nu ești proprietar de locuință, ești împins spre piața scumpă a chiriilor private

CAMPANIA LOCUINȚE PUBLICE PENTRU LUCRĂTORI
Noiembrie 2024

Dacă nu ești proprietar de locuință, ești împins spre piața scumpă a chiriilor private

Am vorbit deja în campania noastră despre problemele de locuit pe care le pot avea propietarii de locuințe. Am pornit campania Locuințe Publice Pentru Lucrători cu acest subiect, pentru că am vrut să deconstruim mitul conform căruia în România nu sunt probleme locative datorită marelui procent de proprietari de locuințe.

Acum vă propunem să discutăm despre cum afectează criza locuirii chiriașii privați și care este motivul adevărat al creșterii prețurilor.

ȘTIAI CĂ?

În România, doar 1.25% din totalul de locuințe se află în proprietate publică, aici fiind incluse vechile locuințe de stat și noile locuințe ANL care nu s-au vândut încă, precum și noile locuințe sociale care nu se pot vinde.

Lipsa acută de locuințe publice te împinge spre piața scumpă a chiriilor private.

CE CONSECINȚE ARE ASTA PENTRU TINE?

Înainte de toate, faptul că ești nevoit să plătești foarte mulți bani din veniturile tale pe chirie privată:

  • o chirie medie pe un apartament de 2 camere în Cluj-Napoca și București costă 2750 lei/lună;
  • chiriile pe termen scurt în orașe turistice precum Brașov și Constanța se ridică la 550 lei/noapte.

(Imobiliare.ro).

CINE CÂȘTIGĂ DE PE SEAMA CHIRIILOR PRIVATE ?

Pentru proprietarii de locuințe – persoane fizice cu mai multe locuințe dintre care pe unele le închiriază sau firme care au construit sau au cumpărat mai multe apartamente pentru închiriere –, inexistența locuințelor publice, precum și faptul că, chiar dacă ar vrea, mulți nu sunt eligibili la credite imobiliare și nu au bani lichizi ca să achiziționeze o locuință de pe piață, afacerea cu chirii private este o mină de aur.

De exemplu, în Cluj-Napoca, numărul proprietarilor cu mai multe locuințe, este precum urmează: 51345 proprietari au 2-3 locuințe; 7679 au 4-10; 588 au 11-100 locuințe; 20 au peste 100 locuințe. Între 2020 și 2023, numărul proprietarilor care dețin 4-10 locuințe a crescut cu 46%. (Sursă: Direcția de Taxe și Impozite, Primăria Mun. Cluj-Napoca).

Din închirierea de locuințe se extrage ceea ce în limbajul investițional se cheamă "venit pasiv", fără ca piața chiriilor să fie reglementată. Între 2018-2022, proprietarii nici măcar nu au fost obligați să declare la ANAF contractele de închiriere, deci mulți nici nu au încheiat contracte cu chiriașii.

Veniturile din chirii sunt speculative. Ele sunt acoperite de ideea conform căreia proprietatea privată este sfântă. Iar chemarea de a învăța cum să trăiești din chirii fără să muncești, a devenit parte din educația financiară a timpurilor noastre.

Speculațiile de pe piața chiriilor se hrănesc și din febra cumpărării de locuințe ca investiție. Cu timpul, controlul asupra acestei mine de aur a chiriilor private se acumulează în mâinile celor mai bogați care devin marii exploatatori de locuințe. Ale locuințelor închiriate pentru locuirea permanentă pe o perioadă relativ lungă pentru cei care studiază sau lucrează în orașele magnet, ale locuințelor închiriate pe termen scurt unor turiști și oameni de afaceri (aparthotel, Airbnb), ale locuințelor de lux în zone exotice și servicii smart-de-tot.

DIN TOATE ACESTE MOTIVE :

În lipsa locuințelor publice, toți cei care nu au în proprietate o locuință, sunt împinși către piața chiriilor. Aici prețurile sunt foarte mari pentru că locuința a devenit investiție.

Alternativa la locuința în proprietate privată este locuirea în locuințe publice care reduc semnificativ costurile locuirii și îți asigură siguranță.


Note:

Campania Locuințe Publice Pentru Lucrători este rezultatul unei colaborări între Căși sociale ACUM / Social housing NOW și Confederatia Nationala Sindicala "Cartel ALFA".

Design infografice: Anna Balázs-Bécsi. Texte: Enikő Vincze

 

LPL_1_2_4panel_final

A fi proprietar de locuință nu înseamnă că ești în siguranță!

CAMPANIA LOCUINȚE PUBLICE PENTRU LUCRĂTORI
Noiembrie 2024

A fi proprietar de locuință nu înseamnă că ești în siguranță!

Am vorbit deja despre cum a fi proprietar de locuință nu înseamnă să trăiești în condiții bune. Am arătat cât de mare este procentul celor care locuiesc în apartamente supraaglomerate, dar și al celor care au locuințe caracterizate de privațiuni materiale. A avea toaletă și baie în casă, a avea casa bine izolată și luminată, sau spațiu suficient în locuință nu este un lux. Dar pentru că locuințele adecvate de pe piață costă prea mult față de veniturile celor mulți, ei nu își pot permite nici măcar standardul minim decent.

Ați văzut deja datele despre supraîncărcarea cu costurile locuirii ale celor care își achiziționează locuința prin credit în speranța că la un moment dat vor scăpa de riscul de a avea locuința sub ipotecă : proprietari cu credit supraîncărcați cu costurile locuirii: în România 18.8%, față de media UE de 5.3% (Eurostat).

Conform standardelor UE, supraîncărcarea înseamnă că plătești peste 40% din venituri pe costurile locuirii (locuința, utilități, dotarea locuinței).

Ar fi de dorit ca aceste cheltuieli să nu atingă nici 30% sau chiar nici 20%, pentru că toate gospodăriile mai au nevoie de o serie de bunuri și servicii ca să trăiască cât de cât acceptabil.

Știați că ? Conform legii locuinței, chiria locuinței sociale care trebuie să respecte anumite standarde de calitate, nu poate să depășească 10% din venituri, la care, desigur, se adaugă și cheltuielile cu utilitățile.

Îndatorarea la bănci înseamnă nesiguranță. Chiar dacă băncile au reguli de creditare privind gradul de îndatorare, asta nu te protejează față de ciclurile crizelor economice în capitalism. De exemplu:

- pentru cine s-a îndatorat la maxim în 2022, rata în ianuarie 2023 a reprezentat 75% din acelaşi venit, deci cu mult peste 45% (gradul de îndatorare acceptat de bănci);

- dacă în ianuarie 2022 cineva a plătit o rată lunară de 1.800 lei, în ianuarie 2023 această rată i-a crescut la 3.000 lei, sumă care necesită un venit lunar minim net de 6.666 lei. Asta în condițiile, în care venitul mediu net pe economie este de 5.242 lei, iar cel minim de 2.363 lei.

Știați că?

În România a crescut procentul locuințelor cumpărate cu credit ipotecar: la nivel național la 41,8%, în Cluj-Napoca la 48,8%, în București la 49.8% (SVN Credit Romania, 2023).

Procentul creditelor imobiliare față de totalul de credite acordate populației a ajuns la 58% (BNR, 2024)

Dobânda la creditele imobiliare a crescut în România de la 4.59% în noiembrie 2016 la 8.24% în iunie 2023.

Nesiguranța proprietarului de locuință constă și în faptul că se poate întâmpla ca el să nu poată plăti facturile la utilități.

Știați că ? Procentul datornicilor la utilități a crescut în România de la 13.7% în 2019 la 17.8% în 2022, comparat cu creșterea medie în UE de la 6.2% la 6.9% în aceeași perioadă (Eurostat)

Fenomenul s-a înrăutățit odată cu creșterea exorbitantă a prețului la energie (rezultată din liberalizarea totală a sectorului energetic în 2022), ajungând ca sprijinul de stat acordat gospodăriilor să devină un suport pentru creșterea profitului companiilor energetice.

Atenție! După martie 2025, termenul la care se încheie perioada aplicabilității acelei reglementări, numărul datornicilor la utilități sau numărul gospodăriilor care nu vor avea acces la energie va crește și mai mult. Ce se va întâmpla cu cei care se deconectează? Vor trăi în frig și întuneric? Ce se va întâmpla cu datornicii? Ce se va întâmpla cu locuințele lor în proprietatea privată? Le vor pierde? Le vor vinde?

Alternativa la locuința în proprietate privată este locuirea în locuințe publice care reduc semnificativ costurile locuirii și îți asigură siguranță.


Note:
Clasele lucrătoare includ toate persoanele care își vând forța de muncă unor angajatori indiferent de statutul lor social și forma contractului de muncă (inclusiv formele atipice de angajare), persoanele fizice autorizate, dar și lucrătorii informali, precum și familiile acestora, ale căror membrii prestează munci domestice neplătite necesare pentru reproducerea forței de muncă.

Campania Locuințe Publice Pentru Lucrători este rezultatul unei colaborări între Căși sociale ACUM / Social housing NOW și Confederatia Nationala Sindicala "Cartel ALFA".

Design infografice: Anna Balázs-Bécsi. Texte: Enikő Vincze

 

LPL_1_1_4panel_final

A fi proprietar de locuință nu înseamnă că trăiești în condiții bune!

CAMPANIA LOCUINȚE PUBLICE PENTRU LUCRĂTORI
Noiembrie 2024

A fi proprietar de locuință nu înseamnă că trăiești în condiții bune!

În spațiul public circulă mituri care susțin că nu ar exista probleme locative în România, deoarece, se spune, „suntem o națiune de proprietari”.

Într-adevăr, în 2023, în România, 94.8% din oameni erau proprietari ai locuințelor în care locuiau (Eurostat, homeownership rate). În acel an, procentul de locuințe în proprietate privată, a fost de 98.75%, cel al locuințelor în proprietate publică fiind doar de 1.25% (INS Tempo online).

Însă, din aceste date statistice nu se poate deduce că nu există probleme locative.

Din contra, trebuie să accentuăm că ea există și se leagă de stocul foarte redus de locuințe în proprietate publică, și desigur de ceea ce se întâmplă cu locuințele în proprietățile private, cine le face, cum, de ce, cum se tranzacționează sau închiriază ele, cum devin nu doar marfă pe piața imobiliară ci și active speculate pe piețele financiare.

Ce probleme locative poți să ai chiar dacă ești propriatar de locuință ?

SUPRAAGLOMERAREA

Proprietarii care locuiesc în propria locuință, pot să o împartă cu mai multe persoane (pentru că lumea nu își permite să se mute separat).

De aici rezultă marea rată a supraaglomerării locuințelor: în rândurile populației totale asta fiind de 40%, printre tinerii între 15-29 ani de 60%, iar printre cei care trăiesc din venituri care îi plasează sub pragul de sărăcie, de 51% (Eurostat).

CONDIȚII INADECVATE

Locatarii propriilor proprietăți nu neapărat au condiții adecvate de locuire.

Procentul celor care trăiesc în locuință fără baie sau duș în casă este de 14% în România, foarte înalt față de media UE de 1.7% (Eurostat).

SUPRAÎNCĂRCAREA

Cei care trăiesc în locuințele ale căror proprietari sunt, pot să fie supraîncărcați cu costurile locuirii.

În România, 18.8% dintre proprietarii care au credite imobiliare sunt supraîncărcați cu costurile locuirii (deci cheltuie peste 40% din venituri pe locuire), față de media UE de 5.3% (Eurostat).

ȘI, SĂ NU UITĂM !

Nu toate persoanele care locuiesc împreună cu rudele lor într-o locuință aflată în proprietatea privată a acestora sunt proprietari.

Mulți dintre tinerii care pot moșteni proprietăți de la părinți, până trăiesc părinții lor și ei studiază sau lucrează în alte localități, ei pot să fie chiriași la privat.

Unii pot să aibă o locuință în proprietate într-un sat sau oraș mic, dar se mută pentru un loc de muncă mai bun în orașele atractive, unde devin chiriași.

Alternativa la locuința în proprietate privată este locuirea în locuințe publice care reduc semnificativ costurile locuirii și îți asigură siguranță.


Note:
Clasele lucrătoare includ toate persoanele care își vând forța de muncă unor angajatori indiferent de statutul lor social și forma contractului de muncă (inclusiv formele atipice de angajare), persoanele fizice autorizate, dar și lucrătorii informali, precum și familiile acestora, ale căror membrii prestează munci domestice neplătite necesare pentru reproducerea forței de muncă.

Campania Locuințe Publice Pentru Lucrători este rezultatul unei colaborări între Căși sociale ACUM / Social housing NOW și Confederatia Nationala Sindicala "Cartel ALFA".

Design infografice: Anna Balázs-Bécsi. Texte: Enikő Vincze