Declarația Coaliției Europene de Acțiune pentru Dreptul la Locuință și la Oraș: Planul European pentru Locuințe Accesibile – un instrument pentru deschiderea locuințelor sociale și a locuințelor accesibile către piețele financiarizate

Cu ocazia Zilelor de Acțiune pentru Locuire, HAD 25-29 martie 2026, Căși Sociale ACUM!, membră în Coaliția Europeană de Acțiune pentru Dreptul la Locuințe și la Oraș, împreună cu Vocea Chiriașilor Clujeni, promovează poziția critică a Coaliției față de Planul European de Locuințe Accesibile adoptat de Comisia Europeană în decembrie 2025.

Aici prezentăm textul întreg al poziționării în limba română.

Declarația Coaliției_european affordable housing plan

Declarația Coaliției Europene de Acțiune pentru Dreptul la Locuință și la Oraș: Planul European pentru Locuințe Accesibile – un instrument pentru deschiderea locuințelor sociale și a locuințelor accesibile către piețele financiarizate
Februarie 2026

Europa se confruntă cu o criză a locuirii nu pentru că există prea puține locuințe, ci pentru că locuințele au fost transformate într-o clasă de active. Ca atare, ele găzduiesc activitățile profitabile ale tot mai multor actori: companii private de construcții și management de active, investitori instituționali și rentieri de toate dimensiunile. Ele toate acționează în detrimentul majorității societății, a celor care au nevoie de locuințe adecvate la un preț accesibil în funcție de veniturile lor.
Chiriile și prețurile locuințelor cresc exponențial mai repede decât veniturile, stocurile de locuințe publice au fost desființate, iar locuințele sunt tratate din ce în ce mai mult ca obiecte în care trebuie să investești, mai degrabă decât ca spații de locuit. În acest context, Comisia Europeană prezintă așa-numitul Plan European pentru Locuințe Accesibile ca un răspuns la criză. Dar, în realitate, Planul rămâne captiv doctrinelor pieței libere de cerere și ofertă și, bazându-se pe Banca Europeană de Investiții, întărește piețele financiarizate care au produs criza.
Am ajuns într-un punct în care tratarea locuințelor ca marfă și clasă de active pentru profit pune în pericol locuințele ca bun social și drept fundamental pentru segmente în creștere ale societății. Această situație necesită o schimbare drastică de direcție politică la nivel local, național, european și global.

În februarie 2025, Coaliția Europeană de Acțiune pentru Dreptul la Locuință și Oraș și-a publicat declarația privind Planul European pentru Locuințe Accesibile. La vremea respectivă, Planul exista doar în câteva documente și declarații preliminare, dar aveam deja o idee despre direcția sa asumată sub influența lobby-urilor pro-imobiliare.
La mijlocul lunii decembrie 2025, Comisia Europeană a lansat o Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Planul European pentru Locuințe Accesibile”. Comunicarea prezintă 10 acțiuni structurate în 4 piloni.

Declarația noastră actuală reamintește părților interesate și persoanelor care se așteaptă ca Planul European pentru Locuințe Accesibile să rezolve criza locuințelor, că acest Plan definește măsuri și surse financiare care slujesc un cadru de investiții bazat pe piață. El se dorește a fi instrumentul prin care se urmărește producția de locuințe sociale și accesibile. Dar, în fapt, acest instrument are ca scop susținerea financiarizării sectorului de locuințe. Coaliția Europeană de Acțiune pentru Dreptul la Locuință și Oraș își reiterează poziția. Criza locuirii nu poate fi rezolvată de aceleași piețe care au creat-o. Orice răspuns serios necesită extragerea unei părți semnificative a stocului total de locuințe, cel puțin 40%, de sub influența pieței și restabilirea valorii lor sociale și de utilizare prin furnizarea de locuințe publice, sociale și necommodificate.

O Comunicare a Comisiei nu este un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic și nu necesită aprobarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene. Comunicarea servește drept strategie politică ce oferă îndrumări privind interpretarea legislației existente și, de asemenea, poate semnala intenția CE de a propune legislație în viitor. Cu toate acestea, ne exprimăm îngrijorarea cu privire la modul în care acest Plan va încuraja politica neoliberală continuă a statelor membre de a se abține de la investirea fondurilor publice în locuințe sociale și de la reglementarea dezvoltatorilor privați și a investitorilor instituționali în moduri care ar putea sprijini categoriile mari de persoane care au nevoie de locuințe.

Primii doi piloni ai Planului European pentru Locuințe Accesibile definesc direcțiile majore ale intervenției planificate de CE.

(1) Soluția-cadru propusă este stimularea ofertei de locuințe, deoarece CE consideră că reechilibrarea cererii și ofertei ar face locuințele mai accesibile. Această diagnoză și soluție nu iau în considerare decalajul dintre veniturile oamenilor și costurile locuințelor (și ale vieții), nici mecanismele prin care locuințele (și energia) ca o clasă de active determină creșterea continuă a prețurilor pieței, în timp ce statele nu reglementează piața pentru a răspunde nevoilor de locuințe ale oamenilor. Măsuri precum simplificarea procedurilor administrative pentru construcțiile noi sau accelerarea eliberării autorizațiilor nu restabilesc accesibilitatea; acestea generează locuințe suplimentare pentru piață, concepute pentru a maximiza valoarea de schimb și randamentele financiare ale locuințelor, mai degrabă decât utilizarea lor socială. Cuvinte cheie atrăgătoare precum inovație, decarbonizare sau soluții conduse de comunitate nu pot ascunde absența unor măsuri eficiente pentru a restabili valoarea socială sau de utilizare a locuințelor.

(2) Planul împuternicește instituțiile financiare bancare și nebancare prin intermediul Platformei Paneuropene de Investiții și al Băncii Europene de Investiții. Se sugerează utilizarea unor modele de finanțare precum datoriile sau acțiunile, finanțare mixtă public-privată, obligațiuni ipotecare și fonduri rotative, prezentându-le ca instrumente pentru locuințe sociale și accesibile. Astfel de instrumente însă nu rezolvă criza locuirii. În practică, din contră, ele întăresc financiarizarea întregului sector imobiliar, ceea ce a creat de la bun început problema care se presupune că s-ar soluționa prin ele, adică accesibilitatea financiară a locuințelor pentru cei mulți.

Al treilea și al patrulea pilon al Planului European pentru Locuințe Accesibile definesc măsuri pentru a aborda două probleme concrete: (3) speculațiile financiare și închirierile pe termen scurt și (4) lipsa accesului persoanelor cu venituri mici și medii la locuințe adecvate.

(3) Este surprinzător faptul că măsurile propuse nu abordează daunele aduse accesibilității locuințelor de către investitorii instituționali care utilizează fonduri de pensii și asigurări, ci vizează doar investițiile pe termen scurt care urmăresc profit speculativ. Comisia își limitează intervenția la îmbunătățirea transparenței pieței prin colectarea de date privind dinamica prețurilor locuințelor, proprietatea imobiliară și tranzacțiile imobiliare. Înregistrarea și distribuirea acestor date sunt oferite în locul instrumentelor de reglementare pentru a aborda efectul închirierilor pe termen scurt asupra accesibilității. Comisia refuză să ofere statelor membre instrumente care ar putea reglementa eficient activitățile actorilor financiari sau ale proprietarilor de imobile din sectorul locativ. Ea rămâne la presupunerea nefondată că deschiderea locuințelor sociale și accesibile către piețe va neutraliza efectele negative ale sectorului privat financiarizat al locuințelor.

(4) Nu e de mirare, deci, că, în pilonul patru, CE reiterează rolul sectorului privat în producția de locuințe sociale și locuințe accesibile în detrimentul producției de locuințe publice din fonduri publice, locale, naționale, sau europene. Pe de o parte, Comisia urmărește asigurarea de locuințe accesibile pentru tineri, studenți și lucrători esențiali de către furnizorii de locuințe non-profit sau cu profit limitat, în paralel cu eforturile de a încuraja aceste grupuri să caute locuințe pe piața privată de închirieri sau să acceseze credite pentru a deveni proprietari. Pe de altă parte, Comisia consideră, că locuințele sociale trebuie asigurate doar categoriilor cu cele mai mici venituri, iar problema persoanelor fără adăpost trebuie abordată prin parteneriate cu actori privați și filantropi, mai degrabă decât printr-o extindere masivă a stocului de locuințe publice.

Coaliția Europeană de Acțiune pentru Dreptul la Locuință și la Oraș solicită Parlamentului European (reprezentând cetățenii) și Consiliului UE (reprezentând guvernele statelor membre) să își exprime dezacordul cu privire la Planul European privind Locuințele Accesibile al CE, așa cum a fost el elaborat în Comunicarea Comisiei din decembrie 2025.
În loc să considere de la sine înțelese viziunea și acțiunile acestui Plan, reprezentanții noștri din aceste organisme decizionale ar trebui să promoveze următoarele cerințe minime în orice propunere legislativă viitoare legată de locuințe:
►Crearea unui stoc substanțial de locuințe publice și sociale pentru a satisface nevoile diverselor grupuri sociale și de venit, inclusiv ale persoanelor care se confruntă cu lipsa de adăpost, și pentru a contracara efectele pieței imobiliare financiarizate.
►Exproprierea unui procent semnificativ din proprietățile deținute de proprietari instituționali și dezvoltatori privați pentru a le transfera în fondul imobiliar municipal și public.
►Atunci când proprietățile proprietarilor instituționali rămân vacante mai mult de doi ani, utilizarea acestora de către primării și consilii locale să se facă într-un fel care răspunde nevoilor de locuințe sociale din orașe.
► Controlul prețurilor locuințelor, terenurilor și energiei, precum și al costurilor de închiriere private pentru a asigura accesibilitatea acestora în comparație cu veniturile oamenilor și a proteja chiriașii de evacuări.

Facem apel la toate organizațiile locale, membre sau simpatizante ale Coaliției Europene de Acțiune pentru Dreptul la Locuință și la Oraș, să se mobilizeze în cadrul Zilelor de Acțiune pentru Locuire 2026 (22–29 martie). Cerem de la ele să exercite presiuni constante asupra instituțiilor administrative și financiare care beneficiază de măsurile Comisiei Europene, pentru a impune o schimbare radicală a politicilor actuale de locuire.

Trebuie să luptăm colectiv, împreună vom câștiga!

Inițiativa pentru Dreptul la Viitor: Poziție față de protestul pentru independența justiției – Pentru o dreptate legală și socială postcapitalistă [22.12.2025]

Protestul pentru independența justiției din decembrie 2025 se alătură valului protestatar desfășurat până acum, pe parcursul acestui an, în România. Acest protest nu susține însă revendicările protestelor antiausteritate, ci, după cum vom arăta în cele ce urmează, el le înăbușă.
Inițiativa pentru Dreptul la Viitor își exprimă pe această cale poziția față de protestul pentru independența justiției, precum și față de tema justiției legale asumată de el. Susținem că încrederea oamenilor în stat s-a diminuat nu din cauza punctuală a capturării sistemului juridic de către câțiva afaceriști și politicieni corupți, ci din cauza mai generală, sistemică a capturării deciziilor politice ale instituțiilor de stat de către interesele economice ale capitalului și burgheziei. Puterea juridică, în capitalism, este complice cu celelalte puteri de stat în perpetuarea sistemului. Complicitatea puterii legislative, executive și judecătorești în acest proces nu se realizează în abstract, ci prin ocupanții pozițiilor cheie în instituțiile acestor puteri care beneficiază de privilegii materiale și protecție. De asemenea, încrederea în stat pe care protestatarii pentru justiție legală promit să ne-o redea nu este o încredere față de un stat abstract, non-politic sau neutru, ci față de statul capitalist. Iar după cei 36 de ani de transformări pe care acesta le-a girat pentru privatizarea bunurilor publice și legiferarea beneficiilor capitalului față de lucrători, inclusiv recentele măsuri de austeritate, oamenii muncii nu mai au cum să își recâștige încrederea în acest stat prin modificarea legilor justiției.
Noi contestăm premisa liberalismului, reactualizată acum de protestatarii „justiției capturate” din România, conform căreia în capitalism ar putea exista un sistem juridic independent de interesele politice și economice ale clasei dominante. În general, legile regimului sunt făcute în așa fel încât să asigure protecția proprietarilor privați ai mijloacelor de producție și exploatarea și inegalitățile de clasă. Afirmăm că supunerea sistemului juridic față de politic este legată de supunerea politicului și juridicului față de mediul de afaceri. Beneficiarii acestui cerc al complicității nu renunță de bunăvoie la privilegiul ocupării unor poziții politice (de la conducerea de partid, prin poziții în administrația locală sau centrală, până la roluri legislative) din care își pot spori afacerile și facilita acumularea de capital. Ei renunță doar dacă sunt atacați de noi aspiranți la astfel de poziții unde capitalul politic și cel economic se capacitează reciproc. În astfel de momente se duce o luptă în interiorul burgheziei, iar magistrații au și ei un rol în asta: ei pot manipula dosare penale care demască (sau nu) anumite personaje, făcând loc altora în jurul mesei unde se distribuie resursele puterii. Cele din urmă alimentează monopolul asupra instituțiilor politice și administrative ale statului care fac și implementează legi pentru sprijinirea capitalului.

Cum s-a declanșat protestul pentru independența justiției?
În fapt, organizațiile civice Inițiativa România, Corupția Ucide, Inițiativa Timișoara, Rezistența și Declic, în noiembrie 2025 au anunțat deja protestul „Ce face Lia cu Justiția din România?”, spunând că acest demers nu reprezintă un atac împotriva sistemului judiciar sau împotriva tuturor magistraților, ci contestă conduita șefei Înaltei Curți de Casație și Justiție, și a șefei Consiliului Superior al Magistraturii. Accentul pus pe indivizi punctuali și chemarea la arestarea lor ne aduce aminte de spectacolul mediatic al arestărilor făcute de Direcția Națională Anticorupție condusă de Laura Codruța Kovesi în timpul președinției lui Traian Băsescu. La rândul său, Băsescu a susținut implicarea Serviciului Român de Informații în activitatea cercetărilor penale prin protocoale secrete, un fapt declarat neconstituțional de Curtea Constituțională a României în 2019.
Mai departe, pe 9 decembrie 2025, Recorder și-a publicat pe Youtube filmul documentar Justiție capturată, a cărui producție a început pe la mijlocul anului electoral 2024. În acest film, prin magistrații intervievați, Recorder a demascat fenomenul prescrierilor unor mari cazuri de corupție, cu afaceriști implicați în imobiliare și în industria militară. Critica lor este binevenită. Problematic este modul limitat în care a fost făcută, adică fără o analiză a acestor tipuri de afaceri, integrată într-o înțelegere a funcționării întregului sistem, și nu doar raportată la corupția personalizată și la aspectele ce țin de sistemul judiciar.
Ulterior, pe 10 decembrie 2025, Declic și Funky Citizens au inițiat o petiție pentru reformarea legilor justiției din 2022, legi care au facilitat acapararea puterii judecătorești la nivel înalt și, drept consecință, au permis îngroparea anumitor dosare de corupție. Toate aceste demersuri au fost făcute în numele justiției sau dreptății, mai bine zis, în numele justiției sau dreptății legale (și niciodată sociale), revendicându-se doar independența sistemului juridic.
În mod paradoxal, cetățeni care au aplaudat, cu un an în urmă, anularea alegerilor prezidențiale prin instituțiile sistemului juridic, acordându-i puteri discreționare, acum contestă acest sistem. În fapt, ei vor ca justiția să acționeze doar în interesul politicienilor care îi reprezintă pe ei. Acești cetățeni protestatari, prin preşedintele care îi reprezintă și pe care nu-l critică, susțin implicit chiar implicarea Serviciului Român de Informații în lupta anticorupție, deci legitimează încă o putere represivă a statului capitalist. Astfel, critica lor față de dependența sistemului judiciar de politic este selectivă, adică ei susțin că justiția e coruptă doar când acționează în favoarea politicienilor care îi reprezintă pe alții.
Interacțiunea pozitivă a protestatarilor pentru justiție cu conducerea actuală a țării se reflectă și în rapiditatea cu care conducerea a răspuns la protestele acestora (o rapiditate care nu a caracterizat reacțiile Președintelui și pe ale Premierului la revendicările protestelor antiausteritate). În 12 decembrie Nicușor Dan a anunțat că a invitat la Cotroceni toți magistrații care vor să reclame problemele din sistem la o discuţie pe 22 decembrie, fără limită de timp. Iar pe 19 decembrie 2025, Ilie Bolojan anunța că a invitat în grupul de lucru de la guvern pentru modificarea legilor justiției, alături de profesioniști din sistem, și experți delegați din partea Declic și Funky Citizens.

Contextul mai larg al protestului pentru independența justiției
Valul protestatar din 2025 s-a ridicat într-un context politic în care Premierul Bolojan, nominalizat și susținut de Președintele Dan, precum și Coaliția de Guvernare PNL-PSD-USR-UDMR au preluat în mod abuziv puterea legislativă de la Parlament. Scopul lor este să implementeze o serie de măsuri de austeritate și de creștere a investițiilor publice în militarizare, în timp ce susțin că astfel ei salvează economia și țara de dezastre. Acest act al guvernării, survenit în urma anulării alegerilor prezidențiale din decembrie 2024, a adâncit deficitul democrației reprezentative liberale și a redus și mai mult încrederea oamenilor în stat și în partidele politice care ne conduc de 36 de ani.
Noi susținem că toate aceste fenomene economice și politice sunt manifestări ale luptei de clasă duse de către burghezie împotriva lucrătorilor. Burghezia încearcă, cu ajutorul statului capitalist, să se salveze din crizele adânci create de sistem, prin transferul costurilor acestor crize asupra celor ce trăiesc din vânzarea forței lor de muncă. Iar lucrătorii sunt împinși tot mai violent și mai autoritar spre sărăcie și șomaj, fiind transformați într-o armată de rezervă a muncii, vulnerabilizată și cu scopul de a fi sacrificată mai facil în conflictele armate dintre marile puteri ale lumii care se războiesc pentru a redistribui între ele resursele economice ale globului.

Protestele, raportarea lor la puterile de stat și structura de clasă
Protestele sindicatelor și ale studenților din vara și toamna anului 2025 contestă Guvernul României din cauza măsurilor de austeritate îndreptate împotriva lucrătorilor din diverse sectoare economice și non-economice. Mai multe inițiative globale prezente sau susținute și în România, precum Elbit-Out, World Beyond War, Europe at War – Transnational Social Strike, StopRearmEurope, dar și demersuri locale precum Inițiativa pentru Dreptul la Viitor și Hotărârea Conferinței Intersindicale Naționale cu Participare Internațională „Stop austerității! Stop războiului! Stop Genocidului!” atenționează asupra modului în care, în paralel cu politica austerității, cursa globală a înarmării crește riscurile războaielor, creează oportunități profitabile pentru investițiile capitalului privat și deturnează fonduri publice de la investiții în locuințe, educație, sănătate.
Pe de altă parte, protestul pentru independența justiției cere implicarea Guvernului și Președintelui României în soluționarea a ceea ce organizațiile civice numesc „problema justiției capturate”, contând pe acești actori ca pe niște parteneri dedicați dreptății. Logica acestui protest suferă de o gravă ruptură argumentativă: protestul revendică independența justiției față de politic, dar, totodată, solicită implicarea Guvernului și Președintelui în sistemul de justiție. Totuși, nu trebuie să ne mirăm de acest paradox: cei implicați nu resimt ruptura din cauza consensului politic între protestatari și oamenii de la cârma instituțiilor statului, considerând că „găștile de interese” acționează doar pe presupusa „baricadă rea a istoriei”, nu și în zona afaceriștilor și politicienilor presupuși onești. Când și-a anunțat candidatura la președinție, beneficiind de sprijinul USR, Nicușor Dan spunea că prima problemă a României este corupția, o idee repetată și în Strategia Națională a Apărării. Dincolo de ruptura sesizată mai sus, prăpastia cea mai mare se află între promisiunea candidatului Dan de a sprijini lupta anticorupție și a face o administrație care să guverneze pentru a servi cetățenii așa cum ar trebui, și măsurile implementate de când Dan a ajuns președinte, care nu servesc deloc cetățenii și nici interesele publice. Protestul pentru „independența justiției” nu vrea să observe acest fapt.
Protestele din 2025 împotriva austerității se raportează diferit la puterile de stat. Protestele antiausteritate și antimilitarizare contestă legitimitatea deciziilor guvernamentale și prezidențiale care: afectează negativ condițiile de trai ale celor mulți, protejează profiturile companiilor private și susțin privatizarea companiilor de stat care au supraviețuit privatizărilor de până acum. În schimb, protestul pentru „independența justiției” legitimează același Guvern și pe Președinte, chemându-i să facă o curățenie în sistemul juridic care, se presupune, ar duce la eliminarea privilegiilor oamenilor de afaceri care și-au făcut averile cu ajutorul unor politicieni, și la pedepsirea tuturor acestora. În plus, acest protest făcut în numele justiției legale, chiar dacă susține că prin prejudiciile plătite statului de către afaceriștii și politicienii corupți s-ar putea face rost de bani pentru bugetul public, nu afirmă nimic despre garanțiile ca aceste sume potențiale să se investească în servicii și bunuri publice, și nu în ajutoare de stat acordate mediului de afaceri sau în înarmare.
Noi susținem că atât protestele antiausteritate și antimilitarizare, cât și protestul pentru „independența justiției” sunt acțiuni care reflectă tensiunile structurii de clasă a societății românești. Protestele antiausteritate și antimilitarizare reprezintă interesele claselor lucrătoare față de privilegiații naționali sau multinaționali ai sistemului capitalist, care continuă să își crească profiturile în timp ce puterea de cumpărare și nivelul de trai al lucrătorilor continuă să scadă. Iar protestul pentru „independența justiției” reflectă lupta între diverse categorii ale burgheziei naționale: între burghezia stabilizată din 1990 încoace, privilegiată de politica de stat postdecembristă legată de partidele politice tradiționale (PNL, PSD, UDMR), și între o burghezie emergentă care se simte defavorizată de cei dintâi, fiind legată de reprezentanții unor noi partide politice (USR, Plus, Reper etc.) care încearcă să dobândească putere prin preluarea pozițiilor deținute de către vechea gardă de partide politice.

Justiția legală și justiția socială
Conform Constituției, în România, Statul se organizează în trei puteri: cea executivă (Guvernul și Președintele), cea legislativă (Parlamentul) și cea judecătorească (reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, tribunale, curți de apel, judecători). Statul, prin instituțiile sale, ar trebui să asigure justiție sau dreptate: puterea executivă și legislativă ar trebui să asigure justiție sau dreptate socială, iar puterea judecătorească, justiție sau dreptate legală. Justiția legală înseamnă aplicarea corectă și imparțială a legilor, egalitate în fața legii și drepturi juridice, adică asigurarea accesului la resurse juridice pentru toți, dar și restaurarea dreptății încălcate prin proceduri juridice. Miza justiției legale, deci, nu poate fi restrânsă la lupta anticorupție, ea trebuie să vină în sprijinul celor mulți atunci când acestora li se încalcă drepturile civico-politice, socioeconomice și culturale. Justiția socială înseamnă egalitate și distribuția echitabilă a resurselor societății, și crearea unor condiții socioeconomice pentru toți, astfel încât toată lumea poate să facă uz efectiv de drepturile garantate prin lege. Dar mai înseamnă și: lipsa sărăciei, rasismului, inegalităților, exploatării și deposedărilor de toate felurile, precum și lupta pentru lărgirea drepturilor socioeconomice garantate prin lege.
În capitalism, toate puterile statului sunt puse în slujba funcționării acestui sistem economic și societal. În acest sens, deci, ele toate sunt politice. De fapt, în niciun sistem, deci nici în capitalism, economicul și societatea nu funcționează în afara politicului: politicul decide asupra legilor care guvernează viața în toate domeniile, convingerile politice ale guvernanților influențează implementarea legilor, iar administrația publică nu este o practică neutră de soluționare a unor probleme, ci se bazează pe definirea politică a acestora. Și, nu în ultimul rând, politicul interferează cu sistemul juridic cel puțin în sensul că acest sistem veghează asupra aplicării legilor decise politic, lăsând la o parte convingerile politice ale magistraților, relațiile lor informale cu politicieni sau interesele lor personale protejate de sistemul legislației economice existente.
Sistemul capitalist funcționează prin exploatarea forței de muncă, a locuințelor și a naturii, exploatare care asigură procesul acumulării continue a capitalului. De aceea, cele trei puteri ale statului sunt așteptate să susțină funcționarea economiei de piață, precum s-a exprimat de curând Romanian Business Leaders citat de mai multe publicații, de exemplu aici, în legătură cu justiția pro-piață, presupus dreaptă, despre care susține în mod eronat că ar „reda cetăţenilor convingerea că justiţia funcţionează în interesul lor, nu al unor grupuri de influenţă”: „Un stat în care regulile nu sunt aplicate corect și egal este un stat în care investițiile scad, antreprenorii își pierd încrederea, iar inovația și competiția sunt sufocate. Capitalul fuge de incertitudine … Fără justiție România nu își poate atinge potențialul economic.”

Corupția, un element constitutiv al capitalismului
Protestatarii pentru justiție legală încearcă să ne convingă că dacă justiția va fi independentă de politic, atunci sistemul juridic va elibera societatea de corupție și va garanta, prin respectarea legilor, că afacerile capitaliștilor vor fi curate și cinstite. În paralel cu această idee, ei continuă să susțină că fenomenul corupției constă în abuzul de putere practicat de funcționari publici, nu are de-a face cu abuzul de putere exercitat de capital sau mediul de afaceri față de angajați, și doar unii afaceriști se lasă corupți de către oamenii de stat. Iar toate astea vor dispărea dacă statul nu va mai interfera în presupusa piață liberă, în afară de cazurile în care susține capitalul.
Este clar și din această orientare că protestul pentru independența justiției este o continuare a protestelor anticorupție din 2017-2019 declanșate ca reacție la OUG 13. Cele din urmă au fost organizate de Grupul Corupția Ucide și Mișcarea #Rezist, care contestau lideri ai Partidului Social-Democrat, fiind susținute de partidele aflate atunci în opoziție (PNL, USR, PMP), dar și de președintele Klaus Iohannis. Astfel, protestele pentru justiție ca luptă anticorupție sunt manifestări ale luptei politice între PSD (aliat sau nu cu PNL și UDMR) și USR, partidul construit din rezistența față de așa-zișii social-democrați care, după 1990, au girat crearea capitalismului din România împreună cu PNL și UDMR. Țesutul discursiv care îi ține împreună pe ei toți, dincolo de interesul de clasă al burgheziei, dar și celelalte partide politice, precum AUR și SENS, este anticomunismul: o luptă pe care o duc împreună aparent împotriva nostalgiei față de socialismul de stat, dar pe care o susțin, de fapt, împotriva alternativei la capitalismul contemporan – socialismul viitorului, singurul capabil să asigure accesul clasei lucrătoare la putere economică, politică și juridică.
Inițiativa pentru Dreptul la Viitor susține că sistemul juridic nu poate elibera societatea, economia și politicul de corupția inerentă capitalismului. Adică de folosirea abuzivă a puterii politice asupra resurselor pe care le gestionează și redistribuie statul capitalist, dar și de folosirea abuzivă a puterii economice bazate pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție care face posibilă extragerea plusvalorii create de lucrători, sau din rente, sau din speculațiile de pe piețele financiare.

Pentru o dreptate legală și socială postcapitalistă
Protestul pentru „independența justiției” continuă argumentul guvernanților privind inevitabilitatea măsurilor de austeritate ca soluție la dezastrul deficitului bugetar creat de guvernul anterior (compus din aceleași PNL, PSD și UDMR), și care, în fapt, este un argument USR-ist. După primele zile ale protestului, unii lideri ai săi au început să afirme că justiția independentă dedicată luptei anticorupție este un garant al îmbunătățirii condițiilor de trai ale celor mulți. Cu alte cuvinte, corupția a creat deficitul bugetar, corupția a dus, inevitabil, la măsurile de austeritate și, odată cu eradicarea corupției, austeritatea și problema deficitului vor dispărea.
Noi susținem că acest argument va șchiopăta și va rămâne manipulator până ce lupta anticorupție și pentru justiție legală nu se aliază cu lupta pentru justiție socială. Și, mai mult, susținem că luptele pentru dreptate legală și dreptate socială trebuie să se alieze cu luptele împotriva continuării privatizării, austerității și înarmării care deturnează bani publici de la investiții în bunuri și servicii publice, și să se unească într-o singură luptă: cea anticapitalistă. Doar prin lupta anticapitalistă se poate construi o societate fără exploatare și fără acumulare de capital pentru interese private, o societate unde statul, până va fi nevoie de el în vederea organizării distribuirii resurselor necesare reproducției sociale, să reprezinte interesele lucrătorilor și, implicit, să contribuie la eliminarea claselor sociale.

INițiativa pentru dreptul la viitor - poziție față de protestul pentru independența justiției

.

Comemorăm 15 ani de la evacuarea de pe strada Coastei

Comemorăm 15 ani de la evacuarea de pe strada Coastei

Pe 17 decembrie 2010, peste 350 de persoane de etnie romă au fost evacuate de pe strada Coastei la Pata Rât, într-un mediu cu condiții extrem de dificile. Această decizie administrativă a avut un impact sever asupra comunității, separând familii, limitând drastic perspectivele copiilor și reflectând practici discriminatorii în actul de guvernare locală.

Astăzi, la 15 ani de la acele evenimente, comemorăm persoanele afectate de segregare, mediu toxic și efectele indiferenței instituționale. Onorăm perseverența și rezistența familiilor și dedicarea activiștilor care continuă să lupte pentru desegregarea acestei zone. Ne amintim de copiii de atunci, deveniți adulți astăzi, care au crescut în zona marginalizată a orașului. Ne amintim de vârstnicii care nu au trăit să vadă dreptatea. Ne amintim de familiile dezrădăcinate și de trauma unei întregi comunități. Timpul nu vindecă rănile pe care societatea refuză să le recunoască.

Să nu abandonăm. Lupta pentru dreptate și demnitate continuă, până când ultima familie de la Pata Rât va avea un cămin în oraș.

Să nu pierdem din vedere acest angajament. Demersurile noastre pentru dreptate și demnitate persistă, până când fiecare familie din Pata Rât va avea o locuință adecvată în oraș.

Lupta pentru dreptate locativă din Cluj a pornit din indignarea comună față de evacuarea de pe strada Coastei. Evacuații au devenit activiști, revolta i-a învățat cum să-și revendice drepturile. Activiștii au învățat cum să transforme experiențele personale ale evacuaților în mesaje politice împotriva evacuării de pretutindeni, pentru locuințe sociale adecvate în oraș și pentru o dezvoltare urbană pentru oameni, nu pentru profit. Împreună au gândit și realizat multe acțiuni care au făcut vizibilă nedreptatea, condițiile inumane din Pata Rât și responsabilitatea autorităților locale care au constrâns oamenii să locuiască în proximitatea rampelor de deșeuri. Împreună au învățat de ce și cum se produce criza locuirii în orașul Cluj: de ce sunt chiriile așa de mari, cum se face dezvoltarea imobiliară pentru profit, de ce se scumpesc în continuu locuințele, cum se gentrifică pe rând toate zonele din Cluj, de ce sunt tot mai multe persoane constrânse să părăsească orașul, cum se comercializează spațiile publice ale urbei.  

Am strigat în fiecare decembrie, împreună, an de an: Dreptate socială! (2011) ● Romi împinși la margini – și noi aparținem orașului! (2012) ● Scoateți-ne din Pata Rât! (2013) ● Patru ani de luptă pentru justiție! (2014) ● Suntem egali, nu ilegali! (2015) ● Pata rămâne a tuturor! (2016) ● Clujul împotriva evacuărilor de pretutindeni! (2017) ● Locuirea precară ne scoate în stradă (2018) Solidaritate pentru drepturile chiriașilor și împotriva evacuărilor! (2019) ● 10 ani – lupta continuă (2020) ● Cui aparține orașul Cluj, dacă …? (2021) ● Ieșim în stradă până nu ne scot ei! & Unde au dispărut copiii de pe canapea? (2022) ● Ne luăm orașul înapoi! (2023) ● Chiriași din Cluj, uniți-vă (2024)

Timp de 15 ani, evacuați și activiști, am avut mai multe inițiative pentru construirea unei solidarități politice între evacuați, chiriași și toate persoanele care sunt victime ale pieței imobiliare din oraș și ale crizei locuirii perpetuate și datorită lipsei de locuințe sociale publice.

Sperăm să fim tot mai multe persoane și grupuri care să continue lupta pentru dreptate locativă în Cluj și în România!

Clujule, nu uita, Pata Rât e fața ta!/ Locuințe pentru toți, nu doar pentru mafioți!/ Separat nu răzbim, împreună reușim!/ Locuințe, nu umilințe!

 

Asociația Comunitară a Romilor de pe Coastei

Căși Sociale ACUM! 

17.12.2025.

 


Comemoram-15-ani-de-la-evacuarea-de-pe-strada-Coastei-1

Căși Sociale ACUM!: De ce este nevoie de unitatea politică a luptelor – o perspectivă dinspre locuire

Mesaj de la finalul webinarului aniversar din 11.12.2025.

Personalul este politic, iar politicul este personal.

Povestea locuirii este despre structuri economice, decizii politice și experiențe personale. Povestea locuirii este despre relațiile de putere care decid ce contează mai mult: viața oamenilor și reproducerea forțelor lor productive și reproductive, sau investițiile de capital și profiturile companiilor.

Locuirea înseamnă intimitate, solidaritate, întrajutorare, un spațiu non-profit, non-comercial. Dar ea poate deveni un obiect de exploatat sau o investiție profitabilă, o marfă și o activă financiară. Această schimbare rezultă din transformarea locuințelor ca bunuri publice în bunuri private nereglementate, adică din privatizare. Privatizarea expune locuirea la efectele nocive ale piețelor care creează surse de venituri ilegitime pentru clasa burgheză, în timp ce deposedează clasa muncitoare de drepturi.

Nevoia de a locui undeva, nevoia de o locuință adecvată este o nevoie umană primordială. Satisfacerea acestei nevoi este un drept fundamental. Mai bine zis, ar trebui să fie. Dacă am avea un sistem efectiv de drepturi care funcționează. Dar acest lucru nu este posibil în capitalism, rămâne o promisiune neîndeplinită a liberalismului.

Pentru că, în capitalism, plusvaloarea creată de lucrători este apropriată ca profit privat de proprietarii mijloacelor de producție, iar salariile lucrătorilor nu pot acoperi costurile exorbitante ale unui trai decent și ale locuirii. Statul capitalist refuză să investească în locuințe publice, creând astfel oportunități de investiții pentru capitalul privat și forțându-i pe cei care au nevoie de o locuință, să se îndrepte spre chirii private sau îndatorare. În capitalism, nevoia de locuință adecvată este sursă de venit pentru cei care construiesc, vând și închiriază locuințele pentru profit, pentru băncile care ne fură banii prin credite imobiliare, pentru speculanții pieței de locuințe și ai burselor de valori, pentru cei care fac afaceri prin administrarea locuințelor ca active imobiliare.

Povestea locuirii se leagă și de geopolitică. Înarmarea deturnează banii publici de la investițiile în locuințe publice și alte bunuri și servicii publice esențiale vieții. Războaiele distrug căminele milioanelor de victime ale conflictelor militare, în timp ce asigură profit companiilor producătoare de armament. Reconstrucțiile post-belice, inclusiv reconstrucția stocului de locuințe necesar populației devin o afacere pentru capitalul privat atras de oportunități de investiție fără riscuri.

Personalul este politic, iar politicul este personal.

Locuirea este o chestiune personală și politică în același timp. Dreptul la locuire adecvată care să satisfacă nevoia umană primordială a locuirii devine un drept efectiv dacă se câștigă de către cei deposedați de acest drept. Capitalul și statul capitalist nu ne vor asigura niciodată acest drept. Lupta pentru acest drept este o luptă pentru bunăstarea socială a lucrătorilor care va putea fi realizată pe deplin într-o lume postcapitalistă. Azi, această luptă trebuie să se alieze cu luptele pentru drepturile muncii și pentru un trai decent, cu protestele studenților și profesorilor, cu luptele împotriva dezvoltării imobiliare și urbane pentru profit, și cu lupta împotriva austerității și militarizării.

Căși Sociale ACUM! – 15 ani de muncă politică de la dreptate locativă la antimilitarizare

Căși Sociale ACUM! și colaboratorii săi oferă în acest webinar o retrospectivă politizată asupra perioadei dintre 2010 și 2025, cu focus pe ultimii cinci ani, prin prisma luptelor care s-au format sub presiunea realităților schimbătoare.

INTRODUCERE
Căși Sociale ACUM!: Ce este munca politică și cum am făcut-o noi

LOCUIRE, MUNCĂ ȘI COSTURILE TRAIULUI
Căși Sociale ACUM!: Dosariada, campania și acțiunea în instanță pentru criterii de atribuire de locuințe sociale, susținerea muncitorilor în salubritate și activismul antirasist, 2015-2025
Ioana Florea (FCDL) și Anca Georgiana Nica (E-Romnja): Acțiune împotriva exploatării muncii și deprivării locative, Scrisoarea către CES ONU, Venit minim decent și locuințe sociale pentru persoanele cele mai afectate de BPL, 2019-2020
Căși Sociale ACUM!: Totul e prea scump (noiembrie 2022)

DEZVOLTARE IMOBILIARĂ
Adriana Măgerușan (Someș Delivery): Tur ghidat Someșul-Carbochim (aprilie 2024) și petiția comună de după
Petro Ionescu (Reactor): Dezbatere publică, Chiriași în Orașul Comoară (mai 2025)
George Zamfir (Căși Sociale ACUM!): Acțiunile Căși în cadrul EAC HADs pe tema dezvoltării imobiliare și chiriașilor (2020-2025)
Căși Sociale ACUM!: Ne luăm orașul înapoi (decembrie 2023), 4 minute

ACTIVISM POLITIC
Laura Sandu (Coop. Ecaterina Arbore): Front comun socialist împotriva austerității (iulie 2025)
Enikő Vincze (Căși Sociale ACUM!): Tabăra de activism politic socialist & Manual de Critică Anticapitalistă (septembrie-decembrie 2025)

MILITARIZARE, RĂZBOI
Căși Sociale ACUM!: Vrem locuințe sociale nu militarizare, #strikethewar (martie 2022), Manual de tactici împotriva evacuărilor (2022)
Vlad Mureșan: Campania Elbit-Out și Scrisoarea StopReArmEurope (2025)
Mugurel Popescu: Hotărârea conferinței intersindicale Stop austerității! Stop războiului! Stop genocidului! – videoclip (noiembrie 2025)

CONTINUAREA LUPTELOR ÎN UNITATE
Manifest: Inițiativa pentru Dreptul la Viitor (2025)
Căși Sociale ACUM!: Apel pentru unitatea luptelor

MANIFEST: INIȚIATIVA PENTRU DREPTUL LA VIITOR [2025]

MANIFEST: INIȚIATIVA PENTRU DREPTUL LA VIITOR
Nu voi fi inert! Un lucru este cert:/Singuri nu răzbim, Hai să ne unim! (Îndemn – versuri din Tabăra de Activism Politic Socialist, 8-14 septembrie 2025)

Ce este dreptul la viitor?
Dreptul la viitor este dreptul de a munci în prezent fără exploatare și expropriere.
Dreptul la viitor înseamnă să poți locui azi în condiții bune și să te hrănești adecvat.
Dreptul la viitor înseamnă să beneficiezi de servicii școlare și de sănătate gratuite.
Dreptul la viitor constă în protejarea naturii față de exploatare.
Dreptul la viitor este o viață în prezent liberă de războaie și cheltuieli de înarmare.
Dreptul la viitor constă în perpetuarea transgenerațională a bunăstării pentru toți.
Dreptul la viitor depinde de democratizarea deciziilor politice și socializarea resurselor.
Dreptul la viitor înseamnă să nu fii criminalizat pentru criticile tale anticapitaliste.
Dreptul la viitor înseamnă să ajungem să trăim într-o lume postcapitalistă.
Dreptul la viitor este căutarea unei alternative socialiste la capitalism.

Zece evoluții ale capitalismului târziu care ne fură dreptul la viitor
1. Expansiunea teritorială a sistemului capitalist prin cucerirea de noi și noi teritorii cu forță de muncă ieftină, piețe de desfacere și resurse naturale din semiperiferii, inclusiv prin distrugerea și delegitimarea alternativei socialiste.
2. Retragerea statului din rolul său social și reducerea treptată a investițiilor publice în bunuri și servicii publice, în paralel cu continua privatizare a tuturor sectoarelor economice și non-economice.
3. Financiarizarea economiei, adică creșterea rolului actorilor, piețelor și instrumentelor financiare în finanțarea sectorului productiv și nonprofit în funcție de interesele capitalului financiar.
4. Continuarea războaielor din afara Europei și în semiperiferiile europene prin intervențiile militare ale marilor puteri imperialiste pentru a le servi intereselor lor economice și politice, șj, în paralel, continua întărire a forțelor represive ale statului prin care se urmărește reducerea șanselor unei revolte populare împotriva războaielor imperialiste.
5. Exploatarea naturii până la agravarea crizei climatice, în paralel cu crizele din sectorul energetic care, datorită totalei liberalizāri, aduce profituri exorbitante companiilor din acest sector.
6. Exploatarea locuințelor de către marii proprietari, bănci, fonduri de investiții, companii de administrare a activelor.
7. Revenirea la gradul de înarmare din perioada interbelică și escaladarea riscului izbucnirii celui de al treilea război mondial pentru refacerea ordinii globale.
8. Transformarea „contra-revoluției preventive” din a doua jumătate a secolului XX într-o adevărată contra-revoluție prin militarizarea instituțiilor de forță, întărirea serviciilor secrete, colaborările dese dintre acestea și presă, justiție sau corpuri diplomatice, proliferarea supravegherii permanente, acceptarea tacită a grupărilor paramilitare de extremă dreapta.
9. Acumularea de capital continuă să se realizeze prin aproprierea plusvalorii create de muncile productive și reproductive, genizate și rasializate, prestate în cadre formale sau informale. Deci forța de muncă continuă să fie exploatată în diverse feluri. Dar azi acumularea de capital se face și prin rentierismul dominant în sectorul imobiliar, inclusiv cel al locuințelor, și prin mecanisme ale atragerii veniturilor populației pe piețele financiare dominate de actori care fac profit din credite și speculații cu active.
10. Extragerea de profituri exorbitante din complexul industrial-militar financiarizat care alimentează riscul de războaie, iar reconstrucțiile postbelice devin și ele surse ale acumulării de capital.

Zece moduri în care capitalismul afectează azi dreptul la viitor
1. Militarismul prădător duce în extremă canibalismul capitalismului prin care acesta consumă și sacrifică vieți umane pe altarul capitalului.
2. Militarizarea implică creșterea investițiilor publice în industria militară, iar asta duce la deficit bugetar, îndatorare guvernamentală și măsuri de austeritate, precum și la reducerea investițiilor în locuințe, învățământ și sănătate publică și cultură.
3. Monopolul capitalului financiar crează și recreează lumea în funcție de interesele sale, iar statele naționale și organizațiile suprastatale slujesc această stare de fapt.
4. Statul este acaparat total de către interesele clasei capitaliste.
5. Marile puteri imperialiste în frunte cu hegemonul american ne dictează să investim în complexul militar-industrial financiarizat și să ne sacrificăm pentru ordinea mondială care le convine.
6. Liberalizarea prețurilor și măsurile de austeritate rezultă în discrepanța dintre veniturile oamenilor și costurile hranei, locuinței și energiei.
7. Reducerea puterii de cumpărare a oamenilor prin măsuri de austeritate este un factor ce duce la recesiune economică.
8. Recesiunea economică creşte armata de rezervă a forței de muncă care va fi constrânsă să se înroleze în armată sau să accepte locuri de muncă în industria militară, care promite regenerarea economiei.
9. Lucrătorilor din România li se cere să aleagă între forțele extremismului economic liberal îndulcit uneori cu valori culturale progresiste sau extrema dreaptă naționalistă anti-progresistă, ambele bazate pe anticomunism.
10. Toate problemele de mai sus sunt manifestări ale sistemului capitalist bazat pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție și acumulare de capital.

Pentru a ne asigura dreptul la viitor, avem nevoie de o schimbare radicală
Clasa lucrătoare este compusă din persoane care trăiesc exploatarea și exproprierea în maniere specifice și prin cetățenia, statutul social, vârsta, genul, etnia și orientarea lor sexuală.
După 35 de ani de transformări capitaliste în România, cei care trăiesc din vânzarea forței lor de muncă nu mai pot spera în reformarea sistemului care să aducă bunăstarea lor. Multitudinea crizelor create de capitalism distrug vieți umane și planeta. Azi nimeni nu mai poate susține că problemele create de capitalism se pot rezolva în interiorul capitalismului. Orice soluție la crize, gândită în cadrele capitalismului, se face cu scopul asigurării că sistemul se va reproduce. Marile probleme macroeconomice de care se discută acum, precum deficitul bugetar, deficitul comercial și îndatorarea publică, în numele cărora se impun măsuri de austeritate, în timp ce țara cheltuie tot mai mulți bani pe armament și continuă să se îndatoreze cu acest scop, sunt codate în acest sistem.
Clasa lucrătoare are nevoie de o schimbare radicală: de alternativă la capitalismul contemporan, care se poate inspira din modele din trecut, dar nu înseamnă întoarcerea în trecut, înseamnă un socialism al viitorului.

Ce e de făcut ca să ne câștigăm dreptul la viitor?
1. Ne organizăm să contribuim la schimbarea radicală a sistemului.
2. Susținem protestele anti-austeritate, protestele pentru dreptate locativă, protestele împotriva femicidului și violenței împotriva femeilor, grevele muncitorilor și muncitoarelor, protestele cadrelor didactice și studenților, campaniile împotriva producției de armament care alimentează toate războaiele din lume ṣi genocidul din Gaza.
3. Susținem că mișcările mobilizate în jurul problemelor punctuale ale mișcărilor de mai sus trebuie să se coaguleze într-o singură mișcare amplă, anticapitalistă.
4. Mișcările locale trebuie să se rețelizeze la nivel național, și să se conecteze la mișcări transnaționale.
5. Schimbările dorite de lucrători se pot realiza numai prin luptă politică bazată pe solidaritate de clasă.
6. Toate forțele trebuie să se coaguleze într-un partid muncitoresc revoluționar, ce poate fi construit prin crearea unei rețele între mai multe fronturi comune, axate pe diverse probleme, dar apropiate prin viziunile lor socialiste anticapitaliste.
7. În cadrul rețelei de mai sus trebuie să se afirme, în mod democratic, prin discuții, dezbateri și participare activă la luptele politice, un centru care să ofere coerență ideologică și metodologică organizațiilor clasei muncitoare.
8. Pentru o schimbare radicală a sistemului cu scopul eliminării exploatării de toate felurile, acum este nevoie de un program tranzițional care să pregătească trecerea de la capitalism la socialismul viitorului.
9. Programul tranzițional trebuie să înceapă imediat socializarea mijloacelor de producție, crearea unui sistem de planificare economică și teritorială prin care să se coordoneze dezvoltarea economică, definanciarizarea economiei, oprirea militarizării și redirecționarea investițiilor militare înspre investiții în educație, sănătate și locuințe publice, reglementarea piețelor de mărfuri, locuințe și capital, democratizarea deciziilor politice, socializarea muncilor reproductive, creșterea semnificativă a numărului de locuințe publice, demontarea ideologiei liberale, eliminarea rasismului și sexismului din practicile instituționale și cotidiene.
10. Nu vrem militarizare,/ nu luptăm în divizare, nici individualizare./ Fără exploatare!/ Vrem sindicalizare!/ Muncă în condiții juste, roditoare!/ Schimbare emancipatoare! Abolim hegemonia clasei asupritoare!/ Noi nu vrem la război,/ strigați ce vreți și voi!/ LOCUINȚE! PENTRU TOȚI!/ EDUCAȚIE! PENTRU TOȚI!/ SĂNĂTATE! PENTRU TOȚI!/ PÂINE, PACE! PENTRU TOȚI!/ ARTĂ! PENTRU TOȚI!/ DREPTURI! PENTRU TOȚI!/ BUNĂSTARE PENTRU TOȚI!/ UNIȚI PENTRU SOLUȚIE,/ FACEM REVOLUȚIE!

* Manifest: Inițiativa Pentru Dreptul la Viitor este un mesaj al celor care au participat la Tabăra de Activism Politic Socialist, desfășurat între 8-14 septembrie 2025, în Câmpul Cetății. Am fost patruzeci și cinci de persoane (organizate sau nu în grupuri activiste în prezent sau în trecut în România). Tabăra, împeună cu un Manual al organizatorilor, și-a propus să creeze spații și instrumente ale devenirii unui colectiv socialist. TAP_SOC2025 a fost concepută ca un eveniment pentru educație și acțiune politică, un laborator de idei socialiste și critică anticapitalistă și un spațiu pentru împărtășirea experiențelor trecute și elaborarea planurilor comune de viitor în acest domeniu. Prin prezentările grupurilor organizatoare și diverse activități practice am abordat subiecte precum exploatarea muncii și partidul revoluționar muncitoresc, sistemul-lume capitalist și contradicțiile sale, deposedarea de locuințe și lupta pentru eliminarea exploatării locuințelor și nevoilor de locuit ale lucrătorilor, reproducția socială și feminismul, cursa de înarmare în capitalismul de azi, și cum ne gândim despre colectivitățile noastre și ajutor reciproc în timpul crizelor. Manifestul Inițiativa Pentru Dreptul la Viitor atrage atenția asupra unor probleme discutate în acel cadru, creionează câteva compenente ale alternativei la capitalism, precum și idei pentru acțiuni de colaborare pentru susținerea organizării muncitorești.

Spații și puteri: cum studenții navighează criza locativă din Cluj [Paul-Sebastian Lazăr]

“At the turn of the millennium, much of the world’s population survives precariously in shanty towns, housing projects, tenements, and homeless encampments where mind-numbing, bone-crushing experiences of poverty engulf the socially vulnerable.”
-Phillippe Burgois

În Cluj-Napoca, tensiunea dintre piața imobiliară și bugetele studenților a atins cote critice. Nevoia de locuire se transformă într-o monedă de schimb: studenții se regăsesc prinși între oferta restrânsă a căminelor și o piață nereglementată. Pe de o parte, studenților li se oferă spații comune de locuire, însoțite de reguli, ritualuri și rețele informale care promit sprijin mutual; pe de altă parte, studenții cu posibilități financiare mai mari pot opta pentru locuințe private, mai intime și autonome, însă la costuri prohibitive. Întrebarea este: care sunt efectele acestei situații asupra accesului la educație, solidarității studențești și, nu în ultimul rând, asupra inegalităților sociale?

Metodologia cercetării a constat în interviuri semi-structurate, realizate atât cu studenți care locuiesc în chirie, cât și cu cei din cămine, completate de observații participative asupra discuțiilor dintre studenți privind situația locativă. Relevanța fenomenului reiese nu doar din cifrele absolute, ci și din efectele sociale și academice: studenții aflați în chirie raportează economii realizate prin rețele personale – unii plătesc doar 300 de lei datorită networking-ului de care beneficiază fiind crescuți în Cluj –, în timp ce locatarii de cămin beneficiază de un spațiu comun restrâns, dar de un cadru regulativ menit să garanteze liniștea.

Ca început, am dorit să aflu care sunt planurile studenților care vin la studii în Cluj. Majoritatea viitorilor studenți își făcuseră planuri încă din liceu: unii mizau pe cămin, alții pe chirie. „Ne interesasem încă din clasa a XII-a și ne uitam zilnic pe Storia pentru anunțuri noi, în perioada de dinaintea începerii facultății” – povestește un grup de trei fete care împart un apartament în Zorilor. Metodele variază de la apeluri la agenții, monitorizarea anunțurilor online, până la „din vorbă în vorbă” prin prieteni sau cunoștințe.
Majoritatea dificultăților întâmpinate de studenți privesc prețurile extrem de ridicate practicate de proprietari în raport cu condițiile oferite: „Prețuri foarte, foarte mari pentru chirii. Fără 400 € nu găseai nimic cu două camere, iar pentru trei camere 600 € era puțin.” Pe lângă costuri, studentele au întâmpinat și discriminare de gen și statut: „Unii proprietari nu voiau să dea apartament la trei fete, căutau cupluri sau persoane pe termen lung. Sau nu închiriau deloc studenților.”

Strategiile de contracarare includ apelul la rețele personale și flexibilitate – unii au acceptat garsoniere „insane” la prețuri foarte mici, obținute prin relații de rudenie. În schimb, cei care au prins loc la cămin subliniază: „Dacă nu intram la cămin, probabil nu aș fi venit la Cluj” – semnalând astfel că sistemul de alocare pe baza mediei de bacalaureat poate decide asupra continuării studiilor.
Rolul relațiilor sociale și culturale este crucial în accesul la locuință. Așa cum menționam mai sus, rețelele nu sunt doar mecanisme de „prietenie” la nivel micro, ci formează un veritabil capital social ce traduce resurse economice și informaționale esențiale. În cazul unui student din cartierul Gheorgheni, această definiție oferită de Pierre Bourdieu – „ansamblul resurselor actuale sau potențiale legate de deținerea unui grup durabil de relații instituționalizate de cunoaștere și recunoaștere mutuală” – prinde contur: printr-o cunoștință a mamei lui, el a obținut o chirie de 300 lei, mult sub media pieței din Cluj.
„Proprietara l-a întrebat care este salariul lui. Când i-a spus că face 3000 lei ca barista, s-au înțeles la 300 lei chirie.” Această practică reflectă cum „deployment of space as a product and medium of power” (Wacquant) se manifestă la nivel individual: cine deține conexiuni poate remodela regulile pieței.

În mediul căminelor, capitalul social capătă o formă colegială: studenții invocă adesea solidaritatea academică drept metodă de adaptare la spațiul restrâns și regulile stricte. Sălile de lectură devin locuri de schimb de cunoștințe și sprijin moral în sesiune:
„Mă ambiționa foarte mult să învăț mai mult decât acasă, pentru că, în sala de lectură, fiecare își vedea de treaba lui și mă motiva să performez academic.”
Prin aceste rețele informale, studenții își compensează lipsa resurselor materiale (spațiu privat, echipamente) cu resurse simbolice: recomandări de profesori buni, schimb de materiale de curs, programe comune de studiu. Se creează astfel un capital cultural colectiv, esențial pentru performanța academică.

Totuși, spațiul privat oferit de un apartament poate îmbunătăți concentrarea susțin unii studenți:
„La cămin eram prea aproape una de alta ca să ne putem concentra; acum, pereții ne separă și ne putem retrage la colțul nostru.”
Social, atât în cămin, cât și în chirie, studenții își organizează viața prin grupuri WhatsApp și întâlniri în oraș, astfel încât niciun format nu pare să limiteze sever viața socială.

Piața imobiliară dereglementată din Cluj profită de studenți inclusiv prin căminele private, considerate „cel mai mare scam”:
„Am stat o lună într-un cămin privat – cel mai mare scam. Nu vă duceți niciodată la cămin privat. Dacă mergeți, mergeți doar la cel de stat.”
Prețurile din căminele private cresc odată cu piața imobiliară: studenții ajung să plătească 800 lei de persoană pentru camere aglomerate și condiții slabe. Aceste cămine sunt deținute de mari companii care caută profit pasiv, singura investiție fiind achiziția imobilului.
În căminele de stat, repartizarea pe baza mediei de admitere asigură accesul, dar creează inegalități de trai: complexul „Eco” oferă condiții moderne, în timp ce în Hașdeu cinci persoane împart adesea un spațiu înghesuit.
Chiria medie într-un apartament cu trei persoane ajunge la 500 €/lună, plus utilități (200–300 RON/persoană). Pentru mulți, aceasta implică renunțarea la bursa integrală sau angajarea part-time. În schimb, în cămin, prețul este de 110–220 RON/lună, accesibil, dar insuficient raportat la cererea mare.

Un rol important îl joacă agențiile imobiliare, active pe Instagram și TikTok, unde promovează apartamentele ca produse de „lifestyle”, nu ca metri pătrați. Focusul este pe experiență: coworking în living, cafenele de cartier, toate pentru a justifica chirii de 600–700 € pe lună. Aceste clipuri susțin inevitabilitatea creșterii prețurilor, comparând-o cu „trenduri globale”, fără să menționeze că, potrivit Cluj County Spatial Plan Substantiation Study (2020), gradul de ocupare în Cluj era de doar 9 %.
Astfel, se creează iluzia unei penurii și se justifică prețurile mari, în linie cu analizele despre „puterea urbană” realizate de Norbert Petrovici. „Puterea urbană” descrie modul în care grupurile privilegiate controlează dezvoltarea orașelor, transformând modernizarea urbană într-un mecanism de excludere și concentrare a resurselor, mai ales în contextul tranziției post-socialiste.

Concluzie:
Dincolo de resursele și strategiile studenților, piața locativă din Cluj-Napoca este modelată de discursurile agențiilor care transformă locuința într-un bun de lux. Doar o intervenție coordonată – combinând politici universitare, subvenții și reglementări stricte ale pieței – poate echilibra această dinamică. Studenții propun soluții precum: creșterea și modernizarea capacității căminelor de stat (inclusiv Hașdeul), acordarea de burse adaptate costurilor locative, reglementarea pieței imobiliare și protecția chiriașilor împotriva abuzurilor.

Bibliografie:
Bourgois, Phillippe. „Poverty, Culture of.” Elsevier Ltd., 2015, vol. 17, pp. 11904–11907.
Bourdieu, Pierre. Distinction: A Social Critique of the Judgement of Taste. Translated by Richard Nice. Cambridge, MA: Harvard University Press, 1984.
Investropa. Real Estate Market Statistics 2025. Investropa, 2025.
Petrovici, Norbert. Workers and the City: Rethinking the Geographies of Power in Post-socialist Urbanisation. București: Editura Academiei, 2019.
World Bank. Cluj County Spatial Plan Substantiation Study. World Bank, 2020.
Wacquant, Loïc. Urban Outcasts: A Comparative Sociology of Advanced Marginality. Cambridge: Polity Press, 2008.

26.04.2025.

Ți-ai găsit un apartament drăguț…. ce ar putea merge rău? [Mădălina Mărgeanu]

Plot: ești nou în Cluj-Napoca și ai avut norocul de a găsi un apartament drăguț, situat într-o locație bună și un preț pentru chirie decent…

Ce ar putea merge rău?

Contractul.

În Cluj, unde găsești mai repede o colonie de ploșnițe decât un apartament decent sub 400€, mulți chiriași semnează în grabă, ezitând negocierea, pe considerentul că, la un moment dat, se vor înțelege cu proprietarul. Însă, ‘’socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg’’… Astfel, chiar dacă nu toți proprietarii sunt rău-intenționați, cu toții au un interes personal, iar haosul generat de cererea mare de locuințe în piața imobiliară clujeană nu pare să favorizeze chiriașul…
Prin urmare, ‘’nu semna ca primarul’’ și mai rămâi cu noi pentru a afla ce trebuie să știi înainte să te muți în chirie în Cluj-Napoca!
Acum, pentru că ai ajuns până aici…de ce ar trebui să-ți pese?
Când te gândești la un apartament decent în Cluj, nu mai ai chef să te încurci cu ‘’detalii legale’’ și vrei doar să te muți repede, ca să scapi de stres, dar tocmai aici e problema: în absența unui contract legal, echitabil pentru ambele părți și înregistrat, nu poți să beneficiezi de protecție legală, expunându-te unei lungi serii de riscuri cauzate de proprietar, care, odată concretizate, par mici, la început, dar pot genera probleme majore și cheltuieli neprevăzute pe termen lung.

Uite căror aspecte ar trebui să le acorzi mai multă atenție:

1. Contractele verbale
În dreptul românesc actual, contractul de locațiune de locuințe este considerat consensual, adică se încheie prin simplul acord de voințe, îndată ce părțile au convenit asupra bunului și prețului chiriei, fără a fi necesară o formă specială, cum ar fi forma scrisă (art. 1781 C.civ.).
Cu toate acestea, forma scrisă este esențială pentru dovedirea lui în fața instanței judecătorești sau a autorităților publice și este obligatorie pentru înregistrarea fiscală a contractului, care profită ambelor părți (oferindu-le acestora deplină protecție juridică).
În absența formei scrise, orice dispută între proprietar și chiriaș ajunge în zona cuvântului împotriva cuvântului, iar pentru înfăptuirea actului justiției, instanța are nevoie de probe, nu de promisiuni verbale.

2. Neînregistrarea contractului la ANAF
Începând cu 1 ianuarie 2025, proprietarii de locuințe ce obțin venituri din cedarea folosinței acestora au obligația de a înregistra contractele de închiriere la ANAF, în termen de cel mult 30 de zile de la încheierea/producerea modificării acestuia (Art. 83 alin. (6) din C.fisc.).
De ce ar face asta proprietarul, dacă înregistrarea nu afectează, oricum, valabilitatea contractului?
În principiu, pentru a evita sancțiunile de natură contravențională sau chiar săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (care se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani, conform art. 9 din Legea 241/2005), organele competente în materie putând fi sesizate chiar de către chiriaș.
Pe de altă parte, înregistrarea conferă proprietarului titlu executoriu cu privire la obligația de plată a chiriei, cât și în privința obligației de restituire a bunului dat în locațiune (= poți să îi pretinzi chiriașului să-ți plătească toate chiriile restante și să elibereze bunul închiriat, fără a mai fi nevoie să-l dai în judecată pentru acest scop).

3. Clauzele contractuale abuzive
În spatele unor formulări ce par inofensive, se pot ascunde capcane juridice serioase. Iată cele mai comune clauze ce-i permit proprietarului locuinței să-ți încalce drepturile:

a) Dreptul proprietarului de a modifica prețul chiriei, în funcție de evoluția pieței sau a inflației, fără acordul chiriașului
Prețul chiriei trebuie să fie stabilit clar la momentul încheierii contractului și poate fi ajustat numai prin acordul ambelor părți (fiind un contract sinalagmatic – art. 1171 C.civ.) sau în baza unei clauze contractuale ce se raportează la un indice oficial (spre exemplu, indicele de inflație INS).

b) Imposibilitatea de a denunța unilateral contractul respectând un termen de preaviz rezonabil
Chiriașul are dreptul de a denunța contractul, termenul de preaviz depinzând de durata locațiunii:
– Perioadă nedeterminată – e aplicabil 1824 C.civ.
– Perioadă determinată – e aplicabil 1825 C.civ., dacă nu s-a stipulat un alt termen în contract, dar rezonabil.

c) Obligația de a plăti reparații ce țin de structura bunului, dacă se ivește degradarea normală a bunului cât timp locuiești în el
Proprietarul e obligat să suporte orice tip de reparații, mai puțin pe cele locative (sunt cheltuieli firești generate de normala folosire a locuinței), ce sunt suportate de chiriaș (conform art. 1802 C.civ.), în absența unei prevederi contractuale care să impună plata celor din urmă în sarcina primului.

d) Dreptul proprietarului de a verifica locuința oricând
Proprietarul are dreptul să verifice bunul doar în condițiile stabilite și consimțite de ambele părți în contract, respectând intervale rezonabile de timp, fără a-i cauza vreo stânjenire nejustificată chiriașului (art. 1804 C.civ.).
În caz contrar, proprietarul săvârșește infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 din C.pen. și poate fi tras la răspundere penală, dacă sunt sesizate organele de urmărire penală.

Dacă ești la primul tău contract de închiriere sau vrei să nu cazi în capcanele clasice, secțiunea următoare îți oferă câteva tips & tricks ce îți pot salva banii, timpul și nervii:
1) Citește contractul în întregime înainte de a-l semna
2) Fă poze la primirea și predarea apartamentului, pentru a nu-i lăsa posibilitatea proprietarului de a-ți pretinde bani în plus pentru pagube pe care nu le-ai generat tu
3) Cere o dovadă pentru plata chiriei, chiar dacă nu ai un contract scris (astfel, îți poate folosi pentru probarea existenței contractului, în cazul în care vrei să dai proprietarul în judecată)
4)Insistă să ți se ofere o copie semnată a contractului și ție
5)Informează-te anticipat despre contractul de închiriere ori, dacă e cazul, cere-i ajutorul unui profesionist în domeniu

Acestea fiind spuse, chiriașule, ai dreptul să știi!
Am pregătit câteva postere cu informații esențiale despre contractul de închiriere de locuințe pe care o să le găsești curând pe paginile noastre. Urmărește-ne și rămâi informat!
De asemenea, în Cluj, am inițiat Adunarea Chiriașilor / un loc unde ne adunăm pentru a exprima problemele pe care le întâmpinăm într-un mediu cu alții ca noi, cât și pentru a căuta soluții împreună.
În acest sens, dacă vrei să te implici și tu, scrie-ne pe rețelele de socializare sau pe adresa casisocialeacum@gmail.com.
Apartamentul perfect nu vine cu un contract perfect, dar îl poți face tu astfel!
Dă textul ăsta mai departe, dacă ai prieteni în Cluj, ce sunt pe cale să semneze unul!

25.04.2025.

Câteva date din Recensământul Locuințelor 2011 privind închirierea de locuințe private în Cluj [Enikő Vincze]

Acum câteva zile s-au făcut publice câteva date din recensământul locuințelor din 2021. Cu ocazia evenimentului organizat de Căși Sociale ACUM! cu ocazia Global Housing Action Days 2025,

CHIRIAȘI DIN CLUJ, UNIȚI-VĂ!

am adunat aici informații relevante pentru fenomenul închirierii de locuințe private.

I. TITLUL SUB CARE ESTE DEȚINUTĂ LOCUINȚA – date pe țară
Total locuințe: 7396059
Chiriaș: 245489 – adică, din locuințele din România, 3.31% sunt deținute sub titlul de chiriaș
Altă situație: 427223
Chiriaș + Altă situație: 672712 – adică, din locuințele din România, 9.1% nu sunt deținute sub titlul de proprietar
Deocamdată nu avem date publicate despre cele de mai sus defalcate pe județe, zone urbane/rurale, sau localități. Dar cu siguranță, în zonele urbane acest procent este mai mare, el fiind și mai ridicat în orașele regionale, precum Cluj-Napoca.

II. NUMĂR DE LOCUINȚE DUPĂ FORMA DE PROPRIETATE

Informațiile accesibile pe siteul ISN ne oferă date defalcate privind numărul de locuințe în funcție de forma de proprietate pe județe, zone urbane, și zone rurale.

❓Cum arată județul Cluj din acest punct de vedere ❓
– total locuințe: 366182 – urban: 217287
– proprietate privată particulară: total: 353930 – urban: 208351
– proprietate de stat: total: 3777 – urban: 2959
– proprietate privată de grup, însemnând: locuinţe aflate în proprietatea agenţilor economico-sociali cu capital privat, a dezvoltatorilor imobiliari etc.: total: 1770 locuințe, sau 7856 camere (din care locuințe situate în blocuri de apartamente: 1305) – urban: 984 (din care locuințe situate în blocuri de apartamente: 704)
– proprietatea cultelor religioase: total: 1397 – urban: 755
– alte situații (cooperativistă, asociativă): total: 5308 – urban: 4238.

Locuințele în proprietate privată de grup fiind închiriate în marea lor majoritate, din cifrele de mai sus putem deduce că:
în zonele urbane din județul Cluj avem 984 de locuințe închiriate de corporații, ceea ce înseamnă 4409 camere date în chirie.

III. LOCUINȚE ÎN PROPRIETATE PRIVATĂ DE GRUP

Conform recensământului din 2011, numărul locuințelor în proprietate privată de grup:
– pe județul Cluj a fost de: 756
– în zone urbane din jud. Cluj era de: 443
– în Cluj-Napoca a fost: 420.
Comparativ, numărul locuințelor în proprietate privată de grup a crescut, în 10 ani:
– în județul Cluj: de la 756 (2011) la 1770 (2021),
– în zonele urbane din județ: de la 443 (2011) la 984 (2021).
Deocamdată, pe 2021, nu avem date pe municipiul Cluj-Napoca din acest punct de vedere. Dar putem presupune că, relativ, trendul de creștere a locuințelor în proprietate privată de grup a rămas același la toate nivelele.
Deci, dacă, în 2011, aproape 95% din totalul de locuințe în proprietate privată de grup din zonele rurale ale județului Cluj au fost în Cluj-Napoca, atunci
❗în 2021, numărul locuințelor în proprietate privată de grup în Cluj-Napoca ar fi putut fi peste 930.

IV. NUMĂRUL DE LOCUINȚE NEOCUPATE

Chiar dacă datele publicate de INS cu privire la numărul de locuințe neocupate nu oferă informații defalcate pe situațiile care erau definite în chestionar (dacă erau rezervate pentru uz sezonier sau secundar; sau au fost neocupate, de vânzare; sau neocupate, de închiriat; sau neocupate, de demolat; sau neocupate, altă situație; sau în locuință se află numai cetățeni străini temporar), putem presupune că
o mare parte a lor, cel puțin o bună parte a locuințelor secundare neocupate au fost locuințe închiriate fără contract de închiriere, despre care proprietarii au declarat că nu locuiesc în ele, adică că ar fi fost neocupate.

În județul Cluj există un total de:
84744 de locuințe neocupate, din care
37457 locuințe (adică 95200 camere) au fost declarate ca fiind secundare, deci nu locuințe în care proprietarul locuiește în mod permanent, ci locuințe care, foarte posibil, sunt închiriate.
În aceste totaluri nu sunt incluse casele de vacanță, ele fiind luate în evidență separat.

22.04.2025.

#HAS 2025 facebook

Chiriași din Cluj, Uniți-vă! Apel la acțiune cu ocazia #HAD2025

Între 21-27 aprilie 2025, cincizeci de mișcări sociale de pe patru continente acționează împreună sub cupola Global Housing Action Days 2025.
Căși Sociale ACUM! din Cluj, mișcare membră a Coaliției Europene de Acțiune pentru Dreptul la Locuire și la Oraș, participă și ea la #HAD2025. De data aceasta cu o acțiune a chiriașilor și pentru drepturile chiriașilor.

În continuarea acțiunilor noastre locale din ultimii 5 ani organizate sub egida Housing Action Days, în 2025 vă invităm la o acțiune colaborativă.

Din 21 și până în 27 aprilie:
Trimiteți-ne pe adresa casisocialeacum@gmail.com unul sau mai multe mesaje despre ce înseamnă să fii chiriaș(ă) în Cluj. Noi le adunăm laolaltă și le punem pe un afiș comun pe care o să-l vedeți prin oraș la început de mai.
– Mergeți la o clădire sau un teren din Cluj despre care vreți să spuneți o poveste legată de închiriere, sau unde alegeți să povestiți ce înseamnă să fii chiriaș în acest oraș. Faceți un live de facebook sau instagram, și postați-l pe paginile voastre cu mențiunea #HAD2025Cluj.

Astfel, alături de activiști din diverse părți ale lumii spunem și noi, în Cluj, împreună:
– Acționăm local, dar lupta nostră este globală! Solidaritatea nu cunoaște granițe!
– Refuzăm să acceptăm un sistem de închiriere de locuințe care tratează locuințele ca obiecte de investiție profitabile, și care exploatează nevoile noastre locative.
– Vrem reglementarea, reducerea și plafonarea chiriilor! Vrem un sistem public de închiriere, vrem locuințe sociale!

Apelul Global HAD2025 îl puteți citi aici în limba română: https://housingnotprofit.org/housing-action-days-2025/

Tenants in Cluj, Unite! Call to action on the occasion of #HAD2025

Between April 21 and 27, 2025, fifty social movements from four continents are collaborating under the umbrella of Global Housing Action Days 2025.
Căși Sociale ACUM! from Cluj, a member movement of the European Coalition for Action for the Right to Housing and the City, is also participating in #HAD2025. This time, with an action by tenants and for the rights of tenants.

Building on our local actions from the past five years, organized under the auspices of Housing Action Days, in 2025, we invite you to a collaborative event.

From April 21 to 27:
– Please send us one or more messages to casisocialeacum@gmail.com about what it means to be a tenant in Cluj. We will collect them together and display them on a common poster, which you will see around the city at the beginning of May.
– Go to a building or a plot of land in Cluj about which you want to tell a story related to renting, or where you choose to tell what it means to be a tenant in this city. Make a Facebook or Instagram live stream and post it on your pages, mentioning #HAD2025Cluj.

Thus, together with activists from different parts of the world, we, in Cluj, say together:
– We act locally, but our fight is global! Solidarity knows no borders!
– We refuse to accept a housing rental system that treats homes as a profitable asset class and that exploits our housing needs.
– We claim the regulation, reduction, and capping of rents! We want a public rental system, we want social housing!

You can read the HAD2025 Global Appeal here in Romanian: https://housingnotprofit.org/housing-action-days-2025/