Un text al Colectivului Gastivists
Cine suntem?
Colectivul Gastivists este o echipă de 12 oameni, împrăștiați prin Europa (și nu numai). Activăm și locuim în România, Polonia, Ungaria, Grecia, Italia, Olanda, Spania, Elveția, Belgia și Tel Aviv. Principalul nostru scop este de a susține mișcarea de rezistență, organizată de jos în sus, împotriva exploatării de gaze și împotriva construirii de infrastructură nouă de gaze (platforme de foraj, gazoducte, stații de procesare și comprimare gaze etc). Încercăm să creștem această rezistență prin consolidarea relațiilor dintre grupurile activiste locale. Mai mult, acolo unde nu există o mișcare bine închegată pentru mediu încercăm să susținem demersurile de inițiere a acesteia.
Ce facem pentru aceste scopuri? Organizăm acțiuni creative de contestare a industriei gazelor fosile, de exemplu. Sau producem resurse informative despre gaz. Sau facem un protest. Sau organizăm și găzduim întâlniri regionale pentru activiști și activiste. Toate aceste activități sunt susținute de o viziune radicală comună: ne dorim o lume organizată diferit, în care comunitățile au o putere mai mare de decizie și omul nu este pe un loc superior naturii. Și o lume în care gazul, la fel ca toți ceilalți combustibili fosili, nu mai este exploatat, ci este lăsat acolo unde îi este locul: în pământ. De asemenea, ne petrecem mult timp pentru a fi radicali în modul în care ne organizăm, nu doar pledând pentru radicalism. Ne angrenăm în procese de grup orizontale, în care vocea fiecăreia contează și în care încercăm să diminuăm efectele negative date de diferențele de clasă dintre noi, diferențele etnice, economice sau de gen, de abilități sau de localizare geografică. Facem (deseori) și greșeli. Ne distrăm (întotdeauna). Credem că oamenii pot schimba lumea în care trăim și că procesul spre această schimbare poate fi creativ și vesel.
De ce ne organizăm împotriva gazului?
Sunt multe motive pentru care țintim gazul. În general, vedem gazul ca un mijloc de luptă împotriva a mai multor opresiuni, precum patriarhatul, rasismul sau centrismul vest-european.
Dar mai specific, gazul „natural” este în majoritate compus din metan (CH4), iar industria gazelor îl scurge direct în atmosferă în cantități uriașe, dificil de a fi măsurate în mod exact. Poluăm când ardem gaz (emanând dioxid de carbon), dar poluăm și mai mult când pe tot procesul de producție-transport-consum scăpăm gaz în atmosferă prin scurgerile greu detectabile ale infrastructurii. Metanul încălzește planeta de 86 de ori mai mult ca dioxidul de carbon (CO2). Asta ne aduce și mai aproape de a atinge maximul acceptabil de încălzire globală și de a trece peste pragurile de siguranță, lucru care poate declanșa schimbări climatice ireversibile. Așadar, considerăm gazul o idee foarte proastă!
Apoi, gazul fosil alimentează războaie și militarizare. Căutarea intensă de mai mult gaz, condusă de guvernele represive pentru a satisface cererea Europei, este însoțită de violență, abuzuri ale drepturilor omului și situații primejdioase pentru aceștia. Oamenii se confruntă adesea cu un răspuns violent din partea statului și a aparatului de securitate al companiilor atunci când își exprimă îngrijorarea cu privire la gaze (Pungești este un exemplu clar din istoricul nostru local recent). Înțelegem urgența cu care ne confruntăm: avem nevoie de o alternativă la gazul rusesc din cauza războiului din Ucraina. Dar exploatarea de gaz în noi locații este o soluție falsă. Practic, asta ne ia atenția de la problemele existente (emisii de metan, poluarea apelor subterane, cutremure etc) și duce la militarizarea sporită a zonelor bogate în combustibili fosili. Ce fel de securitate energetică este aceasta dacă ea trebuie protejată cu arme?
În locul acestor măsuri de securitate energetică, ar trebui să lucrăm la accelerarea energiei bazate pe surse regenerabile, la descentralizarea procesului decizional și la facilitarea implementării unor astfel de proiecte de către inițiative locale. Credem că puterea se află în comunitățile noastre, nu în mâinile companiilor multinaționale îndepărtate. Industria prezintă gazele fosile ca un însoțitor al surselor regenerabile, în timp ce opusul este adevărat: orice euro cheltuit pe gaz este un euro care nu este cheltuit pentru soluții climatice reale. Și noi, oamenii, facem parte din aceste soluții, participând la inițiativele din jurul nostru.
Suntem în solidaritate cu oamenii care suferă de pe urma injustiției locative și credem într-un viitor mai bun cu locuințe accesibile. Gazele fosile nu ne oferă condiții sănătoase de trai, iar acum nici măcar sustenabile, având în vedere prețul speculat de când cu războiul din Ucraina. Trebuie să integrăm aceste cerințe de mediu în mișcările noastre sociale, la fel cum încercăm să integrăm cerințele sociale în justiția climatică.
Suntem în solidaritate cu și credem într-un viitor mai bun pentru lucrătorii din industria gazelor. Gazele fosile nu au viitor economic. Dezvoltarea pieței gazului se bazează pe mitul că „gazul este verde”. Muncitorii merită un viitor sigur și clar, nu unul bazat pe minciuni.
Soluții false și alegeri false
De zeci de ani, industria combustibililor fosili a fost conștientă de consecințele activităților lor. Doar 20 de companii sunt responsabile pentru mai mult de o treime din toate emisiile din 1965 până astăzi. Cu toate acestea, ele închid ochii la greșelile lor și continuă să câștige bani pe cheltuiala noastră. În același timp, au cheltuit miliarde din bani publici (finanțări naționale și europene) pentru a ne vinde soluții false, blocând dezvoltarea unor soluții energetice mai bune în beneficiul tuturor. Făcând acest lucru, ele au insuflat acestei planete o dependență de combustibili fosili, concentrând puterea nedemocratică în mâinile câtorva. Astăzi ne prezintă o alegere falsă: prosperitate cu poluare sau sărăcie fără poluare. În același timp, trebuie să alegem între a ne hrăni și a ne încălzi. Nu pentru asta am votat, nu pentru asta vom plăti.
Acum, în toată Europa, se desfășoară campanii mari cu numele „Nu plătiți” (“don’t pay”) prin care se încurajează oamenii să nu își plătească facturile la energie, pentru a muta localizarea problemei de la gospodării și consum personal la industria combustibililor fosili și profiturile lor uriașe. Nu noi ar trebui să facem economie. Și oricum, dacă ne vom plăti facturile la energie, vrem măcar ca aceste sume să finanțeze soluția nu problema schimbărilor climatice.
Despre Gaz în România anului 2022
Gazul în toate înfățișările lui este o investiție neviabilă, plină de riscuri: încep să apară precedente importante în instanțele de judecată, guvernele (vestice) încep să legifereze împotriva gazelor și astfel se anunță eliminarea lor treptată. Finanțatorii nu mai pot avea încredere în această marfă. Investitorii inteligenți și-au mutat banii în surse cu adevărat regenerabile, nu în gaz, în hidrogen, în nuclear sau alte resurse înverzite de propagandă. Dar nu și la noi în România, unde exploatarea de gaze din Marea Neagră se prezintă în continuare ca soluție de urgență, ca soluție temporară, ca soluție numaidecât. Nu în România, unde infrastructură de miliarde de euro din bani publici este încă în construcție pentru a asigura producția și transportul gazului pe următorii zeci de ani. Astfel de abordări juste nu au loc în România unde prețurile de mult nu sunt accesibile pentru o vastă majoritate a populației și sărăcia energetică este de ani de zile o problemă recurentă neadresată.
În Marea Neagră, compania națională de gaze Romgaz și OMV Petrom dețin în mod egal licența de exploatare gaze din perimetrul Neptun Deep. Reacția Guvernului României la războiul din Ucraina a fost trecerea, pe repede înainte, a Legii Offshore pentru a da undă verde acestei exploatări. Legea Offshore este o lege foarte problematică, construită 100% pe argumente strict economice (și acelea chestionabile), neadresând impactul enorm de mediu și comunitar pe care această exploatare urmează să îl aibă. Neptun Deep este un perimetru de 7500 de kilometri pătrați (de 35 de ori mai mare ca Bucureștiul) și este prima exploatare de mare adâncime din Marea Neagră. România nu are experiență cu astfel de exploatări și nici legislație pentru ele. Cu toate acestea, pentru că profitul este mai important, se maschează totul sub „nevoia de diversificare a surselor de gaze”, se etichetează ca răspunsul sigur la nevoia de „independența energetică” și se prezintă ca marele și singurul viitor pentru România: un „hub energetic pentru Europa”. Bine ați venit în România, țara plină de gaze: o mândrie nechestionată, dar orbită de o dorință exacerbată de profit la spartul târgului.
Acțiune de protest la Mediaș
“E GAZUL SĂ PLECAȚI!” și “#GATACUGAZUL” Activiștii de mediu proiectează mesaje pe sediul Romgaz Activiști și activiste ale colectivelor Gastivists și Fridays for Future România au proiectat în noaptea de 30 iulie 2022, pe clădirea centrală a Romgaz mesaje împotriva exploatării gazelor fosile în Marea Neagră. Aceștia cer Romgaz să își asume sfârșitul erei exploatării combustibililor fosili, prin oprirea proiectelor de gaze în surse de exploatare noi, precum Neptun Deep, și prin pregătirea unei agende clare pentru reducerea treptată a producției, în vederea atingerii obiectivelor climatice. De asemenea, aceștia spun că Romgaz sunt răspunzători față de angajații lor care merită o alternativă viabilă de viitor și nu minciuni, cum că locurile lor de muncă vor continua nelimitat. Activiștii se poziționează în solidaritate cu muncitorii industriei gazelor, cât și cu oamenii de peste tot care au de suferit de pe urma dependenței Europei de combustibilii fosili, incluzând oamenii din Ucraina. Gazul încălzește planeta indiferent dacă este exploatat în Rusia, Azerbaijan sau Marea Neagră. Europa recunoaște impactul emisiilor de metan asupra climei și totuși împinge economic pentru diversificarea surselor, în ciuda chiar și a războiului din Ucraina. Ne amăgim că vorbim de o tranziție energetică, când la mijloc sunt doar interesele industriei de a se menține în viață! În loc ca războiul să ne indice cât de periculos este să exploatezi gaze într-o economie bazată pe lupta de putere asupra monopolurilor pe piață, România își justifică investițiile noi enorme în infrastructură și producție prin directivele UE, însă aceste investiții ne vor da gaz abia din 2026 încolo. Ne trebuie un plan pentru accelerarea energiei din regenerabile și un plan pentru reducerea treptată a producției autohtone de gaz în loc de creșterea propusă prin exploatarea în Neptun Deep. România riscă altfel să fie carnea de tun pentru independența Europei. Profitul este la rândul lui incert, dacă totuși vrem să ne atingem obiectivele climatice, iar despre costuri sociale și de mediu nici nu se discută. **proiecția face parte din seria de proiecții inițiate de Artivist Network în întreaga Europă. Mai multe detalii: https://www.artivistnetwork.org/ |
Lupta împotriva exploatării de combustibili fosili cu argumentul impactului de mediu a fost întotdeauna dificilă și este cu atât mai grea azi, când Rusia conduce un război armat în Ucraina. Organizațiile de mediu Bankwatch România, Comunitatea Declic, Greenpeace, 2Celsius și Gastivists au solicitat în luna martie 2022 Guvernului României să renunțe la finanțarea războiul lui Vladimir Putin, prin oprirea importurilor de combustibili fosili din Rusia. De la începutul războiului până la momentul respectiv, statele membre ale Uniunii Europene plătiseră Rusiei peste 20 miliarde de euro pentru combustibilii fosili.[1]
În acest context a te poziționa critic față de orice exploatare de gaze din alte surse te etichetează imediat ca pro-rus sau cel puțin părtaș la criza energetică în desfășurare. Însă criza energetică este cauzată de lipsa de construire a unor alternative viabile de energie din surse verzi, nu de indicarea unui traseu de tranziție climatică justă. Argumentul împotriva exploatării de gaze din Marea Neagră adus pe agenda publică de Gastivists România și Fridays for Future a fost întâmpinat cu multă rezistență sau cel mult cu tăcere. Credem că acțiunea de la Mediaș este importantă pentru că nu joacă la masa de manevră a lui Putin, ci chestionează însăși masa de negociere. Este important ca în astfel de crize umanitare și energetice ca cele cauzate de războiul din Ucraina să nu ne dorim mai puțin de la guvernanții noștri: ci la mai mult. Mai multă gândire pe termen lung, mai multe eforturi spre tranziție justă, mai multă umilitate. Menționăm umilitatea în acest caz, pentru că este inacceptabil ca suferința oamenilor să fie manipulată pentru interese de capital, prin justificări precum „exploatăm gaz imediat în altă parte pentru că oamenii suferă în Ucraina”. Mârșăvia unor astfel de viziuni înguste față de viitor nu poate decât să ducă la austeritate și dezastru.
Criza costurilor vieții
Timp de mulți ani, lupta cu gazele fosile a fost un subiect de nișă, rezervat în principal grupurilor care lucrează pe subiecte referitoare la schimbările climatice și mediu. Cu toate acestea, în ultimele luni prețul gazului, și al energiei în general, au crescut vertiginos, impactând direct viața multora. Combinația dintre costurile, în creștere, pentru transport, încălzire și alimente și salariile precare a dus la o criză importantă a costului vieții. Sărăcia energetică nu este ceva nou. De-a lungul deceniilor, milioane de oameni au trăit în case care sunt prost încălzite, deseori în moduri care dăunează sănătății lor. Criza actuală a costului vieții a exacerbat această situație. Aceste crize multiple alimentează inegalitățile existente, crescând instabilitatea în cadrul societăților noastre.
Acum, această criză a costului vieții ne-a determinat să conectăm punctele dintre diferitele mișcări. La nivel european, diferiți actori ai societății civile își reunesc forțele și protestează împreună sau se susțin reciproc. Mișcarea locativă, sindicatele, grupurile activiste de mediu, unele rețele de organizații care luptă împotriva sărăciei energetice și așa mai departe, se coalizează și oferă soluții holistice. Un aspect important al acestui efort este ca organizatorii vest-europeni să asculte mai mult perspectivele mișcărilor din Europa Centrală și de Est, pentru a se organiza și a acționa în solidaritate. Suntem încântați, pentru că, chiar dacă este o perioadă înfricoșătoare, nu construim doar viziunea asupra unui nou sistem energetic, ci și o mișcare mai mare și mai puternică.
Astfel, și în România ne dorim o adunare similară de interese pentru un viitor mai aproape de locuitorii, muncitorii și cetățenii de aici. Inițiativele de mediu, precum Fridays for Future și Gastivists România, susțin munca și cer la rândul lor revendicărilemișcării locative a Blocului pentru Locuire (prin diferitele grupuri locale ale acestuia). Vedem drepturile locative cuprinzând și nevoile de încălzire ale gospodăriilor. Vrem ca aceste drepturi să cuprindă: accesibilitatea resurselor pentru încălzire, izolarea energetică a tuturor locuințelor și disponibilitatea opțiunilor de energie verde.
Este necesară și mai multă colaborare cu sindicatele locale și naționale, în speranța că puterea poate reveni în mâinile muncitorilor, nu doar prin salarii decente, ci și prin democratizarea locurilor de muncă. Sperăm ca muncitorii din industria gazelor fosile să nu fie lăsați în urmă odată cu această schimbare de macaz, ci să preia puterea de a se implica în producția de energie curată. Costurile tranziției trebuie suportate de state și companii, nu de angajați. Nu trebuie să alegem dintre locuri de muncă și o planetă locuibilă, le vrem pe amândouă.
În momentul de față echipa internațională Gastivists împreună cu CEO (Corporate Europe Observatory) au lansat un podcast despre criza locuirii. În urma mai multor întâlniri online cu diferite inițiative activiste, episoadele vor să arate perspectivele de acțiune imaginate de acestea. Mai multe puteți asculta online la https://cost-of-living.simplecast.com/
Cu lupa pe un alt megaproiect: GAZODUCTUL EASTMED din Marea Mediterană
Europa se confruntă acum cu o criză energetică. Dependența de gaz a jucat un rol enorm în situația cu care ne confruntăm acum și războiul din Ucraina a arătat foarte clar acest lucru, deoarece Rusia era cel mai mare furnizor de gaze pentru Europa. Chiar dacă este clar că trebuie să trecem la soluții alternative și durabile, Europa în acest moment reproduce exact același model care ne-a adus în această criză. Sunt planificate a fi construite noi gazoducte în regiunea Mediteranei de Est, aducând mai multă instabilitate și tensiuni în zonă. Conducta Eastmed (numărul 4) este cel mai mare și mai scump proiect energetic din Europa și, deși nimeni nu este sigur dacă proiectul este viabil, există deja și multe scenarii alternative (numerele 1,2,3). Toți banii alocați acestor proiecte și banii pentru consolidarea apărării militare din zonă ar putea fi cheltuiți pentru soluții durabile care ne pot proteja de sărăcia energetică și de războaie. Sau ar putea fi cheltuiți pentru izolarea termică a clădirilor populației și a proiectelor de energie regenerabilă la scară mică. Această direcție ar putea fi nu doar un ajutor imens, ci și o soluție pe termen lung, prin scăderea necesarului de energie pentru încălzire și răcire.
În prezent, accesul la căldură și energie este posibil doar pentru oamenii care pot plăti prețurile din ce în ce mai mari. Aceasta este dovada modului în care criza energetică este, de asemenea, o problemă de clasă. Între timp, piața de valori energetice și profiturile uriașe pe care companiile le fac sunt un indicator suplimentar al modului în care companiile profită în detrimentul oamenilor.
Proiectul conductei Eastmed și toate proiectele terminalelor de gaze lichefiate (LNG) din regiunea EastMed sunt planificate pentru a asigura nu numai nevoile energetice ale Greciei, ci și ale Europei prin conducte de interconexiune, cum ar fi conducta TAP care merge în Italia și conexiunea IGB cu Bulgaria. IGB este conectată de asemenea la BRUA - gazoductul care traversează sudul României pentru exportul gazelor în Austria și Europa de Vest. Aceste pânze de gazoducte ne arată nu atât nevoile reale ale oamenilor, așa cum ne sunt prezentate mereu, ci mai ales dimensiunea la care industria gazelor își desfășoară interesele.
Poți citi mai multe despre gaz în contextul României în Zina #gatacugazul publicată de Gastivists la Pagini Libere: https://pagini-libere.ro/zine/zina-gastivista/ Contact Gastivists Romania: ani@gastivists.org, liliana.gastivists@gmail.com Facebook/Instagram: Gastivists Romania, gastivistsro |
[1]https://beyond-coal.eu/russian-fossil-fuel-tracker/