Joi, 27 octombrie 2022, Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România-Frăția (CNSLR-Frăția) a organizat un miting în fața Prefecturii Cluj între orele 12.00-14.00. Ovidiu Bota, președintele filialei clujene a acestei confederații sindicale, alături de alți reprezentanți ai organizațiilor membre din sănătate, învățământ, industria lemnului, petrochimică, administrația silvică, asistență socială, alte servicii publice și aproximativ 300 de persoane prezente din regiunea Nord-Vest au solicitat decidenților politici măsuri urgente pentru stoparea crizei costului vieții.
În calitate de cetățean, membră a sindicatului din învățământul preuniversitar și activistă în mișcarea Căși Sociale Acum! m-am alăturat acestei manifestații și am popularizat evenimentul de sâmbătă, 29 octombrie „Totul e prea scump!” cu lansarea „Manualului de locuințe sociale” publicat recent de Editura Fundației Desire. Eram curioasă în ce măsură revendicarea accesului la locuințe sociale se suprapune cu revendicările organizației sindicale și reprezintă o măsură urgentă privind criza costului vieții, dar și printre participanții direcți la acțiunea de protest. Câți alți cetățeni se vor alătura apelului deschis la unitate și solidaritate pentru respectarea unor drepturi și libertăți cetățenești? În afară de membrii de sindicat, nu s-au alăturat alte persoane, doar în trecere, 2-3 vârstnici.
„Fiecare cetățean al țării, indiferent dacă este angajat sau nu, chiar dacă este asistat social sau nu, chiar dacă este în capacitate de muncă deplină sau nu, pentru fiecare dintre aceștia costul vieții a crescut foarte mult. Salariile nu mai fac față la creșterea facturilor la energie, mâncare, gaze, tot. Deci, pentru toată lumea este o problemă. Legea salarizării nu se respectă, n-aș putea să vă spun exact venitul pentru fiecare, dar sunt categorii de salariați la care salariul este raportat la nivelul anului 2020-2021, deoarece în această lege se prevedeau 4 creșteri succesive din 2018 până în 2022. Nu s-au efectuat aceste măriri și încă, prin ordonanțe repetate, guvernul prorogă aceste obligații de a crește veniturile. Aceste scumpiri ne afectează pe noi toți în mod direct sau indirect, fiecare resimțim facturile, costurile coșului zilnic, ce cumpăram ieri cu 100 de lei, azi nu mai putem. Trebuie luate urgent măsuri de protecție socială de către Guvern, pentru a putea găsi soluții clare și concrete, nu doar idei, că suntem sătuli, de protecție a populației. Dacă nu se vor lua aceste măsuri, angajații și nu numai, probabil că și societatea civilă vor reacționa într-un mod mai acut. Introducerea construcției de locuințe sociale de către stat pe lista de revendicări este o idee bună, dar trebuie văzut faptul că acestea se fac tot din bugetul de stat, or, dacă bugetul de stat nu are de unde, vin disponibilizări, se fac disponibilizări în masă, trebuie văzut faptul că salariatul este generator de venit pentru stat, nu este un generator de cheltuială. Orice salariat plătește un impozit, or, dacă acest salariat de mâine nu mai are locul de muncă, evident că intră în categoria asistaților social, șomaj ș.a.m.d., care trebuie susținută tot de către stat. Deci, automat, dispariția locului de muncă înseamnă și cheltuială pentru stat. Și dacă are locuință, dar nu-și mai poate plăti chiria sau ratele, la un moment dat tot în stradă va ajunge, dacă nu are susținerea statului, care trebuie să protejeze cetățenii, nu să-i înrobească. Se militează pentru toate drepturile, la locuință, la hrană, la o muncă bine plătită”, a declarat Ovidiu Bota înainte de a lua cuvântul în fața celor prezenți.
Respect, nu umilință!
Extrase din alte luări de cuvânt, în sunetul sirenelor, fluierături, dar și aplauze pentru vorbitori, toate sub sloganul Unitate! :
„Cine are satisfacția de a trăi în România în prezent dacă toate sectoarele de activitate se sistează?”
„În primăvară am fost la București pentru a ne cere aceleași drepturi, între timp au mai crescut niște facturi. Acum revendicăm aceleași drepturi, salarii decente, coșul de trai zilnic. Pe primele șase luni statul a avut un profit de peste 1 miliard și jumătate la energie, la gaze peste 6 miliarde jumătate, așa că să nu ne vină cu aceste facturi. În anii anteriori am fost eroii din prima linie, acum nu mai suntem nimic. În această perioadă de criză să fim cât mai uniți, lupta sindicală acum se va vedea, împreună să fim cât mai puternici!”, a îndemnat un reprezentant SANITAS
„Ne-am adunat azi aici aproximativ 300 de persoane, iar dacă guvernanții nu ne bagă în seamă, în perioada următoare vom fi la București 30.000, tot de la CNSLR-Frăția!”; „Nouă nu ne pune pumnul în gură niciun guvernant, noi ne apărăm drepturile! Noi nu cerem altceva decât să se respecte legea, măsurile necesare pentru un trai decent. Vrem ca la locul de muncă să fim respectați, cu integritate, să avem salarii decente!”; „Trebuie să recunoaștem că energia este un bun public și avem nevoie de investiții pentru a aborda cauzele fundamentale ale acestei crize, cum ar fi investițiile insuficiente în energia verde și consecințele privatizării în acest sector, deschiderea unui dialog constructiv cu sindicatele și elaborarea de măsuri anticriză prin dialog social. Sindicatele trebuie să fie la masa negocierilor. Prin respectarea drepturilor angajaților și populația are de câștigat, deoarece trebuie să se raporteze și la cea mai vulnerabilă categorie, cea a pensionarilor”, Ovidiu Bota.
O doamnă în vârstă aflată în trecere m-a întrebat dacă oamenii s-au adunat cu ocazia sărbătorii Sfântului Dumitru, iar după ce i-am spus că e un protest din cauza traiului prea scump, a spus: „Doamne ajută, să nu ajung o legumă pentru urmașii mei! Uitați-vă ce salarii și pensii mizere sunt, și ce pensii speciale! La venituri și facturi nici nu vreau să mă gândesc că mă apucă răul!”
„Lucrez în policlinică, la spitalul județean din Beclean ca îngrijitoare de curățenie. Cel mai grav este că nu ne mai ajung salariile, nu s-au mai mărit așa cum era stabilit, decât foarte puțin acum în august. Avem rate pentru hrană, chirie, cheltuieli, tot. În zona noastră majoritatea de vârsta mea are o locuință particulară, iar tinerii stau la oraș cu chirie”, Dina, 60 de ani.
Încă așteptăm acele sporuri, dar suntem la limita răbdării!
„Noi, cei din învățământ, cerem respect, nu umilință, dragilor! Nu umilință! Salariile noastre sunt înghețate de peste 3 ani. Trebuia să se aplice Legea salarizării din 2017, noi încă nu am intrat în posesia salariilor de pe Legea 153, care oricum nu erau foarte mari și ne clasează, pe noi, cei din învățământ, în sfertul inferior. Nu vrem aroganțe, vrem decență, nu vrem umilință, vrem respect! Trebuie să știm să ne impunem atunci când trebuie, uniți suntem puternici!”, profesoară.
„Îmi doresc pentru copilul meu să-i pot asigura o educației decentă la standarde europene, dacă tot facem parte dintr-o așa-zisă organizație europeană. Aici includ educație, sănătate și tot ceea ce vine după, nimic mai mult decât un trai decent. Cred că toți ne dorim același lucru”, reprezentantă SANITAS Sălaj.
„Noi, cei din sănătate, am avut parte de 2 ani extraordinar de grei, pe care nu i-a experimentat niciunul din cei de sus și, ce este mai rău, este că munca noastră și a colegilor nu a fost răsplătită”, reprezentantă SANITAS Baia Mare.
„Și colegii din asistență socială, în perioada pendemiei, și-au făcut datoria cu vârf și îndesat. Au fost izolați la locul de muncă timp de două săptămâni și a durat o perioadă foarte lungă de timp până și-au primit stimulentele de risc. Unele județe nu le-au primit nici acum și mulți dintre ei sunt în proces ca să primească acest stimulent de risc. Personalul din DSP, pentru că dl. ministru al sănătății din acea perioadă nu a declarat pandemie la acea vreme, pandemia a fost declarată de OMS (Organizația Mondială a Sănătății, n.r.), colegii din DSP, care au stat zi și noapte acolo, pe baricade, nu au putut să primească sporurile de 55-75%. Aceeași speță a fost câștigată de unii, de alții nu. Așteptăm să câștigăm toți pentru că ne-am făcut datoria pe perioada pandemiei! Atunci am fost pe primul plan, acum suntem pe ultimul. Încă așteptăm acele sporuri, dar suntem la limita răbdării”
Traiul actual e un șoc permanent. NE-DREPT!
„Resimt traiul actual ca un șoc. Merg la magazin și văd facturile, la factura de energie încă nu pot spune nimic, că nu mi-a mai venit din luna mai a.c., așa că șocul permanent plutește. E foarte greu și nedrept! NE-DREPT! Cum ziceau și liderii, acolo sus repede se fac măriri, dar pentru noi, nici măcar drepturile de bază nu se respectă, tot trebuie să tragi, să ceri, ca și când stai cu mâna întinsă. Eu stau în casa familiei de ani de zile, deci nici nu pot să mă gândesc la cei care nu au o locuință proprie, cum se descurcă cu chiria sau cu ratele. E o imposibilitate din punctul meu de vedere, e un risc pe viață. Un tânăr face un risc pe viață, ce să mai… mă depășește, depășește orice limite. Orice tânăr ar trebui să aibă acces la o locuință. Locuința socială pentru mine e ceva ce se atribuie cuiva pe motiv pecuniar, dar e un punctaj, aștepți… Apoi, cred că ar implica chestiuni politice, depinde cine le face, ce partid, că doar nu le face primăria… (îi indic și o invit la lansarea Manualului de locuințe sociale pentru clarificări în acest sens). Eu aș zice să stai cu mama, cu bunica, să nu te bagi la rate, să nu te faci slugă la nimeni.”
Clujul devine nelocuibil
„Sunt aici în locul mamei mele care e membră de sindicat și nu a putut să participe. Mi se pare că faceți o treabă foarte bună, voi, cei de la Căși sociale acum, și că noi trebuie să venim cu presiunile astea mai des, mai ales pentru persoanele care au situații dificile. Clujul devine un oraș din ce în ce mai scump și practic, nelocuibil, dacă nu lucrezi în IT sau în HR. Practic nu ai ce să faci. Dacă alegi să stai în Cluj, te chinui foarte mult, și asta e și situația studenților sau a celor care vor să rămână aici mai departe să lucreze. Legat de costul traiului, eu pot să zic că am noroc pentru că familia mea are o situație stabilă și atunci n-am avut aceste probleme, am propria mea garsonieră, sunt o persoană foarte privilegiată. În schimb, foarte mulți trebuie să se chinuie cu chiria, mâncarea, cheltuielile și norocul lor e că încă sunt studenți și-i mai susțin părinții, dar vorbind despre un tânăr la 25 de ani, cu un salariu de început, care e încă ajutat de părinți, dar dacă părinții nu au această posibilitate sau nu are părinți, e și mai grav. Ajungi ușor să fii evacuat, pe stradă, marginalizat. Chiar și eu, dintr-o situație privilegiată, mă gândesc că trebuie să-mi chibzuiesc banii și încerc să mă pun în situația persoanelor cu o situație vulnerabilă.
Cunosc mișcarea voastră și e important să aibă mai multă vizibilitate și reprezentativitate protestele noastre, cum a fost și marșul recent Împreună pentru siguranța femeilor, dar mă interesează mai mult impactul pe care le au aceste forme de protest, monitorizarea lor. Eu nu știu foarte multe din partea asta ce ține de reguli, chestiuni legislative și cred că multe persoane ar vrea să se implice mai mult, dar sunt rupte din această lipsă de informare. Cred că mulți oameni nu știu că au dreptul la locuință socială și e important de subliniat asta”, Diana, 24 de ani, doctorandă.
„E problemă mare cu scumpirile, noi avem și doi copii la facultate, trebuie să le dăm din resursele noastre, facem economii mai mult decât înainte, la gaz încă n-am dat drumul, căutăm unde e mai ieftin, nu încercăm să epatăm cultural vorbind. Și la noi în Satu-Mare e o mare problemă cu locuirea, dar nu știm nimic despre locuințele sociale.”, Camelia, 50 de ani, SANITAS.
Cele șapte revendicări ale confederației sindicale sunt:
- Creșteri salariale pentru a face față creșterii costului vieții;
- Compensații pentru persoanele care au dificultăți în a-și plăti facturile la utilități/ energie/ chirie, pentru a-și asigura condițiile de trai decente, precum și dreptul la hrană, toate acestea fiind drepturi ale omului și trebuind protejate. Aproximativ 9,5 milioane de lucrători în U.E. au avut deja dificultăți în a-și plăti facturile la energie înainte de începerea crizei costului vieții. Costurile în creștere ale alimentelor și ale altor bunuri esențiale forțează milioane de lucrători să facă alegeri dureroase și îi împing pe mulți în sărăcie.
- Plafonarea prețului la energie/gaze, în special pentru persoanele fizice, precum și aplicarea unei taxe suplimentară pe profiturile excesive ale companiilor din aceste domenii, pentru a nu li se permite să speculeze această criză, coroborate cu alte măsuri pentru a împiedica marile corporații să-și mute profiturile în paradisuri fiscale. Până în iulie anul acesta, costul gazului și al electricității a crescut cu 38% în Europa față de anul trecut, iar costul continuă să crească.
- Aplicarea de măsuri naționale și europene de sprijin anticriză pentru protejarea veniturilor și locurilor de muncă în industrie, servicii și sectorul public și pentru finanțarea măsurilor sociale pentru a putea face față acestei crize și proceselor de tranziție justă.
- Reformarea funcționării pieței energetice a Uniunii Europene. Recunoașterea faptului că energia este un bun public, precum și nevoia de investiții pentru a aborda cauzele fundamentale ale crizei, cum ar fi investițiile insuficiente în energia verde și consecințele privatizării în acest sector.
- Deschiderea spre un dialog constructiv cu sindicatele pentru elaborarea și implementarea de măsuri anticriză prin dialog social, conștienți fiind de gravitatea și urgența situației.
- Creșterea imediată a pensiilor, fiind categoria cea mai defavorizată.
După scandări și luări de cuvânt privind nemulțumirile care i-au scos în stradă, câțiva reprezentanți ai confederației au avut o întâlnire în Prefectură pentru depunerea unui memoriu și adoptarea unui plan concret privind stoparea crizei costului vieții. Dacă aceste măsuri nu vor fi luate în curând, CNSLR-Frăția va continua demersurile cu proteste mai ample în București și în restul țării.
Paula Boarță