Tabăra interculti cu copiii din Pata Rât, strada Cantonului

Anul acesta am avut plăcerea de a colabora cu Casa Tranzit ducând copiii din comunitate într-o tabără de zi. Dar bucuria mai mare a fost să-i vad pe copii bucurându-se de faptul ca au avut aceasta ocazie sa vadă oameni noi și locuri, dar și să învețe lucruri noi. Le-a plăcut foarte mult că erau primiți cu drag și cu multă căldură sufletească... Într-una din zile copiii au avut și o excursie la Cheile Turzii. Pentru unii dintre ei a fost cea mai frumoasă zi, deoarece a fost pentru prima dată când au fost plecați într-o excursie, chiar dacă a fost doar o excursie de o zi. În același timp, copiii așteptau și revenirea la școală, care urma să aibă loc în câteva zile. Aşa am avut și ocazia de a auzi că unul din copii aștepta cu nerăbdare să înceapă școala pentru a nu mai sta toată ziua între gunoaie.

Ce poate fi mai dureros să auzi un copil de şapte ani zicând asemenea vorbe, având asemenea gânduri? Prin asta vreau să întreb, oare e normal să ai o asemenea copilărie? Oare copilul unei persoane care face parte din autoritățile locale sau al unei persoane care nu e evacuată, care nu-i discriminată, știe ce înseamnă asta? Își poate un părinte imagina măcar cum e?

În aceeași timp am mai avut și Visual Lab cu adolescenți, chiar dacă eu, fiind din comunitate, îi văd de fapt mult mai maturi decât ar trebui la vârsta lor. La ateliere vedeam cu totul alte persoane.

La ateliere copiilor le-a plăcut foarte mult faptul că au avut ocazia să folosească aparate foto. A fost plăcut și faptul că preț de câteva ore ieșeau din mediul din comunitate.

Copiii au avut libertatea să se exprime fie prin poze, prin desen, muzică sau chiar prin teme de teatru.

Am avut la participarea la Visual Lab chiar și două adolescente însărcinate. Una din ele a participat la o parte din activități, însă cealaltă a participat aproape la tot atelierul. Cred că ea era cea mai entuziasmată -  în fiecare sâmbătă era prima care era gata de plecare.

Le-a plăcut tuturor foarte mult și așteaptă ca la anul sa meargă din nou.

Asta ne arată cât de mult doare, cât de mult te schimbă evacuările și condițiile rele în care locuiesc acești copii.

Maria Stoica

Comments are closed.