02.09.2021
Cu părere de rău trebuie să vă anunțăm că după ce, în urma notificărilor noastre, în iulie 2021 Primăria Municipiului Cluj-Napoca a decis mânarea evacuării lui Szabo Iosif și a familiei sale dintr-o casă modulară din Pata Rât, povestea evacuărilor inițiate de aceeași primărie continuă. Atunci, primăria a răspuns tuturor instituțiilor și organizațiilor contactate de noi că ancheta socială pe care a efectuat-o cu privire la situația familiei a demonstrat nevoia de a amâna evacuarea.
Situația alarmantă în așezarea informală de pe str. Stephenson nr. 15
De data aceasta vă cerem sprijinul în numele a 7 familii (19 persoane), care în 01.09.2021 au primit o înștiințare de la un executor judecătoresc prin care li se comunică ca în 2 zile, până pe 03.09.2021, “să desființeze lucrările de construcție executate nelegal pe latura vestică a imobilului din Cluj-Napoca de pe str. Stephenson nr. 15 în dreptul ap. nr. 1”. În caz contrar, li se pune în vedere deplasarea pe 3 septembrie la fața locului a executorului judecătoresc împreună cu firma SMZ IMPEX SRL “pentru a efectua măsurătorile necesare punerii în aplicare a titlului executoriu”, “reprezentat de Sentința Civilă Nr. 5173/2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul 25071/211/2012.“ În afară de acest document, oamenii vizați nu au primit nicio propunere de soluție pentru situația lor din partea primăriei.
Vă rugăm să interveniți pe lângă Primăria Municipiului Cluj-Napoca, reprezentată de primarul Emil Boc, prin a-i solicita amânarea demolării până la găsirea unor soluții alternative de locuire adecvată pentru cele 7 familii care rămân fără adăpost de pe urma demolărilor propuse a se face prin executare silită. Eventualul argument că această intervenție nu ar fi evacuare, ci doar demolare de construcții, este cât se poate de fals, pentru că aceste construcții nu sunt niște construcții goale, ci sunt spațiu în care locuiesc în total 19 persoane, dintre care 9 copii sub 18 ani și 1 persoană cu dizabilități.
Cereți primăriei să demareze o anchetă socială cu privire la situația demografică, socio-economică și medicală a familiilor în cauză înainte de a se apuca de orice intervenție care ar lăsa membrii acestora fără adăpost. Legea îi permite primăriei să amâne implementarea hotărârilor judecătorești de evacuare. Este cât se poate de necesar să își repete decizia și acum, pentru că demolarea/ evacuarea propusă ar lăsa fără adăpost și fără alternativă locativă adecvată nu una, ci 7 familii, și nu 5, ci 19 persoane.
Prin demolarea propusă și lăsarea, în urma demolării, fără o locuință alternativă adecvată a persoanelor amintite mai sus, Primăria Municipiului Cluj-Napoca ar încălca mai multe reglementări legale naționale și internaționale, lucru care nu poate fi trecut cu vederea de nicio organizație sau instituție locală, națională, sau internațională. În Anexă amintim câteva din aceste reglementări privind dreptul la locuință adecvată, drepturile unor categorii sociale vulnerabile, precum și evacuările forțate.
Neglijarea faptului că în construcțiile pe care primăria vrea să le demoleze locuiesc 19 persoane nu este rezultatul necunoașterii situației. Pe baza acțiunilor noastre, știm cel puțin despre un document din 2016 (Document zonal privind situația locativă de pe str. Stephenson nr. 15. Istoria și situația locativă, și solicitări din partea locatarilor). Atunci, primăria ne-a răspuns că va face demersuri pentru soluționarea problemelor locative sesizate prin scrisoarea de mai jos.
Acum vedem că, după 5 ani, primăria nu vine cu soluții pozitive, ci cu “soluția” demolării și neglijează faptul că asta înseamnă evacuarea forțată a celor care locuiesc în construcțiile ce se doresc a fi demolate. Mai jos sintetizăm acest istoric.
Istoria locuirii pe str. Stephenson nr. 15, pe scurt
Pe str. Stephenson George nr. 15 există un imobil compus din cinci apartamente. Locuirea familiilor la această adresă începe de la sfârşitul anilor 1970, atunci când persoanele din actualele generaţii mai în vârstă erau angajate ale Trustului de Stat pentru Construcţii, fiind astfel chiriaşi ai imobilului respectiv. Muncitorii constructori de dinainte de 1990 au luat parte la construcția multor blocuri din Cluj-Napoca din acele vremuri, priceperea lor a fost apreciată, precum este și astăzi în cazul celor care continuă să lucreze în domeniul construcțiilor.
După 1990, odată cu posibilitatea de achiziţionare a apartamentelor şi în măsura posibilităţilor materiale, două dintre aceste familii au cumpărat locuinţele în care erau anterior chiriaşi, și alte două sunt în stadii diferite ale achiziționării. În rest, datorită extinderii familiilor, afecţiunilor de sănătate ale persoanelor vârstnice, a imposibilităţii persoanelor de a se muta în chirie privată datorită prețurilor mari raportate la veniturile lor, şi a lipsei accesului la locuinţele sociale din oraş, în perioada 1995-2007 mai multe familii tinere s-au văzut nevoite să amplaseze construcţii informale în jurul imobilului vechi.
Nesiguranța locativă creată de-a lungul mai multor ani sub impactul unor cauzelor mai sus amintite, s-a agravat drastic începând cu anul 2013, precum și de când dezvoltatorii imobiliari și-au exprimat interesul față de acest teren. De atunci au început să apară reclamațiile vecinilor. În contextul acestor reclamații, Primăria Municipiului Cluj-Napoca a început un proces de identificare şi control asupra familiilor, declanşat odată cu amendarea uneia dintre familiile locuitoare în imobilul vechi pentru construirea informală a unei anexe (proces verbal nr. 183 emis în 27.09.2010). Totuşi, în acel moment, locatarilor nu li s-a comunicat şi faptul că, în baza acestui proces verbal, ei ar fi putut să înceapă demersurile de intrare în legalitate (potrivit prevederilor art.28, alin (1), pct.a), cunoscându-se că e vorba de persoane care nu dispun de o altă alternativă locativă. La câteva zile după episodul amendării, datorită problemelor grave de sănătate şi a condiţiilor suplimentare de stres cauzate de amendă, persoana în cauză a decedat. Acest lucru a prelungit acţiunea în instanţă demarată de către Primăria Municipiului (dosar nr.25071/211/2012) împotriva celor care au construit anexele fără autorizaţie, iar Decizia Civilă nr. 678/A/2014 a dat câştig de cauză Primăriei. În consecinţă, familiile locuitoare în anexele din dreptul apartamentului 1, de pe latura vestică a imobilului, ar fi trebuit să demoleze camerele lor. Acestea însă nu au dispus nici atunci, și nu dispun nici la ora actuală de o alternativă locativă, deci demolarea ar însemna transformarea lor în persoane fără adăpost.
Ce ar fi trebuit să facă primăria măcar din 2019 încoace?
În 26 iulie 2019 s-a publicat în Monitorul Oficial Legea nr. 151 din 24 iulie 2019 pentru completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, iar cu un an mai târziu Ordinul nr. 3.494 din 27 iulie 2020 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul.
Reglementările legale de mai sus definesc așezarea informală drept o grupare de minimum 3 unități destinate locuirii dezvoltate spontan, ocupate de persoane sau familii care fac parte din grupuri vulnerabile definite conform Legii asistenței sociale nr. 292/2011, și care nu au niciun drept asupra imobilelor pe care le ocupă. Cazul de pe str. Stephenson nr. 15 se clasifică în această definiție, deci acolo avem de-a face cu o așezare informală.
Mai departe, reglementările de mai sus stabilesc următoarele obligații pe care și primarul Municipiului Cluj-Napoca trebuia să le îndeplinească de atunci:
- Ar fi trebuit să identifice terenurile din cadrul teritoriului administrativ ocupate de așezări informale, inclusiv cea de pe str. Stephenson nr. 15.
- Ar fi trebuit să realizeze și actualizeze baza de date cu privire la numărul de persoane ce locuiesc în așezări informale, adică și pe str. Stephenson nr. 15.
- Ar fi trebuit să informeze locuitorii din așezările informale cu privire la prevederile prezentei legi și să inițieze un proces de consultare și planificare participativă în vederea identificării de soluții de intervenție adaptate specificului așezării informale și nevoilor comunității, inclusiv pe str. Stephenson nr. 15.
- Ar fi trebuit să inițieze și coordoneze demersurile necesare pentru identificarea regimului juridic și economic al terenurilor ocupate de așezările informale și pentru reglementarea acestora, inclusiv pe str. Stephenson nr. 15.
- În cazul în care reglementarea prevede desființarea parțială sau totală a așezărilor informale respective, ceea ce, precum se arată din decizia de demolare, este cazul așezării informale de pe str. Stephenson nr. 15, ar fi trebuit să asigure relocarea locuitorilor acestora, fie prin asigurarea de locuințe sociale, fie prin sprijin în reconstrucția locuințelor pe terenuri echipate edilitar, identificate și puse la dispoziție de autoritățile administrației publice locale, în condițiile legii; de asemenea, trebuai să informeze și consulte în prealabil locuitorii aflați în situații de relocare cu privire la alternativele posibile și obținerea acordului acestora.
Pe baza Înștiințării primite de cele 7 familiii de pe str. Stephenson nr. 15, ap.1 de la executorul judecătoresc pe 1 septembrie 2021 putem afirma că primăria Municipiului Cluj-Napoca:
- Nu a făcut nimic din cele de mai sus, ci pur și simplu vrea să demoleze construcțiile informale fără a se preocupa de soarta persoanelor care vor fi evacuate forțat de pe urma demolării.
- Ar trebui de îndată să anunțe executorul judecătoresc în vederea opririi procedurilor începute cu scopul demolării construcțiilor informale.
- Ar trebui de urgență să înceapă asigurarea de locuințe sociale adecvate persoanelor care nu mai pot să locuiască în acele condiții inadecvate și nesiguranță.
Ne adresăm Dvoastră pentru a transmite aceste solicitări Primăriei Municipiului Cluj-Napoca în cel mai scurt timp posibil, adică mâine, 2 septembrie, pentru ca aceasta să aibă timp să anunțe executorul judecătoresc despre sistarea procedurilor demarate.
Document realizat de Căși sociale ACUM! (casisocialeacum@gmail.com)
Contact: prof. univ. dr. Enikő Vincze (eniko.vincze@ubbcluj.ro)
***
ANEXĂ - Reglementări privind dreptul la locuirea și interzicerea evacuărilor forțate
- Prevederi cadru în legislația internațională și națională privind dreptul la locuire și obligațiile statului
Declarația Universală a Drepturilor Omului - Art. 25, privind dreptul fiecărui om la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea și bunăstarea lui și familiei sale, incluzând printre altele locuința.
Pactul internațional privind drepturile socio-economice și culturale - Art. 11, privind recunoașterea de către stat a dreptului oricărei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însăși și familia sa, inclusiv la locuință.
Carta socială europeană revizuită - Partea, Art. 31 și Partea II, Art. 31, privind dreptul fiecărui om la locuință și angajamentul statului de a asigura că fiecare om își poate exercita în mod efectiv dreptul la locuință (prin prevenirea lipsei locuințelor, prin asigurarea că și persoanele care nu dispun de resurse suficiente au acces la locuință adecvată).
Constituția României - Art. 1 alin (3) și Art. 47, alin (1) privind România ca stat social, obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.
Codul administrativ din 03.07.2019 - Art. 13: Autoritățile și instituțiile administrației publice au obligația de a satisface nevoile societății; Art. 129, alin (7): În exercitarea atribuțiilor sale, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind ... lit. (q) locuințele sociale și celelalte unități locative aflate în proprietatea unității administrativ-teritoriale sau în administrarea sa; Art. 129, alin (8): În exercitarea atribuțiilor sale, consiliul local lit (b) aprobă construirea locuințelor sociale, criteriile pentru repartizarea locuințelor sociale și a utilităților locative aflate în proprietatea sau în administrarea sa.
Legea locuinței (Legea 114/ 1996)- Preambul și Art. 2, lit (c) privind accesul liber și neîngrădit la locuință ca un drept al fiecărui cetățean, precum și cu privire la atribuirea de locuință socială celor care se află într-o situație economică ce nu le permite accesul la o locuință de pe piață. Art. 38, privind responsabilitatea Consiliilor Locale de a gestiona, controla și răspunde de fondul de locuințe sociale situate pe teritoriul unității administrativ-teritoriale respective, acesta fiind un fond constituit prin realizarea de construcții noi și prin reabilitarea construcțiilor existente în domeniul public al municipalităților. Art. 50. Finanțarea locuințelor sociale se asigură din bugetele locale, în limitele prevederilor bugetare aprobate anual, ale consiliilor locale, în care scop se instituie o subdiviziune de cheltuieli distinctă în aceste bugete. Statul sprijină construcția de locuințe sociale prin transferuri de la bugetul de stat, stabilite anual cu această destinație în bugetul Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, prin legea bugetului de stat.
Hotărârea Guvernului nr. 1275/2000 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii locuinței (Legea 114/ 1996) - Art. 20, alin (1), cu privire la elaborarea de către consiliile locale a unei strategii pentru dezvoltarea fondului de locuințe și la urmărirea în cadrul acestei strategii a asigurării fondului de locuințe sociale și de necesitate, necesar pentru acoperirea cerințelor pe plan local.
Legea pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare (Lege 48/ 2002) - Art. 1, alin (2), lit. (e) privind garantarea egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării în exercitarea drepturilor economice, sociale și culturale, printre ele dreptul la locuință.
- Legislația românească cu privire la drepturile diverselor categorii de persoane la o locuință adecvată și accesibilă ca preț
Legea locuinței (Legea 114/ 1996) - Art. 2, lit. (c), privind asigurarea unei locuințe sociale persoanelor sau familiilor a căror situaţie economică nu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei; respectiv Art. 42 care prevede că au acces la locuinţă socială cei cu un venit mediu net lunar pe persoană sub nivelul câştigului salarial mediu net lunar pe total economie.
Legea privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale (Legea 116/2002) - Art. 25, alin. (1), privind obligația consiliilor locale de a asigura accesul persoanelor şi familiilor marginalizate la locuinţă şi la serviciile publice de strictă necesitate, conform încadrării în categoria de persoană sau familie marginalizată stabilită de Art. 48 și Art. 49 al Hotărârii Nr. 1149 din 17 octombrie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale, precum și de Legea 416/2001 privind venitul minim garantat.
Legea asistenței sociale (Legea 292/ 2011) - Art. 53, alin. (2) și Art. 56, alin. (1) privind prevenirea şi combaterea sărăciei şi a riscului de excluziune socială prin politicile publice iniţiate, prin care statul asigură accesul persoanelor vulnerabile, persoanelor şi familiilor fără venituri sau cu venituri reduse, persoanelor fără adăpost, victimelor traficului de persoane, precum şi persoanelor private de libertate la unele drepturi fundamentale, printre ele dreptul la locuinţă.
Legea privind protecția drepturilor persoanelor cu handicap (Legea 448/2006)- Art. 6, alin. (1) privind dreptul persoanelor cu handicap la locuință, precum și Art. 20, alin. (1), dar și Art. 79, alin. (1) cu privire la obligația autorităților statului român de a respecta drepturile persoanelor cu handicap.
Legea privind protecția drepturilor copiilor (Legea 272/2004) - Art. 48, alin. (2) cu privire la obligația statului de a asigura tuturor copiilor satisfacerea nevoilor de locuință (pe lângă alte nevoi) în cazul în care părinții nu pot asigura satisfacerea acestora, precum și Art. 49, alin. (5) privind obligația administrației publice centrale și locale de iniția programe și a asigura resurse pentru serviciile destinate copiilor cu handicap.
Legea privind amenajarea teritoriului și urbanismul (Legea 350/2001) - Metodologia privind desfăşurarea operaţiunilor de regenerare urbană a zonelor construite protejate, punctul B: Metodologia pentru identificarea habitatului insalubru, Secțiunea III.B, privind investițiile în locuințe sociale (împreună cu asistența socială, combaterea sărăciei și altele) ca măsură de combatere a insalubrității în diverse zone urbane. Conform Secțiunii III.J din această Metodologie, proiectele pentru combaterea insalubrității pot fi incluse în programe de regenerare urbană și de restructurare urbană care ar trebui să includă și măsurile sociale menționate anterior.
Legea nr. 151/2019 pentru completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul - Art. 27, alin (2), lit (e), care reglementează situațiile în care așezările informale identificate în localitate nu se pot legaliza conform prevederilor acestei legi și se impune desființarea parțială sau totală a așezărilor informale respective, situații în care primarul asigură relocarea locuitorilor acestora, de exemplu prin asigurarea de locuințe sociale, sau prin sprijin în reconstrucția locuințelor pe terenuri echipate edilitar.
- Reglementările internaționale privind interzicerea evacuărilor forțate
Comitetul Drepturilor Economice, Sociale și Culturale (CDESC) al Organizației Națiunilor Unite
Comentariul general nr. 4/1991. Coroborând prevederile PIDCP cu cele din acest comentariu al CDESC, avem la dispoziție un set de raționamente care vin în sprijinul tuturor persoanelor aflate în risc de evacuare sau evacuate deja, indiferent de tipul de locuirecaracteristic lor: interdicția de a fi evacuat din casă se referă și la casele improvizate și/sau informale, și inclusiv la cazurile de locuire în clădiri sau pe terenuri ocupate. Articolele 8, 13, 14 și 17 ale acestui Comentariu al CDESC sunt deosebit de importante în legătură cu protecția și siguranța persoanelor în risc de evacuare sau deja evacuate și devenite persoane fără adăpost. Chiar dacă România nu are legislație națională care să recunoască în mod direct aceste drepturi, putem face apel la legislația internațională când demascăm ilegitimitatea evacuărilor forțate în orice acțiuni ale noastre.
Comentariul general nr. 7/1997. Acest Comentariu al CDESC se referă în modul cel mai direct la evacuările forțate, respectiv la dreptul de a fi protejat față de evacuările forțate ca parte din drepturile omului la locuință adecvată. Articolul 1 al documentului declară că aceste evacuări sunt incompatibile cu prevederile Pactului Internațional cu privire la drepturile sociale și economice, printre ele dreptul la locuință. Articolele 10, 13, 19 și 20 sunt și ele extrem de importante în construirea revendicărilor noastre privind interzicerea prin lege a evacuărilor forțate, adică a evacuărilor care transformă evacuații în persoane fără adăpost deci fără să le ofere locuințe alternative adecvate.
Comentariul general nr. 4/1992. Pe lângă definirea dreptului la locuință ca drept fundamental de importanță centrală pentru ca o persoană să se poată bucura de toate celelalte drepturi economice, sociale și culturale (paragraful 1), acest Comentariu al CDESC, mai ales prin paragrafele 7, 8 și 18, recunoaște nevoia ca persoanele să beneficieze de protecție legală împotriva evacuării forțate.
Comentariul general nr. 9/1998. Acest Comentariu este important, pentru că definește relația între dreptul internațional și dreptul național, accentuând următoarele: “aplicarea la nivel naţional a PIDESC (…) trebuie făcută cu luarea în considerare a două principii fundamentale ale dreptului internațional, și anume: niciun stat nu poate invoca prevederile din dreptul său național ca o justificare pentru nerespectarea unui tratat internațional (art. 27 din Convenția de la Viena, 1969); și orice persoană are dreptul la un remediu efectiv în fața tribunalelor naționale competente, pentru acte care încalcă drepturi fundamentale acordate de către constituție sau de către legi.”
Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Articolele 3, 8, 13 și 14 includ prevederi cu privire la dreptul persoanelor de a nu fi supuse la tratamente ce le lezează demnitatea și drepturile (cum este și evacuare forțată, conform altor definiții din legislația internațională și europeană); și includ interzicerea discriminării cu privire la accesul la toate drepturile fundamentale ale omului, ce trebuie respectate și de România ca Stat Membru al Uniunii Europene.
Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Articolul 1 al Protocolului devenit parte integrantă a Convenției Europene a Drepturilor Omului, se referă la protecția proprietății în sensul larg al cuvântului, adică și a bunurilor distruse/pierdute în procesul de evacuare și/sau de demolare, spunând: “Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.”