Nevoia de locuire – o perspectivă psihologică

Am să vorbesc în cele ce urmează despre nevoia de locuire din perspectiva primelor două nivele ale Piramidei trebuințelora lui Abraham Maslow. Mă refer aici la nevoile fiziologice și la nevoia de siguranță. În prima categorie intră nevoia de hrană, nevoia de somn, nevoia de a-ți face necesitățile etc. În cea de-a doua categorie – cea a siguranței, intră nevoia de ocrotire, de protecție (ești protejat împotriva vicisitudinilor naturii în momentul în care ai un acoperiș deasupra capului, în care ai un loc unde dormi, când ai un loc unde tot revii, pe care să-l numești acasă).

Te simți în siguranță ca ființă umană atunci când ai un acoperiș deasupra capului, atunci când, după o zi întreagă de munci, te poți refugia într-un loc în care să te simți în largul tău, un loc pe care să-l numești acasă. Un astfel de loc, pe care poți să îl numești al tău, care să îți definească personalitatea, îți oferă pace sufletească, încredere în tine, face parte din stilul tău de viață.

Lipsa unui astfel de loc, de spațiu, pe care să îl numești acasă poate să îți genereze emoții negative: nesiguranță, anxietate, frică, angoasă etc. Voi vorbi în continuare despre modelul ABC referitor la management-ul emoțiilor negative, elaborat de psihologul american Albert Ellis. Acesta spune că nu situația în sine este cea care ne generează emoțiile negative, ci modul în care interpretăm situația respectivă. Și, de cele mai multe ori, interpretăm o situație pe baza experienței anterioare.

De câte ori s-a repetat oare o anumită situație în trecut și noi am reacționat într-un anumit mod și am obținut un anumit rezutat? Și, astfel, în creierul nostru s-a creat un mecanism. Dacă se petrece situația aceasta și actionez în felul acesta, atunci obțin acest rezultat. Dar, dacă – în aceeași situație – doresc să obțin un rezultat nou, ce fac atunci? Ce schimb?

Fiecare persoană este un ansamblu de emoții, trăiri, aspirații, vise, idealuri și multe altele. Din acest punct de vedere, suntem cu toții la fel. Puterea și tăria interioară sunt cele care ne definesc.

Din această perspectivă, suntem toți egali. Toți trecem la fel prin școala vieții. Ce ne face mai puțin egali este spațiul de locuire sau – mai bine zis – accesul egal la un spațiu de locuit. Sigur, putem vorbi aici despre statut social, pe care fiecare și-l câștigă de-a lungul unei vieți, dar – orice statut ai avea, locuiești undeva. Iar faptul că locuiești undeva îți dă o stare interioară de siguranță psihologică, te face să te simți stăpân/ă pe tine și să îți iei viața în propriile mâini, să lupți pentru ceea ce îți dorești cu adevărat, să ai curaj. Să ai curajul de a-ți transforma visele în realitate și să-i ajuți și pe alții să facă la fel.

Asta am vrut să spun despre aspectele psihologice ale dreptului la locuire.

Acasă e un loc unde te simți bine, unde poți fii tu însuți/însăți, un loc unde te poți dezvolta cu adevărat și poți păși nestingherit pe cărările infinite din sufletul tău. Acasă este viziunea ta despre lume, este colțul tău de paradis.

Carmen Moraru

Comments are closed.