La începutul lunii septembrie 2020, în apropierea alegerilor locale, Blocul pentru Locuire a lansat o petiție. Aceasta conține revendicarea către consiliile locale din Cluj, București și Timișoara de a vota un proiect de hotărâre prin care să oblige primăriile să realizeze locuințe sociale în maxim doi ani de la solicitare.
Mesajul principal este de atragere a atenției asupra timpului extrem de lung de așteptare pentru obținerea unei locuințe sociale. Fenomenul nu este specific unui oraș sau altuia. Aceasta e experiența generală în România pentru aproape toate persoanele care au nevoie de o locuință. Este și experiența pe care grupările din Bloc au observat-o de aproape.
Revendicarea principală devine, așadar, una aparent radicală: cum s-ar putea realiza suficiente locuințe sociale în doar doi ani? Însă, dacă ne uităm la prețul construcției pe metru pătrat, excludem profitul din speculație, cât și la numărul de solicitanți, costul nu este atât de mare. De exemplu, cele aproape de 300 de locuințe publice construite de primăria Cluj în 2008 în zona fostului Oser au o valoare de inventar de 11 milioane de Euro, doar câteva procente din bugetul orașului pe anul 2020. Devine și mai clar că problema este lipsa voinței politice de redistribuire a resurselor, nu una de posibilitate. Astfel, în această perioadă inițiem discuții cu toți consilierii locali nou aleși din aceste orașe, pentru a transmite doleanțele tuturor semnatarilor petițiilor.
Desigur, aceasta nu rezolvă problemele de fond ale locuirii. Cunoaștem deja tacticile detaliate ale primăriilor de a descuraja solicitarea locuințelor sociale. Procedurile lor sunt foarte complicate, iar locuințele disponibile sunt foarte puține. Așa că multă lume fie a renunțat să pregătească anual întreg dosarul de cerere, fie nici nu încearcă deloc, chiar dacă și-ar dori o locuință.
Scopul nostru este tocmai de a readuce în spațiul public problema locuirii, cât și cea mai concretă soluție. Am folosit instrumentele disponibile în timpul pandemiei pentru a populariza soluția locuințelor publice. După câțiva ani în care ne-am concentrat mai degrabă pe muncă directă cu oamenii care au cea mai mare nevoie de susținere, testăm mesaje mobilizatoare cu audiențe mai largi, inclusiv printr-un panou publicitar în Cluj și videouri la metrou în București.
Acest demers vine într-o perioadă tulbure, deoarece disoluția principiilor capitalismului în timpul pandemiei încă nu e complet evidentă. Se pedalează din răsputeri o „revenire la normalitate”. Însă oricât s-ar strădui principalii actori ai capitalismului să justifice resuscitarea mecanismelor recente ale economiei „de piață”, împăratul este gol. Continuarea producției de profit nu se poate realiza decât prin sacrificarea unor categorii numite ironic drept esențiale.
Iar în ceea ce privește dreptul la locuire, era deja clar dinaintea crizei că aceste mecanisme nu pot asigura accesul tuturor, chiar în timpul celei mai productive perioade economice din istorie. Fără o reconsiderare a locuirii ca drept fundamental al tuturor membrilor societății, fără o transformare a accesului la locuire publică din umilință în demnitate, rămânem captivi într-un sistem socio-economic în care, oricât ne-am zbate, marea majoritate nu putem avea un trai decent. Indiferent de ce și cum am contribui la orașele în care trăim.
Alăturați-vă eforturilor grupărilor Blocului pentru Locuire în Cluj, București și Timișoara, pentru a face din dreptul la locuire și dreptul la oraș o realitate pentru toată lumea!
George Zamfir