13.08.2020.
Precum amprecizat în apelul anterior, ne-am propus să discutăm despre câteva probleme ale locuirii în Cluj-Napoca făcând trimitere la declarații ale unor (lideri de) partide politice.[1] De data aceasta vă aducem în atenție locuirea din punctul de vedere al tinerilor și tinerelor care se stabilesc în orașul nostru: ce șanse au ei/ ele să locuiască în condiții adecvate și la prețuri accesibile. Ne-a atras atenția acest slogan electoral:
Tânăr cu tânăr, schimbăm România. (Uniunea Salvați România, 2020)
Cu siguranță toată lumea este de acord cu dezideratul schimbării României și cu recunoașterea potențialului persoanelor tinere de a participa la gândirea și acțiunea colectivă civică și/sau politică legată de direcțiile schimbării. Acestea ar trebui să răspundă și la nevoile și interesele oamenilor în domeniul locuirii, atât la nivel național, cât și la nivel local.
Datele prezentate în Apelul nostru de față arată că tinerii ar fi interesați ca municipiul Cluj-Napoca să aibă o administrație care să se gândească inclusiv la situația lor de locuire. Tânăr cu tânăr vor putea schimba România dacă vor avea o viață decentă care le permite să dedice timp și energie pentru schimbare.
Tânăr cu tânăr trebuie să schimbe România și în vederea îmbunătățirii traiului și a calității vieții, inclusiv asigurarea accesului efectiv la locuințe adecvate și la un preț accesibil al tuturor. Locuințele sociale publice, conform legislației românești, sunt locuințe de calitate și sunt închiriate la un preț accesibil (10% din venituri). Deci ele sunt soluție la problemele locative pe care le au tinerii în Clujul de azi. Dintre cele din urmă amintim: imposibilitatea de a avea o viață independentă de părinți; locuirea în spații supraaglomerate (cu mai mulți membrii ai familiei, sau cu prieteni, colegi); locuirea în condiții inadecvate; înfruntarea riscului permanent de a fi evacuat de proprietar; cheltuirea majorității veniturilor pe chirie privată sau pe rată imobiliară bancară și pe utilități; constrângerea de a lua mai multe joburi pentru a putea plăti chiria în oraș; stresul generat de nesiguranța locuirii și epuizarea fizică și psihică rezultată din eforturile de a plăti prețurile exorbitante de pe piața de locuințe.
Tinerii și tinerele care vin la studii în acest oraș formează o bună parte din categoria celor care închiriază locuințe de pe piață pentru că nici universitățile nu fac efortul de a le asigura locuri în cămine subvenționate de stat. După absolvire, mulți dintre ei rămân aici. Dar nu toți se angajează în joburi de top din IT. Chiar și cei care își încep cariera cu un salariu mediu, din punctul de vedere al locuirii continuă să fie sacrificați pe viață pe altarul pieței de locuințe aducătoare de profit dezvoltatorilor imobiliari și rentierilor. Este timpul pentru o schimbare în orașul Cluj. Tinerii o merită. Tinerii pot să o facă dacă se solidarizează între ei, cât și cu celelalte persoane din oraș care au dreptul la o locuință socială. Cei care ne dorim o bună calitate a vieții din Cluj vrem o administrație publică locală care nu condiționează acest drept de o competiție și care, cu acest scop, își propune creșterea semnificativă a fondului de locuințe publice.
*
Legislația românească de la mijlocul anilor 1990 (Legea locuinței din 1996, Legea ANL din 1998) a subliniat că tinerii sub 35 de ani sunt o categorie socială în risc de a nu avea acces la o locuință de pe piață prin cumpărare sau închiriere. Tânărul de 34 de ani de atunci face 58 de ani în 2020. Iar persoana născută în 1996 împlinește azi 24 de ani.
Conform datelor INS din 2019 privind populația cu domiciliul în Cluj-Napoca, au fost înregistrate 200499 persoane între 15-59 de ani (vezi Figura 1 din Anexă), iar numărul celor încadrate în categoria de vârstă între 20-59 ani a fost de 189248 persoane. Conform legii, în toată această perioadă atâtea persoane ar fi fost îndreptățite la o locuință socială sau locuință ANL pe baza vârstei lor. Din păcate, acest drept nu le-a fost asigurat în mod efectiv de către stat. Din contra, politicienii de la toate nivelele și în toate structurile de partid sau instituționale, ajutați și de discursul mediatic, au fost preocupați în acest timp să construiască imaginea idealizată a tânărului antreprenor. Teoretic, acesta se descurcă singur și în materie de locuire, procurându-și o locuință pe baza meritelor sale, neavând nevoie de locuință asigurată ca un drept de către stat.
Să presupunem, totuși, că dintre persoanele de mai sus doar cei născuți după 1971 n-au avut șansa de a primi o locuință de la stat sau de la locul de muncă, ei având 19 ani în 1990, iar în 2020 împlinesc 49 de ani. În Cluj-Napoca, în grupa de vârstă între 20-49 de ani în 2019 au fost 146411 persoane. Și acest număr de persoane îndreptățite la o locuință socială sau locuință ANL în perioada între 1996-2019 este foarte mare față de cele 5429 locuințe care au fost realizate din bugetul public în Cluj-Napoca între 1990-2019 (dintre care, 75% s-a vândut chiriașilor ori ca locuință din vechiul fond de stat ori ca locuință ANL).
Să ne uităm câte persoane tinere între 20-35 de ani au azi domiciliul în Cluj-Napoca. Datele INS ne arată că în 2019 erau 62483. Să îi adăugăm totuși la acest număr și pe cei care în 2019 au avut 18, respectiv 19 ani (care, majori fiind, ar fi fost îndreptățiți la o locuință socială separat de părinți). Astfel ajungem la un total de 66922 persoane tinere între 18-35 de ani cu domiciliul în Cluj-Napoca care în 2019, pe baza vârstei lor, ar fi fost îndreptățite să primească o locuință socială (veziFigura 2 din Anexă).La nivel național, procentul contractelor de muncă cu valoarea salariului sub salariul mediu pe economie este 87%[2]. Dacă aplicăm acest procent în cazul Clujului, am ajunge la 58222 persoane între 18-35 ani eligibile și din punctul de vedere al venitului la o locuință socială. Câte dintre ele sunt trecute drept proprietari pe locuințele părinților lor, sau, după caz, câți au contractat deja un credit imobiliar, sau câți au avut bani de undeva (poate din moștenire) pentru achiziționarea unei locuințe de pe piață? Câte dintre ele au primit locuință socială sau locuințe ANL în trecut? Dat fiind numărul redus de astfel de locuințe în orașul Cluj (vezi Figura 3 din Anexă), numărul lor nu poate fi foarte mare. Toți cei din urmă, conform legii, nu ar fi eligibili la locuință socială. Însă putem presupune că dincolo de ei sunt zeci de mii de tineri, care ar fi îndreptățiți la o astfel de locuință (să nu fi avut o locuință în proprietate privată, să nu fi locuit în chirie la stat, vârsta, nivelul venitului). Lipsa unui fond adecvat de locuințe sociale publice, înseamnă că singura alegere disponibilă și forțată este de a “vrea” o locuință de pe piață, chiar dacă ei înțeleg efortul imens și presiunea de a se angaja la credite de o viață.
Perspectivele tinerilor au fost și vor continua să fie sumbre în acest oraș care este atrăgător pentru locurile sale de muncă și posibilitățile de petrecere a timpului liber, dar care, imobiliar, a devenit cea mai scumpă localitate din România. În Cluj-Napoca, prețul locuințelor este în continuă creștere (vezi Figura 4 din Anexă cu referire la ultimii cinci ani). Salariile nu au crescut pe măsură, chiar dacă în orașul nostru venitul mediu a fost mai mare decât media națională pe această categorie de venit (precum arată Figura 5 din Anexă).
Administrația publică locală trebuie să nu mai privească nepăsătoare cum tinerii sunt obligați să plătească chirii sau credite imobiliare lunare care depășesc jumătate din venitul mediu pe oraș. Ne dorim o primărie pro-activă în acest domeniu: să se folosească de posibilitățile sale legal-financiare pentru a realiza un număr cât mai mare de locuințe sociale. În multe orașe renumite din Europa precum Viena, Berlin, Paris, Amsterdam, acesta e răspunsul primăriilor la nevoia de locuire a diverselor categorii sociale. Ideologia prin care tinerii noștri sunt portretizați drept exemple ale clujeanului imaginat drept merituos și capabil să își asigure o locuință de pe piață cu orice preț, îi afectează direct, pe când beneficiarii sunt cei care fac profit de pe piața imobiliară.
Dorința tinerilor este ca după plata chiriei, să poată explora ceea ce le oferă orașul Cluj: cultură, divertisment, mobilitate urbană, sport, parcuri, parcări și festivaluri, lucruri promise de toți candidații la alegerile din 2020. Lipsa unei locuințe adecvate și accesibile ca preț împiedică aceste bucurii. Locuințele sociale publice reprezintă soluția la această provocare inclusiv pentru tineri și tinere, care astfel vor fi și mai motivați în a rămâne în oraș. Așteptăm cu nerăbdare propunerile privind acest subiect foarte important ale celor dintre care ne vom alege primarul și consilierii locali pentru următorii patru ani.
Anexe statistice
Figura 1
Figura 2
Figura 3
Figura 4
Figura 5
[1]Accesibil aici: https://casisocialeacum.ro/archives/5184/apelul-4-catre-candidatii-si-candidatele-la-primaria-si-consiliul-local-cluj-napoca-privind-strategia-de-locuire/
[2]https://www.zf.ro/profesii/ce-arata-datele-42-dintre-contractele-de-munca-sunt-egale-sau-mai-19189746