Solidaritate cu lucrătoarele şi lucrătorii din salubritate

Acest număr din Cărămida este dedicat lucrătorilor şi lucrătoarelor în salubritate. Căşi Sociale Acum! sprijină şi se solidarizează cu eforturile lor pentru o viaţă mai bună. Aceştia şi acestea au lucrat inclusiv în timpul carantinei. Fără munca lor Clujul ar fi fost înecat de gunoaie. Cu toate acestea, primesc in continuare salarii mici şi abuzuri din partea şefilor. Nu au protecţie sanitară corespunzătoare, deşi lucrează în condiţii ne-igienice. Mai mult, zi de zi suferă şi abuzuri din partea oamenilor din Cluj, care-i dispreţuiesc. E timpul să facem vizibilă munca acestor oameni, care este crucială pentru funcţionarea oraşului.

Societatea noastră produce în prezent mai mult gunoi decât în orice alt moment al istoriei. Oraşul capitalist se bazează pe consumul în masă, care produce deşeuri în masă – cantităţi imense de lucruri aruncate. Aceste lucruri nu dispar de la sine. Consumul nu este total. Rămăşiţele sale ocupă în continuare spaţiu, au în continuare efecte – de la miros la boli, toxicitate şi poluare. Clujul capitalismului sălbatic are nevoie de consumerism, dar resturile consumului trebuie excluse din oraş. Pentru mulţi orăşeni, gunoiul aparţine ‘marginii’, este ceea ce e mereu în plus, ceea ce încurcă, murdăreşte. Consumul face oraşul să fie ‘civilizat’, smart, afluent – gunoiul îl degradează şi sărăceşte.

Cu toate acestea, gunoiul face parte din politica oraşului, este intim legat de spaţiul urban. Deşeurile devin o miză a politicilor administratiei locale de reînnoire, gentrificare, înfrumuseţare şi în cele din urmă, de siguranţă publică. Gunoiul are capacitatea de a trasa graniţa dintre ‘incluşi’ şi ‘excluşi’, dintre ‘civilizaţi’ şi ‘marginali’, dintre cetăţenii ‘buni’ şi cei ‘periculoşi’. Precum un virus, gunoiul ‘infectează’ cu marginalitate stigmatizantă pe oricine atinge. A lucra cu gunoi te degradează, te face mai puţin om, mai ‘murdară’, mai ‘de evitat’, mai ‘periculoasă’. Mai mult, a lucra cu gunoi înseamnă că primeşti un salariu mai mic, ca eşti tratată cu mai puţin respect de şefi, că poţi fi trimisă oricând în concediu fără plată. Şi dacă ridici vocea să-ţi ceri drepturile, tot munca ta cu gunoiul te face să îţi pierzi job-ul.

Trebuie să ne schimbăm relaţia cu gunoiul din acest oraş. Dacă vrem ca el să fie în continuare scos de pe străzile noastre şi dus la margine, trebuie să încetăm a-l mai confunda cu oamenii care lucrează cu el. Lucrătorii şi lucrătoarele din salubritate merită respect, apreciere şi condiţii decente de muncă. Persoanele care mătură străzile, care descarcă tomberoanele, care conduc camioanele, care sortează, curăţă etc – toate fac un job, nu execută o pedeapsă. Nu e drept ca ele să fie insultate, alungate, ignorate şi evitate. A lucra în salubritate nu este mai degradant ca a lucra într-o bancă sau, Doamne fereşte, în politică!

Pentru că poate într-o zi camioanele nu vor mai descărca la Pata Rât, ci în piaţa Unirii...

Manuel Mireanu

Comments are closed.