În dialog cu Vasile Roșca
V-ați întrebat vreodată cum decide Primăria Municipiului Cluj-Napoca ce imobile (terenuri, clădiri) oferă căror persoane, drept compensare pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură pe baza legislației românești a retrocedărilor? Noi am văzut câteva HCL-uri cu privire la astfel de decizii, dar nicăieri nu am găsit explicații de ce tocmai imobilele respective au fost alese (dincolo de referirea formală la a fi în domeniul privat al municipiului și a fi libere de orice sarcini), sau la cum s-a luat decizia cu privire la selecția beneficiarilor acestor compensări, dar nici cu privire la cum se respectă drepturile foștilor chiriași în astfel de situații.
Poate primăria să dea în compensare un imobil care este închiriat ca locuință din fondul de stat, fără să ofere o locuință alternativă fostului chiriaș ce urmează să fie evacuat de pe urma acestei proceduri, chiar dacă el a respectat toate obligațiile sale timp de 40 de ani? În orașul Cluj, se pare că poate. Dar, foarte probabil, statul poate să facă asta în toată România.
Adică față de chiriașii săi, primăria nu are nicio obligație atunci când urmează o procedură în vederea respectării „drepturilor proprietarilor”? Să lăsăm deoparte toate suspiciunile cu privire la cât de îndreptățite au fost toate persoanele cărora li s-au oferit imobile prin procedurile de restituire în natură sau compensare. Și să ne concentrăm doar asupra acestui aspect al cazului nostru: Primăria Cluj-Napoca nu avea nicio obligație față de chiriașul căruia nu i-a prelungit contractul tocmai cu scopul de a da în compensare apartamentul în care el a locuit timp de patru decenii? Sau avea obligații, dar le-a încălcat? Primăria nu a găsit niciun alt apartament gol, sau spațiu cu altă destinație, sau teren, ca să dea în compensare, doar această garsonieră chiar și cu prețul de a-și pune chiriașul pe drumuri fără nicio compensare sau despăgubire?
Locuință de stat cu chiriaș, transformată în proprietatea unei terțe părți
Vasile Roșca ne-a împărtășit istoria sa locativă și ne-a pus la dispoziție câteva acte administrative și judiciare care descriu situația sa. Reconstituim aici pe scurt povestea lui ca un punct de plecare al unui demers prin care dorim să îl susținem în lupta sa de a-și face dreptate cât mai repede posibil.
Apartamentul de tip garsonieră de 24 metri pătrați dintr-un bloc din cartierul Mănăștur (de pe str. Câmpului nr. 42) i-a fost atribuit domnului Roșca printr-o repartizare în 11 septembrie 1980 din partea fabricii Someșul.
„Atunci venisem din armată, și eram activist UTC, răspundeam de casele de copii din regiunea Cluj. Eu însumi am crescut la casa de copii. Locuința mi-a dat-o atunci. După 1990, de la primărie au venit o singură dată să vadă locuința, că stau singur, că nu o dau o în chirie la alții, asta eraîn 1996.”
În septembrie 2004, în urma trecerii în administrarea municipiului Cluj-Napoca a locuințelor (nevândute și netrocedate încă) din vechiul fond de stat, primăria reprezentată de primarul Emil Boc precum și de șefii serviciului locativ și al direciei de patrimoniu au semnat cu Vasile Roșca un contract de închiriere pe garsoniera numită „locuință.” În acest contract, cu privire la încetarea contractului erau amintite doar situații de neplată a chiriei și/ sau a utilităților, de comportament ce face imposibilă conviețuirea sau crează stricăciuni însemnate, de părăsirea domiciliului de către chiriaș, sau decesul său.
„Prima oară am vrut să cumpăr garsoniera în 1993. Atunci doamna Botea de la primărie mi-a zis că primăria nu o poate vinde. Prin 1996 am adunat ceva datorii, am avut o perioadă mai grea în viață, și atunci mi-au spus că nu o pot cumpăra din cauza acestor datorii. Apoi am depus o cerere de cumpărare în 2014. Era o cerere pe care am scris-o cu mâna, și am atașat la ea, precum trebuia, o adeverință de venit și o adeverință de la asociația de proprietari care dovedea că nu am datorii. Nu am primit răspuns la această cerere. Tot în 2014 am depus și cererea pentru prelungirea contractului de închiriere. Pe aia au aprobat-o. M-am dus în 2015 la doamna Miron de la primărie, mi-a zis doar așa verbal, mai treceți pe aici, mai vorbim. Când m-am dus să văd cum este dosarul meu, acea cerere, și adeverințele nu erau la dosar. Au dispărut.”
Contractul de închiriere al lui Vasile a fost prelungit printr-un act adițional în octombrie 2014. Acesta stabilea ca termen de închiriere al apartamentului ziua de 27.07.2019, și menționa următoarele condiții noi (față de cele din contractul din 2004): „contractul de închiriere încetează la împlinirea termenului, iar proprietarul va notifica chiriașul prin intermediul executorului judecătoresc ca să elibereze imobilul în termen de 30 de zile de la data comunicării.”Dar între timp, în 2017, primăria a dat apartamentul lui Vasile în compensare.
„Mie nu mi-au comunicat nimic. Când am aflat în 2019, deja era prea târziu. Doamna Miron mi-a zis că mi-au trimis o scrisoare cu o firmă de curierat. Dar la mine cu siguranță nu a ajuns. Când am întrebat-o de ce au dat locuința mea în compensare cu doi ani în urmă fără ca eu să fi știut despre asta, mi-a răspuns așa: pentru că dumneata nu prea ai stat acasă, și eu credeam că locuința este goală. Dar chiria mea era plătită, nu aveam restanțe. Deci, precum s-a adeverit, exact locuința mea a fost vânată încă din 2017.”
„În 2017 s-a mai întâmplat ceva. În 8 ianuarie mă uitam la televizor, și dintr-o dată a pușcat caloriferul electric pe ulei, și de acolo a început incendiul. Am încercat să sting focul. Am sărit și am pus pătură pe calorifer, dar s-a extins focul, totul a ars pe dinăuntru. Pompierii au venit în 15 minute, am procesul verbal de intervenție care spune că motivul incendiului a fost scut circuit la caloriferul electric, și atestă că mi-au ars toate bunurile din apartament în proporție de 90%, s-au degradat pereții, geamurile, ușile. Eu am ajuns la spital cu arsuri grave. M-am dus acasă, am stat doar 3 zile la spital, și m-am tratat eu precum am știut, mă pricepean, sunt asistent medical. Știam un singur lucru, că trebuie să merg mai departe, să repar toate lucrurile. Nu mi-am pierdut puterea. M-am dus la primărie să anunț, și să îi chem să vadă. Au venit după o lună zile, după ce casa era aproape terminată, deși ar fi fost obligați să vină ca proprietari să contribuie la reparații.Eu mi-am refăcut locuința din banii mei, m-a costat vreo 30000 lei. Când au venit după o lună, au făcut poze, dar nu mi-au dat nimic ca și contribuție. Și nici proces verbal nu au făcut. Toată investiția mea a rămas la primărie. Și în timp ce, sau după ce eu am investit atâția bani și am pățit ce am pățit, primăria s-a decis să îmi dea apartamentul la niște oameni care trebuiau să primească înapoi undeva în oraș un teren, și în locul acelui teren tocmai garsoniera mea au găsit-o să le-o dea. Dar pe atunci, în 2017 încă nu știam despre asta. Îmi vedeam de treburile mele.”
„Și mai mult decât atât, în aprilie-mai 2019, primarul Emil Boc a venit la noi la Presa Universitară, eu atunci lucram deja acolo. Nu știam nici eu, nu știa probabil nici el ce mi se întâmpla chiar în momentele în care vorbeam, că eram pe cale să îmi pierd garsoniera. A venit pentru că a vrut să își scoată o carte și el, și soția lui. Atunci i-am arătat ce diplomă am eu din războiul din Golf și am făcut o poză împreună. Eu am aflat despre procesul împotriva mea, în care oamenii cărora primăria le-a dat garsoniera mea cereau să fiu evcuat, abia în iunie 2019, și tot atunci am aflat că toată treaba aceasta au început-o cu doi ani în urmă.”
Aflăm informații despre faptul că apartamentul lui Vasile a fost dat în compensare încă din anul 2017 la patru persoane reprezentate de un avocat, din Decizia civilă 197/A/2018 a Curții de Apel a județului Cluj care a făcut referire la Decizia sa civilă anterioară 391/A/2017: Primăria Municipiului Cluj-Napoca a atribuit două apartamente în compensare reclamanților (unul de pe str. Castanilor mr. 6 ap 19, și celălalt de pe str. Câmpului nr. 42 ap. 44), pentru imobilul ce nu putea să le restituie conform Legii 10/2001 (un teren în suprafață de 594 mp de pe str. Teleorman nr. 48). Conform instanței, contractele de închiriere pentru cele două apartamente trebuiau respectate de reclamanți doar până la data exprirării lor, adică până în 27.06.2019. Deoarece actul de împroprietărire a reclamanților nu a fost un act de restituire în natură, ci un act de compensare, spunea Decizia Curții, dincolo de această dată, aceștia nu aveau obligații față de foștii chiriași ai apartamentelor pe care le-au primit în compensare.
„Eu am aflat doar în iunie 2019 despre toate aceste procese vechi, respectiv despre faptul că primăria dorea să mă evacueze. Scrisoarea zicea așa: <Prin prezenta vă rugăm să fiți prezent la imobil în 4 iulie 2019 ora 15.00 pentru a pune în aplicare Dispoziția 567/ 04.02.2019 a Primarului municipiului Cluj-Napoca, emisă în baza Legii 10/2011>. Adică se referea la faptul că a dat apartamentul meu în compensare, și se aștepta, poate ca eu să părăsesc locuința de bună voie. Eu însă nu am făcut asta. Era să fac infarct de la scrisoarea aceea. Aveam chiria plătită la zi, nu am avut restanțe la nimic. Știam că eram chiriaș lao locuință de stat, trebuia să mă întrebe pe mine dacă nu cumva vreau să o cumpăr. M-am dus a doua zi la primar, îmi zicea doar atât, că mă trece pe locuință de necesitate și să îmi depun cerere pentru locuință socială pe 2019, că nu are ce să facă, pentru că este hotărâre judecătorească definitivă despre evacuarea mea, și el nu o mai poate schimba. Eu îi ziceam că primăria ar fi obligată să îmi dea altă locuință dacă m-a pus astfel pe drumuri, dar el că nu și nu, trebuie să îmi depun cerere și să îmi aștept rândul. Eu i-am zis că din 2017/2018 primăria nu mai dă locuință în compensare, mi-a zis că știu prea multe. Deci primăria vinde locuințele de stat ca să facă bani din asta. Deci tu spui că vrei să cumperi case sociale de pe piață și tu le vinzi pe care le ai? Este absurdul lui Boc. I-am spus așa la despărțire: <de acum încolo o să aveți un adversar foarte mare în mine>.”
În august 2019 Vasile a primit o Notificare de la un executor judecătoresc, care îl soma în numele noilor proprietari ai locuinței să părăsească imobilul până la data de 6 septembrie 2019, în caz contrar îi puneau în vedere că îl dau în judecată. Asta s-a și întâmplat. Prin Hotărârea Civilă din 18 decembrie 2019, Judecătoria Cluj-Napoca a dispus evacuarea lui. Domnul Roșca a căutat un avocat, și a contestat această hotărâre, cerând totodată introducerea în cauză a Primăriei Cluj-Napoca, dar a pierdut apelul. A primit comunicarea respectivă în 10.01.2020, și putea să citească propriile argumente care au fost respinse de judecător:
Recunoaște dreptul noilor proprietari, dar consideră că primăria nu și-a îndeplinit obligațiile față de el, drept urmare el nu are unde locui.A fost indus în eroare de reprezentanții primăriei care l-au asigurat că i se va prelungi contractul de închiriere și au tergiversat soluționarea cererii sale de a i se atribui o nouă locuință socială. Nu poate părăsi imobilul până nu i se pune la dispoziție o nouă locuință. În plus, primăria trebuia să ofere alte imobile în compensare, nu pe cele care erau ocupate de chiriași. Primăria ar trebui obligată la penalități în favoarea reclamanților. A arătat că a adus îmbunătățiri imobilului în care locuiește. În ianuarie 2017 apartamentul a fost devastat de un incendiu în proporție de 90%, șiel a plătit toate reparațiile.În schimbul acestei investiții, el cerea termen de grație până când i se va atribui o nouă locuință. Reclamanții nu au fost de acord nici cu introducerea primăriei în proces, nici cu acordarea perioadei de grație. În plus, au susținut că îmbunătățirile nu au relevanță, deoarece imobilul nu le-a fost retrocedat ci le-a fost dat în compensare.
Vasile nu și-a părăsit locuința. Drept urmare, în 21.05.2020, a primit o Somație de la un executor judecătoresc, care spunea: „în termen de 8 zile să evacuați imobilul, și în termen de o zi de la primirea acestei somații să plătiți 2100 lei cheltuieli de judecată și 3300 lei reprezentând cheltuieli de executare silită. Termenul pentru evacuare a fost fixat pe 03.06.2020, ora 10.00.”
„În 3 iunie i-am așteptat acasă. A venit executorul și niște jandarmi. Nu aveau ce să facă mare lucru. Mobila mi-am dus-o eu undeva dinainte, am golit tot apartamentul. Deja plăteam și datoriile, că executorul mi-a pus proprire pe salar. Apoi am făcut cerere la UBB, astfel că acum stau la căminul nr. 17, am unde să îmi pun capul. Am depus și o cerere pentru un apartament din cele oferite pentru personalul UBB, ca să pot să stau acolo, până îmi dă primăria o locuință. Am aflat între timp, că pe cererea mea de locuință socială depusă în 2019 mi-au dat 90 de puncte, așa că sunt pe locul 65 al faimoasei liste de priorități a primăriei.”
În 2020, primăria a repartizat 5 locuințe printre cei 400 de solicitanți din 2019.
De ce este Vasile Roșca îndreptățit la locuință socială
De ce a presupus primăria încă din 2014, că nu va putea să prelungească contractul de închiriere pe apartamentul lui Vasile după iunie 2019? În orașul Cluj mai sunt multe locuințe în această situație, precum sunt și locuințe goale. De ce nu a dorit să vândă acest apartament între timp domnului Roșca, care îl închiria de 40 de ani? De ce nu are primăria grijă de fondul locativ de stat pe care îl are în administrare? Sau, de ce nu s-a gândit timp de 5 ani să identifice măsuri prin care să ofere locuință socială alternativă chiriașului după data încetării acestui contract? De ce nu s-a gândit la astfel de măsuri măcar începând din 2017, când știa deja că actualul său chiriaș bun platnic va fi fost evacuat de proprietarii cărora primăria le-a dat în compensare acest apartament? De ce nu a dat primăria în compensare orice alt spațiu al său care aparținea de domeniul privat al municipiului Cluj-Napoca sau putea să fie trecut cu ușurință în acest domeniu cum se procedează de obicei și care era liber de orice sarcini (terenuri, spații cu altă destinație decât locuințe), mai ales că beneficiarilor trebuia să le fi restituit un teren ?
Dincolo de modul în care a fost evacuat din locuința care i-a fost repartizată de la locul de muncă în 1980 și în care a locuit timp de patru decenii, și dincolo de eligibilitatea lui în funcție de veniturile sale, în momentul în care primăria i-a luat locuința trebuia să îi fi dat o locuință alternativă și din motivele de mai jos:
„În 1989 lucram la urgențe la salvare. Revoluția m-a prins la salvare. Eu l-am luat pe Călin Nemeș de pe jos. Nu am cerut adeverință de revoluționar pentru asta, precum au cerut alții, susținând că au participat la revoluție. Eram în timpul serviciului, și am considerat că mi-am făcut datoria, trebuia să salvez vieți de om, asta făcea parte din serviciul meu.
Mi-a plăcut aventura, am fost foarte bun în urgențe. M-am prezentat la o recrutate pentru războiul din Golf, și am fost selectat ca subofițer, cadru medical. A fost o selecție aspră, din Cluj am fost selectat doar eu, și am plecat sub protecția englezilor în Kuweit. Lor le trebuia om de acțiune, care dacă vede sânge, nu pică jos, un om cu integritate psihică foarte puternică, care să nu se sperie, să nu facă diferețe între oameni, să știe exact cine poate fi salvat, indiferent de vârstă. Eram plutonier major, am lucrat și la triere, când au ajuns elicopterele cu răniții. Acolo am văzut ce putea să ajungă viața omului. Am stat 6 luni, după ce s-a treminat războiul m-am întors acasă. Dar această experiență m-a marcat pe toată viața. Pentru acest serviciu nu am cerut niciodată recunoaștere de la primăria clujului, chiar dacă, mă gândesc, măcar acum, când m-a evacuat din locuința în care am stat 40 de ani, ar putea să mă recompenseze cu o altă locuință socială.”
Recent, Primăria municipiului Cluj-Napoca propunea introducerea pe lista de criterii de eligibilitate și de selecție în vederea atribuirii de locuințe sociale a următorului criteriu punctat cu 40 de puncte, Caz de excelență, definit precum urmează: „Cazurile de excelență sunt cazurile solicitanților care și-au adus aportul la creșterea prestigiului Municipiului Cluj-Napoca sau a țării prin performanțe intelectuale, culturale, sportive, civice, etc.”
Va primi Vasile Roșca cele 40 de puncte pe eventuala sa cerere depusă în acest an?
Enikő Vincze