Munca în salubritate. Discuție cu lucrători și lucrătoare în domeniul salubrității.

❤ Cu emoții, cu teamă că șefii îi dau afară, cu amenințări, și fără protecție, știind că locul acesta de muncă este foarte important pentru ei și ele, oamenii încep totuși să vorbească:

➡"Amenințările au fost dintotdeauna. Tot înghiți înghiți, dar și treaba asta are o limită. Mai deschizi și tu gura."
➡"Oamenilor care lucrează în domeniul salubritate, nu trebuie să le fie frică să își înființeze un sindicat. Voi trebuie să vă luptați pentru drepturile voastre... Haideți la unitate."
➡"Dacă nu eram noi, șefii nu ar fi avut de unde să își facă salariile. Noi le facem salariile, muncitorii."

❗"Mulți de la firma asta nu au minim pe economie. Nu le dau oamenilor sporul de vechime, practic le-au băgat sporul de vechime în salar, așa că dacă scoți ce ar trebui să fie sporul, vezi că oamenii aceștia nu primesc spor de vechime. Ei sunt înselați lună de lună."

🔺"Drepturi nu ai, în schimb ai obligații cât China... Orele suplimentare nu ni se plătesc, ni se dau zile libere în schimbul lor. Dar familiile noastre așteaptă să le ducem banii acasă, nu să stăm acasă în zile libere primite în schimbul muncii făcute. Unii au fost trimiși în concediu, ceea ce Codul Muncii nu permite, nu poți fi trimis în concediu dacă nu vrei să mergi. ... Cei mai expuși sunt încărcătorii. Și mai aleși cei care au lucrat în zone de spitale. Măști și mănuși și un spirt ne-au dat o singură dată în timpul pandemiei. Mașinile nu se dezinfectau ... Numai Dumnezeu a făcut că nu s-a întâmplat nenorocirea. Dar dacă va mai dura mult situația asta, nu știu ce se va întâmpla. ... Lucrând în salubrtiate, înseamnă că ești ultima persoană din lume. Așa este văzat ca și cum tu ai fi ultima persoană din lume. ... Zonele astea vulnerabile cum este Pata Rât au fost lăsate așa dintotdeauna, interesul instituțiilor este limitat. Este greu să lucrezi în mizerie și să revii acasă și să nu ai unde să te odihnești, să fii afectat din cauza aerului, să nu ai unde să faci un duș."

🔺"După trei luni de la angajare la serviciul de ecologizare, șeful m-a dat afară. Mi-a zis că nu există niciun motiv, numai că au zis că nu mai au bani suficienți ca să ne plătească. La noi așa se fac contractele, pe trei luni, și cu prelunguri, din trei în trei luni. Cînd am intrat în criza asta, șefii s-au schimbat, nu ne mai plăteau orele suplimentare, mergeam sâmbătă și duminică la lucru, dar nu ne plăteau, în schimb ne dădeau zile libere. Pe lângă sectorul pe care îl aveam, mi-a mai dat încă unul, pentru că ziceau că acum nu este atât de mult de lucru, și putem lucra două sectoare în loc de unu. La soțul la fel, el este spălător, nu i-au mai plătit sporul, deci salariile noastre au fost mai mici. Noi nu am avut sindicat, și n-avea cine să ne apere. ... Eu am fost evacuată dintr-o locuință naționalizată acum zece ani. De zece ani locuiesc aici pe strada Cantonului. Suntem în așteptarea unei case sociale. Nu știu când primim, 'sper' că mai durează vreo zece ani, ca să fie 20 în total. ... Știți cum e, femeia e cu toate. Mamă cu copiii, cu curățenia, cu mâncarea, cu împărțitul, cu necazul, cu dat datoriile, deci toate le face femeia, nu bărbatul. Și acasă, și la lucru, normal că mi-a fost greu, dar nu ai ce să faci, trebuie să mergi înainte."

🔺"Noi care tragem la lucru, la mături, e și riscant pentru noi, te lovește o mașină, ești toată ziua în praf. Te înjură ... ni mă, țiganca, nu se oprește, mătură, și mă murdărește... Iar la salariul ce-l primim noi, nu poți crește o familie. Din salariul ăla, să iei medicamente pentru bărbatul care e bolnav, e surdo-mut, să le iei la copii ce le trebuie. ... Și eu m-am dus de multe ori, și mi-am cerut dreptul, să îmi plătească sporul de rușine, sau sporul de intoxicare. Dar nu are timp de noi, sau ne zice, mergeți pe sectoare. ... Nu suntem băgați în seamă, degeaba ne luptăm pentru drepturile noastre. N-avem nicio șansă. Dacă zicem ceva, pe urmă ne iau în ochi răi, și atâta umblă după noi, până ne dau afară. De ce oare? E o discriminare... Am o zonă foarte mare, și în schimbul de noapte. Și pentru mine ca femeie, e greu. Când ajung acasă, nu mai am nicio putere. Mă dor picioarele, umerii... Dimineața mă trezesc la patru jumate, ca să ajung la ora 6 la punctul de lucru... Dacă nu eram noi, șefii nu ar fi avut de unde să își facă salariile. Noi le facem salariile, muncitorii. Totuși, când ei ne cheamă trebuie să ieșim. Pentru că știți ce se întâmplă cu noi, dacă nu ieșim. Zburăm afară."

🔺"Sunt oameni care au lucrat 40 de ani. Erau înjurați, erau bătuți, maltratați, erau dați afară sau anjagați când șefii doreau. Ne-am săturat la un moment dat. Și am vorbit cu colegii mei, am zis să ne înființăm un sindicat. O să ne dăm silința, să ne învățăm drepturile. Domnul Ilcaș de la sindicatul Alfa ne-a ajutat, și așa ne-am înregistrat sindicatul, pe care l-am numit sindicatul Salubritatea... Ca toți să se poată alătura dacă vor... Dar mulți nu s-au înscris din teamă, oamenii nu au prins încredere... Înainte noi am avut un spor de salubritate de 30%, dar acesta nu mai există. Anul trecut am negociat să ne dea înapoi 5% spor de salubritate. Nu e mult, dar este ceva. Drepturile odată tăiate, se recâștigă foarte încet... O altă problemă este că la locul de muncă noi nu avem dușuri. Și anul trecut s-a dat o lege (în Cluj) că dacă oamenii miros urât în autobus, să fie dați jos. Vă dați seama, cum miroși când mergi acasă după ce toată ziua ai colectat gunoaie... La noi s-a dat grupa a doua înainte, care ne lăsa să ieșim mai devreme la pensiune, dar s-a tăiat și el.... Acum putem intra la cerere la pensie la 62 de ani, dar așa nu beneficiem de pensie întreagă, altfel stăm până la 65 de ani... Oamenii care s-au pensionat, nu apucă să trăiască prea mult. Cred că avem doar unul dintre încărcători care 8 ani după pensionare mai trăiește..."

❗"Trebuie să ne unim ca să ne cerem drepturile. Avem drepturi ca orice persoană, ca orice om. Mulți nu își cunosc drepturile. Dar ei ar trebui să lupte, ar trebui să meargă la mitinguri, când se organizează. Este foarte importantă unitatea. Unitatea lucrătorilor, unitatea romilor."

Ascultă întreaga discuție înregistrată pe 13 mai 2020, despre ce înseamnă munca de șofer și încărcător sau măturător stradal, de ce este dificilă sindicalizarea în acest domeniu, ce s-a întâmplat cu lucrătorii în perioada pandemiei, cu ce probleme de locuire se confruntă ei, și ce ar trebui să se schimbe înspre bine.

📢📢📢
Alătură-te demersurilor noastre pentru locuire pentru toți și toate și respectarea drepturilor muncii! Citiți aici apelul Blocului Pentru Locuire, "Locuințe, nu profit! Muncă, nu exploatare"!

Comments are closed.