Primăria Municipiului Cluj-Napoca: de la recunoașterea nevoii de locuințe sociale până la soluții

În perioada 23.04-10.05.2019, Primăria noastră a supus consultării publice un proiect de Hotărâre de Consiliu Local intitulat „Procedura de achiziție de pe piața liberă a unor imobile de locuințe cu destinația de locuințe sociale.” Am depus și noi în atenția municipalității punctul nostru de vedere într-un document elaborat în mai multe capitole: I. Locuințele sociale și dreptul la locuire; II. Recunoașterea nevoii acute de locuințe sociale în Cluj-Napoca; III. Inițiative anterioare ale Primăriei în vederea creșterii stocului de locuințe sociale; IV. Argumentul principal al HCL în favoarea achiziției de locuințe de pe piață și opinia noastră despre el; V. Propunerile noastre cu privire la creșterea fondului de locuințe sociale; VI. Aspecte de clarificat; ANEXĂ - De ce avem nevoie de locuințe sociale publice?

Publicăm aici câteva fragmente din documentul nostru de poziție, el fiind accesibil în întregime la această adresă.

Locuințele sociale și dreptul la locuire

[…] Ne folosim de această consultare publică pentru a ne expune poziția față de nevoia de locuințe sociale publice în orașul Cluj-Napoca și posibilele moduri de a le produce. Reamintim că mișcarea noastră se concentrează în mod deosebit pe fenomenul crizei locuirii din punctul de vedere al persoanelor cu venituri mici și care locuiesc în condiții inadecvate, printre ele persoanele de etnie romă forțate de diverși factori și actori să locuiască în zona Pata Rât. Am militat și milităm pentru asigurarea accesului efectiv al acestor persoane la locuințe adecvate și sigure, care, conform viziunii noastre, sunt tocmai locuințele sociale din oraș, aflate în proprietatea Municipiului Cluj-Napoca, aparținând domeniului său public, adică inalienabile, și administrate de Consiliul Local.

[…] Dar, chiar dacă locuințele sociale pot funcționa ca un instrument al incluziunii sociale … ele trebuie văzute și ca mijloc prin care se asigură în mod efectiv dreptul la locuire al tuturor. Într-un oraș precum Cluj-Napoca, unde un metru pătrat de locuință este de trei ori mai mare decât salariul mediu, criza locuirii este o realitate trăită zi de zi de tot mai mulți oameni.

Susținem că dacă orașul ar avea un fond de locuințe sociale prin care să răspundă măcar nevoilor de locuire ale categoriilor sociale menționate mai sus, cât și alte tipuri de locuințe non-profit scoase din logica pieței, în timp, și printr-o creștere semnificativă a acestor stocuri, acestea ar avea un impact pozitiv și asupra accesibilității locuințelor de pe piață. Dar știm că, desigur, prețul de pe piața de locuințe depinde de foarte mulți factori, inclusiv de relația între cerere și ofertă, dar și de speculațiile din domeniul tranzacțiilor imobiliare. Tocmai de aceea propunem ca măsurile de creștere a numărului de locuințe sociale publice să fie concepute ca parte dintr-o strategie locală a locuirii care răspunde la toate manifestările crizei locuirii.

Recunoașterea nevoii acute de locuințe sociale în Cluj-Napoca

[…] Precum se observă în Referatul ce stă la baza proiectului de HCL, anual se depun circa 400 de solicitări și autoritatea locală distribuie în medie 15 locuințe. Acest număr de solicitări este desigur mare față de numărul de locuințe distribuite, dar să nu uităm că el a fost și mai mare înainte de anii în care criteriile locale de atribuire s-au înăsprit de la un HCL la altul (în anul 2010 fiind depuse 3820 de cereri). […]

Salutăm faptul că în politica publică de locuire a orașului se apelează la prevederi din legislația socială, în primul rând ale legii asistenței sociale, cât și ale legii privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale, nu doar prevederi ale legii locuinței. Dar credem că, pe lângă introducerea perspectivei sociale în politica locuirii și în dezvoltarea urbană, este nevoie și de perspectiva non-discriminării. […] De asemenea, apreciem că în sfârșit apare într-o propunere de HCL și referirea la capitolul “Clujul incluziv” din “Strategia de Dezvoltare a Municipiului Cluj-Napoca 2014-2020” și tocmai cu privire la locuințele sociale. Se pare că primăria dă semne că ar recunoaște nevoia de o dezvoltare urbană de care să beneficieze toți locuitorii orașului nu doar cei mai înstăriți și, în  nici un  caz, nu doar cei care fac profit din dezvoltarea imobiliară.  Se pare că prin reconsultarea acestui document strategic, administrația locală acceptă că explicația stării de sărăcie este una sistemică și nu ține de caracteristicile individuale și/ sau culturale ale persoanelor; și că locuirea adecvată este pentru toți oamenii o condiție pentru participarea pe picior de egalitate la toate celelalte domenii ale vieții: educația școlară, piața muncii, sănătatea, viața culturală, socială, publică și politică. Aceste principii sunt importante, și dacă primăria le va promova în mod susținut de acum încolo, va putea juca un rol important în eliminarea prejudecăților legate de oamenii săraci și/ sau de persoane de etnie romă. Nu în ultimul rând, ne bucurăm că au contat și acțiunile noastre diverse din ultimii aproape 10 ani prin care am atras atenția asupra unor fenomene negative ce se întâmplă în oraș. […] În Referatul ce stă la baza propunerii de HCL despre care discutăm, este citat un document al campaniei Căși Sociale ACUM, “Dosarul politicii de locuințe sociale,” depus de către Fundația Desire în atenția primăriei în 2016, ce conținea și “Inițiativa cetățenească pentru o politică justă de locuire socială” semnată la acea oră de circa 1000 de susținători. Solicitam atunci administrației publice locale: (a) Creșterea stocului de locuințe sociale din fondul locativ public; (b) Modificarea criteriilor de atribuire a locuințelor sociale. Ambele solicitări sunt mai actuale azi ca oricând.

Propunerile noastre cu privire la creșterea fondului de locuințe sociale

1). Lansarea acestei inițiative este un moment bun pentru ca Primăria Municipiului Cluj-Napoca să elaboreze o Strategie pe locuire, cu un capitol privind locuințele sociale și publice. Aceasta ar putea să fie o strategie pe 10 ani, dar cu măsuri pe termen scurt, mediu și lung, precum și cu planuri anuale și alocări bugetare adecvate. Printre temele adresate de ea ar trebui să se găsească următoarele:

a) Situația locuirii în Cluj-Napoca (analiză: număr de unități locative pe tipuri de locuire și proprietate, costurile locuirii, supraaglomerarea și supraîncărcarea, comunitățile închise, locuințe neconvenționale, servicii publice în cartiere, dezvoltare spațială inegală, etc)
b) Viziunea administrației publice locale asupra locuirii pentru o dezvoltare urbană caracterizată de dreptate spațială și socială
c) Fondul de locuințe sociale și alte locuințe publice ale municipiului (fond existent, identificare nevoi, planul de creștere a acestui fond, modalități de creștere, sistemele de atribuire și repartizare ale acestor locuințe, administrarea fondului locativ public, etc)
d) Fondul de locuințe private (fond existent în proprietatea persoanelor fizice și personalităților juridice, colaborarea primăriei cu dezvoltatorii imobiliari, reglementarea dezvoltării imobiliare în favoarea bunului public și intereselor cetățenilor, etc)
e) Administrarea adecvată a terenurilor și clădirilor goale în scopul unui urbanism public și a realizării unor obiective de utilitate publică, inclusiv locuințe sociale
f) Prevenirea evacuărilor forțate în municipiu, adică a evacuărilor care lasă persoanele evacuate fără adăpost
g) Zone urbane marginale în oraș și planurile privind dezvoltarea acestora
h) Planul municipalității legat de locuirea în zona rampelor de deșeuri din Pata Rât
i) “Housing first” pentru persoanele fără adăpost
j) Reglementarea chiriilor (cercetarea situației reale a pieței de chirii, control al chiriilor, etc)
k) Creșterea fondului de cămine studențești în colaborare cu mediul universitar
l) Reglementarea listării locuințelor pe platforme de închiriere de tip AirBnb

2). Fundamentarea deciziei de a crește fondul de locuințe sociale ar trebui să se facă nu doar prin apelul la legea locuinței și legislația socială (chiar dacă este de apreciat că argumentarea se face la intersecția celor două). Ci ar trebui să facă apel și la Constituția României care prevede printre obligațiile statului asigurarea pentru toți a unui trai decent ce include la rândul său și o locuință decentă. Precum și la Carta Socială Europeană, în special la articolele sale privind dreptul la locuință ca drept social-economic. […] Toate astea pentru a nu reproduce prejudecata conform căreia doar “grupurile vulnerabile” au probleme cu locuirea și cum că ele ar avea aceste probleme tocmai pentru că ar fi “vulnerabile,” adică ar avea ceva presupuse insuficiențe intrinsece. Căci criza locuirii ce rezultă din discrepanța între veniturile mici și costurile mari ale locuirii, afectează tot mai multe persoane din societatea noastră, iar problemele locuirii sunt probleme sistemice, nu țin de trăsături individuale și/sau de grup.

3). În vederea estimării nevoii de locuințe sociale publice nu este suficient dacă se face referire doar la numărul de cereri de locuințe sociale, pentru că de câțiva ani încoace, multe persoane nu și-au mai depus cereri, fiind descurajate atât de numărul redus de locuințe sociale care se atribuie anual, cât și de criteriile ce făceau cele mai nevoiașe persoane drept neeligibile. Pentru asta este nevoie de o metodologie mai complexă, care să se refere printre altele și la următoarele: numărul de persoane aflate sub risc de evacuare; numărul persoanelor care locuiesc în locuințe informale; numărul de persoane marginalizate social; numărul persoanelor fără adăpost; numărul gospodăriilor din Cluj-Napoca care locuiesc în locuințe supraaglomerate; numărul gospodăriilor unde venitul pe persoană este sub venitul mediu, al celor unde venitul pe persoană este între venitul minim și cel mediu, și al celor unde venitul pe persoană este sub venitul minim.

4). Cu siguranță nu achiziția de pe piață a unor imobile de locuințe cu destinația de locuințe sociale trebuie să fie instrumentul cel mai important pentru creșterea fondului de locuințe sociale. Însă, atât timp cât contribuie la creșterea fondului de locuințe sociale publice, considerăm că achiziția este o modalitate contextual acceptabilă. Trebuie evitat ca această procedură să devină singurul sau cel mai utilizat mijloc, și/sau să devină încă un suport pentru dezvoltatorii imobiliari care își vând marfa pe piață. Strategia de locuințe publice și sociale a municipiului va trebui să identifice multe alte proceduri, mai puțin costisitoare, și care nu intră în logica tranzacțiilor imobiliare, printre ele:

a) Construire/renovare locuințe sociale din buget local
b) Solicitare de sprijin din partea statului în vederea construirii de locuințe sociale (conform Legii Locuinței și normelor sale de aplicare)
c) Accesare fonduri europene cu scopul construirii/ renovării de locuințe care să intre în fondul de locuințe sociale publice
d) Exproprierea pentru cauză de utilitate publică
e) Preluarea unor imobile nefolosite din proprietatea ministerelor
f) Introducerea în intravilan a unor terenuri susceptibile, urbanizarea și conectarea lor prin transport public la restul orașului
g) Asocierea cu investitori imobiliari privați pentru cedarea unor apartamente nou construite în fondul de locuințe sociale publice inalienabile.

5). Creșterea numărului de locuințe sociale trebuie să meargă mână în mână cu modificarea criteriilor de atribuire de locuințe sociale în municipiu. Modul în care în Referatul în cauză se face apel la argumentele legislației sociale atunci când se susține nevoia creșterii fondului de locuințe sociale (legea asistenței sociale, și legea privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale), trebuie în mod neapărat și urgent utilizat și în redefinirea criteriilor de atribuire de locuințe sociale. Din felul în care se pune problema locuințelor sociale în acest Referat, reiese că se caută soluții pentru creșterea numărului de locuințe sociale având în vedere situația categoriilor cele mai dezavantajate sau marginalizate social. Dacă într-adevăr se urmărește acest scop, atunci nu se poate ca această abordare să nu se continue și în reforma criteriilor de atribuire de locuințe sociale. Doar prin schimbarea criteriilor de acum, stabilite la nivel local, se va putea asigura că persoanele cu venituri mici, care locuiesc în condiții inadecvate și/ sau în nesiguranță și care suferă din cauza unor deprivări multiple, vor avea acces efectiv la aceste locuințe. Sistemul actual de criterii de atribuire îi exclude exact pe cei mai nevoiași, introducând în acest sistem criterii discriminatoarea (care îi exclud în mod direct, de exemplu prin diverse criterii de neeligibilitate nedrepte, sau în mod indirect, de exemplu prin criteriul de selecție privind educația școlară). Multe din criteriile stabilite la nivel local sunt chiar nelegale, căci încalcă prevederile legii locuinței privind stabilirea priorităților în acordarea de locuințe sociale.

6). În stabilirea criteriilor de atribuire de locuințe sociale, pe lângă cele de mai sus ar trebui utilizate repere și din legea privind prevenirea și combaterea discriminării. Această lege are și prevederi cu privire la măsurile afirmative ca măsuri speciale care se impun a se adopta în cazul unor categorii sociale care au suferit un timp îndelungat de dezavantaje structurale. Precum afirmăm noi, aceste inegalități structurale devin inter-generaționale, și eliminarea lor necesită măsuri specifice. De aceea, se impune și legal este posibil tocmai în lumina legii anti-discriminare, ca în fiecare an un anumit procent de locuințe sociale publice să se atribuie separat persoanelor care au istorii de evacuări multiple, sau de locuire în condiții inadecvate. În cazul orașului Cluj, o astfel de categorie ce are nevoie de astfel de măsuri specifice sunt persoanele cu domiciliul în zona Pata Rât, dar și în alte zone marginale și dezavantajate ale orașului. Utilizarea acestei măsuri afirmative este un mod de a integra politicile specifice dedicate persoanelor marginalizate social în politica mainstream de locuințe sociale publice.

7). Recunoașterea nevoii de locuințe sociale, precum și recunoașterea locuirii ca o condiție la îmbunătățirea tuturor celorlalte aspecte ale vieții oamenilor, impune și măsuri de prevenire a evacuărilor forțate în oraș, adică a evacuărilor care lasă persoanele evacuate fără adăpost ori chiar în sensul strict al cuvântului, deci fără acoperiș deasup-ra capului, ori fără alternativă locativă adecvată.

Enikő Vincze și George Zamfir,
Căși sociale ACUM!

Comments are closed.