Raport asupra evacuărilor forțate 2008-2017

Cu toate că evacuările sunt o parte semnificativă a schimbărilor sociale din România, o cunoaștere precisă a situației este aproape imposibil de realizat din câteva motive ce țin de înregistrarea oficială a evenimentelor și  de schimbările nenumărate a procedurilor. Ca parte esențială a istoricului evacuărilor, retrocedările ne arată cine au fost aleși să suporte costurile acestui proces – şi anume persoanele evacuate. Evacuările au survenit și în alte situații nelegate direct de retrocedare, dar care au împrumutat de acolo imaginea „evacuabililor”, cum ar fi cazurile de chiriași din fondul locativ de stat. În perioada martie 2018 – martie 2019, activiste şi activişti din Blocul pentru Locuire au realizat o cercetare despre evacuările din locuințe în ultimii 10 ani la nivel național, cu scopul de a documenta modul în care autoritățile administrației publice locale tratează problema, respectiv în care presa online o reflectă. Cea mai tranșantă concluzie a noastră confirmă, din păcate, concluziile Agenției Naționale pentru Romi şi ale analizei făcute de către organizația europeană FEANTSA în 2017 despre evacuări și pierderea adăpostului și anume că în România nu există date solide despre evacuări. Afirmăm că acest fenomen rămâne invizibilizat cu scopul de a se putea practica nestingherit, fără responsabilizarea administrației publice și reproducând deposedarea de locuințe a persoanelor cu venituri mici, inferiorizate și neglijate în procesul decizional privind toate domeniile vieții, printre altele cel locativ; chiar dacă pe parcursul cercetării am identificat câteva excepții notabile.

Scopul inițial al cercetării a fost de a efectua o monitorizare de presă pe perioada 2008-2017, estimând că, începând cu acel an, presa online locală începea să se dezvolte. Ulterior am solicitat informații de la toate administrațiile publice urbane din țară, de la toate Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului și de la Ministerul Justiției.

Am primit un număr de 184 de răspunsuri din partea primăriilor urbane, o parte dintre ele menționând procedurile de evacuare sau de prevenire a evacuărilor și numerele de locuințe sociale din patrimonii. Cele mai semnificative date sunt referitoare la numărul de evacuări la care au participat reprezentanți ai instituțiilor în perioada 2008-2017. Peste 30 de orașe au raportat evacuări, numărul total al acestora trecând de 1700. Primele orașe au fost Galați (590), Piatra-Neamț (201), Bacău (156), Brăila (151), Alba Iulia (71). Monitorizarea de presă ne-a relevat că în țară au existat numeroase alte evacuări care nu au apărut în raportările orașelor.

Legal, evacuările locuințelor trebuie să se efectueze doar în baza unui titlu executoriu definitiv. De cele mai multe ori, aceasta înseamnă că e nevoie de o sentință judecătorească pusă în practică de către un executor judecătoresc. Astfel că, încă de la înființarea sa în 2001, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești (UNEJ) deține cele mai bine centralizate informații pe temă. Ministerul Justiței ne-a comunicat datele UNEJ pentru perioada 2001-

2017: un număr total de 24.373 evacuări din locuințe. Datele din județele Călărași, Giurgiu, Ialomița, Ilfov, Teleorman, și București au fost raportate laolaltă și, în plus, din partea a doar 53 din cei 195 de executori judecătoreşti activi. Presupunând că executorii care au raportat informațiile sunt un eșantion aleatoriu de 27%, numărul real estimat de evacuări prin intermediul executorilor din această regiune ar fi de aproximativ 16.500 (raportate sunt 4492). Astfel că totalul evacuărilor efectuate prin intermediul executorilor la nivel național între 2001-2017 ajunge estimativ la 36.300. Dacă extrapolăm media de 2135 de evacuări pe an la întreaga perioadă de după 1989, ajungem la o estimare de 64.000 de evacuări efectuate doar prin intermediul executorilor. Peste trei sferturi dintre evacuări au avut loc în prezența forțelor de ordine. Geografic se poate observa că în Transilvania au avut loc considerabil mai multe evacuări.

Există un număr considerabil de evacuări care nu sunt inventariate sau centralizate nicăieri: evacuare pe cale administrativă, evacuări de pe terenuri virane, evacuări prin intimidare, etc. Putem afirma că numărul de evacuări din locuințe în România după 1989 este de peste 100.000. Numărul de persoane afectate de fiecare evacuare diferă. Însă estimăm că numărul de persoane afectate de evacuări în România după 1989 poate depăşi chiar 500.000.

În cazul Cluj, nicio primărie nu ne-a transmis numărul de evacuări efectuate, însă UNEJ raportează 1051 de cazuri, ceea ce pune județul pe locul 5 în țară. Primăria Cluj-Napoca are un regulament de evacuare a „persoanelor abuzive” aprobat prin HCL 118/2010, iar numărul de evacuări nu este înregistrat.

Cercetările-acțiune ale Căşi Sociale ACUM aduc mai multe informații. În anul 2014 existau 174 locuințe ANL, 1368 locuințe sociale şi din vechiul fond locativ de stat care nu s-a vândut sau nu s-a retrocedat (încă), 100% ocupate; în anul 2015, urmau să se repartizeze 12 locuințe pentru persoanele care au depus cereri în 2014; în 2007-2008, au fost 1571 de cereri pentru locuințe sociale; în 2010-2011, în anii de criză, au fost 3820 cereri, din care 3325 au fost declarate neeligibile în baza unui criteriu nou – lipsa venitului permanent. Persoanele care au ocupat abuziv imobile în proprietate publică, inclusiv ca minori, sunt, de asemenea, neeligibile.

(1) evacuare din locuințe colective din vechiul fond de stat (clădiri de un singur etaj, după caz foste cămine muncitorești) care se află pe terenuri publice a căror valoare imobiliară a crescut în ultimii 10 ani (de exemplu evacuarea de pe fosta str. Coastei a peste 300 de persoane în 17 decembrie 2010 prin decizia primarului de demolare și mutarea lor forțată în Pata Rât);

(2) evacuare din locuințe construite fără autorizație de construcție în jurul unor clădiri cu acte în regulă, de către copiii deveniți adulți ai persoanelor care locuiesc în chirie socială (de exemplu evacuarea de pe Calea Turzii pe la mijlocul anilor 1990 a familiilor care și-au construit ilegal câte o baracă pe acest teren, cu această ocazie fiind demolată și clădirea degradată, dar închiriată cu acte în regulă - la începutul anilor 2000 ajung toți pe str. Cantonului din zona Pata Rât; evacuarea de pe fosta str. Coastei; sau riscul de evacuare de pe str. Meșterul Manole a circa 10 familii);

(3) evacuare din locuințe construite fără autorizație de construcție în jurul unor clădiri cu apartamente pe care locatarii au acte de proprietate (de exemplu riscul de evacuare de pe str. Stephenson a circa 15 familii);

(4) evacuare din blocuri degradate din proprietatea primăriei cu motivul de intrare în renovare a clădirilor (de exemplu evacuarea din “Blocul NATO” de pe str. Albac în 2001);

(5) evacuare din spații cu altă destinație decât cea de locuit (beciuri, adăposturi civile sau buncăre sau din alte clădiri sau terenuri aflate în proprietate de stat) ocupate de familii care nu au avut alte alternative locative: de exemplu evacuarea din Casa Călăului de pe str. Avram Iancu a 13 familii în 2002, care apoi au fost mutate într-un buncăr din cartierul Mănăștur, de unde au fost scoase tot de primărie după câteva luni, fiind relocate pe str. Cantonului în vagoane; evacuarea de pe str. Kővári, de pe un teren în administrarea CFR a circa 25 de persoana în 2006 prin hotărâre judecătorească și relocarea lor tot pe str. Cantonului; evacuarea de pe str. Anton Pann nr. 22 a unei familii compuse din 7 persoane în iunie 2018 prin decizie judecătorească pe motiv de ocupare abuzivă și mutarea lor într-un centru pentru oameni fără adăpost);

(6) evacuare din locuințe retrocedate pe bază de hotărâri judecătorești (de exemplu evacuările de pe Bulevardul Eroilor, str. Croitorilor, Calea Turzii, petrecute în anii 2000, în urma cărora persoanele evacuate au fost direcționate către colonia informală de pe str. Cantonului).

Raportul complet se poate accesa pe pagina: bloculpentrulocuire.ro

Cercetarea a fost realizată de Blocul Pentru Locuire în 2018, de George Zamfir (coordonator cercetare), Ștefania Vintilă (cercetătoare). Cu contribuția: Enikő Vincze, Ioana Florea, Ioana Vlad, Mihail Dumitriu, Robert Blaga, Vasile Gâlbea (aspecte juridice)

 

Comments are closed.