Jurnal din Vulturilor 50: o carte despre luptă şi rezistenţă

În această toamnă a apărut o carte care nu se aseamănă cu nicio altă carte. Ea este povestea unei femei care a fost evacuată împreună cu familia ei din casa unde trăia în București, pe strada Vulturilor nr. 50. Dar nu este o poveste care să te facă să plângi de tristețe. Nicoleta Vișan nu este o victimă, ci o luptătoare. Această carte este povestea luptei ei, pe care o duce de ani de zile cu curaj, cu forță și cu speranța în victorie. Jurnalul Nicoletei este o poveste care ne dă speranță.
Mai mult decât atât, această poveste este mai mult decât o carte: este un instrument, o armă. Cuvintele scrise de persoane atât de puternice nu pot rămâne doar litere pe foaie, ci se transformă în fapte, în acțiuni, în strigăte de revoltă și în gesturi de nesupunere.
Cartea se bazează pe jurnalul ținut timp de doi ani de Nicoleta, în timpul evacuării și apoi în timpul cât a locuit pe stradă, luptându-se cu poliția și autorităţile pentru drepturile și demnitatea ei. Povestea are două planuri, unul care ține de activismul Nicoletei și altul care ține de viaţa ei personală. Cele două planuri se îmbină foarte ușor, căci nimeni nu poate separa lupta politică de propria viaţă.
Pe lângă povestea Nicoletei, cartea conține un ghid al luptei împotriva evacuărilor, precum și o analiză a contextului evacuărilor și retrocedărilor din București. În acest fel, cartea prezintă rezultatele muncii mai multor activiste și activiști pentru dreptul la locuire din București, care rezistă de ani buni în fața evacuărilor, a marginalizării și excluderii oamenilor fără locuințe.
Cartea a fost lansată în octombrie în Cluj, în prezența autoarei, a familiei și a colegelor și colegilor ei. Nicoleta ne-a spus atunci că nu își imagina niciodată că, după ce a fost evacuată și a trăit într-o locuință improvizată pe stradă, în frig, ploaie și ninsoare, va ajunge vreodată să își lanseze propria ei carte. Și tocmai de aceea această carte este mult mai mult decât un alt volum în rafturile librăriilor – este un strigăt de luptă din pieptul unei femei care și-a pierdut casa. O femeie pe care statul a vrut s-o facă să plece, să devină invizibilă, să tacă, să nu vorbească, să nu scrie.
Tot la lansare Nicoleta ne-a spus că noi, chiriașii, suntem robii și roboții statului. Suntem nevoite și nevoiți să muncim zilnic ca să plătim pentru un acoperiș deasupra capului. Dacă mâine nu vom mai putea munci – ne întreabă Nicoleta – cine ne va mai plăti chiria? Tocmai de aceea și noi, chiriașii, putem ajunge oricând în situația de a fi evacuați, de a trăi pe stradă. Cartea Nicoletei este un îndemn să cunoaștem această realitate, dar să nu ne resemnăm. Să ne unim, să luptăm împreună cu persoanele evacuate, cu oamenii fără adăpost, cu cele și cei de la margine. Locuința nu este un merit, ci un drept!

Comments are closed.