Situația socială, în mod particular cea a locuirii, era problematică la angajații STB (RATB) pentru că foarte mulți salariați ai acestei societăți proveneau din mediu rural și locuirea în București era problematică. De aceea sindicatul avea un rol important. În ziua de azi, prin schimbări legislative, prin posibilitățile oamenilor de a închiria, în ziua de azi nu mai este o temă. Dar ea poate reveni, și asta e o idee interesantă a proiectului dvs., odată cu mișcarea aceasta pe plan european pentru găsirea echilibrului dintre muncă și viață. Și bineînțeles că o componentă esențială e locuirea. (transport urban)
Deocamdată, problema locuirii nu se conștientizează ca problemă. Dar dacă s-ar face ceva în sensul acesta, de a se crea locuințe de serviciu, ar fi foarte bine pentru mulți tineri din învățământ. Ar fi avantaje și pentru comunitate, și personal la fiecare desigur. Școlile sunt în administrarea consiliilor locale și multe dintre ele au internate care nu se mai folosesc pentru elevi. De ce nu s-ar putea amenaja pentru tineri profesori? Ca locuințe de serviciu. (învățământ preuniversitar)
Şi întreprinderile ar trebui să redeschidă această oportunitate de a construi reşedințe sociale, dar şi primăriile ar trebui să construiască propriile ansambluri sociale. (transport feroviar)
Credem că ar trebui să existe un fond public de locuințe inalienabile, să nu se vândă, să tot crească şi să asigure cât mai bine nevoia de locuire; la fel şi locuințe de serviciu.
La începutul anilor 90, încă se redistribuiau locuințe personalului din sănătate. S-au repartizat 1-2 apartamente pe unitate sanitară, Federația făcea parte din comisia de atribuire a locuințelor. În momentul de față locuințele de serviciu nu acoperă necesarul. Un program de locuire publică ar putea contribui la frânarea migrației către vest a personalului medical. (sănătate)
Situația materială a lucrătorilor este definită atât prin veniturile lor, cât și prin costurile locuirii. Astfel, veniturile mici și costurile mari ale locuirii (chiria sau creditul imobiliar, întreținerea locuinței, utilitățile), împreună conduc la pauperizarea lucrătorilor și lucrătoarelor. Privită din perspectiva forței de muncă, tocmai în asta constă esența crizei locuirii în România. (Blocul Pentru Locuire)
Din păcate, în dorința de a avea locuință proprietate personală, mai ales în perioada boomu-lui imobiliar din 2007-2008, foarte mulți colegi și-au achiziționat locuință la prețuri foarte mari, cu grade mari de împovărare. Noi am asigurat o oarecare consultanță juridică pe temele acestea, dar instituțiile financiare au câștigat războiul ăsta. Cel puțin deocamdată. Sunt colegi care o duc destul de greu din cauza îndatorării foarte mari. Și viața profesională este afectată. Oamenii au așteptări de la sindicat în această privință. (sănătate)
Pe vremea lui Ceauşescu, eu mi-am cumpărat apartament. Dar pe vremea lui Ceauşescu mergeam la mare, la munte, n-aveai pe ce să cheltuieşti banii; aveai locul de muncă asigurat, ştiai că rata lunară la casă e atât, la CAR e atât şi te încadrai.
Pe când acum nu ştii dacă îți iei salariul, dacă sunt bani, ce se întâmplă cu unitatea mâine-poimâine; e unitatea în insolvență, banca nu-ți dă împrumut să poti să-ți cumperi o locuință, sau trebuie să ai un salariu de cel puțin 4000 de lei net ca banca să-ți dea un împrumut mai substanțial. (servicii și utilități publice)
Nivelul salariilor și costurile coșului minim de consum s-ar putea apropia nu doar prin creșterea salariilor, ci și prin reducerea costurilor locuirii. Iar reducerea costurilor locuirii se poate asigura printr-un stoc semnificativ de locuințe publice date în chirie socială, în funcție de nivelul venitului. (BPL)
Au crescut salariile, dar s-au scumpit toate, deci puterea de cumpărare a rămas aceeași, sau chiar mai mică. Ar trebui ca prețurile să fie ținute sub control. Există un HG în vigoare cu privire la coșul zilnic minim. Asta trebuia reluat și modificat dacă era nevoie, nu să pornești o inițiativă legislativă în parlament. (confederație sindicală)
Suntem prost plătiți. Suntem mulți care avem rate, credite. Se tot construiesc căși și blocuri noi în Cluj, printre cele vechi, astfel încât pentru angajați crește volumul de lucru de la an la an, noi trebuie să luăm gunoiul din toată zona, deci și de la casele noi. Însă salariile noastre nu cresc. Iar în oraș locuințele sunt foarte scumpe. Așa că, în mare parte, angajații în salubritate locuiesc în Pata Rât. Cei care nu stau în Pata Rât, stau și ei foarte aglomerați. Părinții lor au putut să aibă de pe vremuri un apartament de la stat, dar de vreo 30 de ani nu mai primește nimeni nimic, deci generațiile noi, frații, surorile, toți, și familiile lor stau îngrămădiți în apartamente de bloc din Mănăștur. (salubritate)
Locuința adecvată care nu îi împovărează și nu îi face dependenți pe lucrători de credite imobiliare și de locuri de muncă care le oferă salarii mici și condiții inadecvate, nu este doar scop al luptei sindicale. Ea este și condiție a acesteia: pentru că dacă lucrătorii vor avea astfel de locuințe, atunci ar deveni mai siguri pe sine și mai puțin vulnerabili în lupta lor pentru drepturile muncii. (BPL)
E altceva când ți se pune la dispoziție [o locuință]; normal că nu eşti stresat de locul de muncă şi dai tot ce poți că ai totul asigurat. Pe când aici nu ştii dacă îți ajung banii să plateşti întreținerea. Mai ales să ai şi un copil cu probleme... (servicii și utilități publice)
Probabil cei care au undeva peste 45, 50 de ani, acolo poate putem vorbi despre o categorie care sunt mai safe din perspectiva asta. Dar în categoria asta de vârstă 25-40, aici cred că e partea asta cu creditarea care se simte la fiecare. Ratele din ultimii 2, 3 ani le-a cam mărit la fiecare cu 200, 300, 400 de lei creditul. Deci nu prea e confortabilă zona. Și chiar vorbeam cu colegii de vremurile în care părinții noștri, deși nu sunt nostalgic ceaușisto-comunist, n-o să fiu niciodată, puteau să-și ia un apartament cu trei camere, cu o rată, tot așa, datorită faptului că statul le făcea acele blocuri. (IT)
Statul trebuie să investească mai mult în construcția de locuințe publice, în loc să susțină profitul pieței imobiliare. Trebuie ca angajatorii să nu mai exploateze forța de muncă prin salarii mici și să preia o parte din costurile locuirii ale angajaților lor. (BPL)
Statul nu trebuie doar să colecteze taxe și impozite. Trebuie să le gestioneze în interesul populației. Prea ușor ne-au învățat cu explicația asta, de ce nu avem sănătate, de ce nu avem educație școlară bună, de ce nu avem drumuri bune, de ce nu avem locuințe sociale, la toate ni se spune că pentru că nu sunt bani. Ceea ce este fals. Sunt bani. Dar întrebarea este ce faci cu ei, unde îi investești, în favoarea cui? Ar putea să aibă un procent din bugetul anual pe locuințe sociale de exemplu. (confederație sindicală)
Era o tradiție pentru ceferişti. În momentul când a fost calea ferata integrată, s-au construit până prin ‘95-‘96 aceste ansambluri de locuințe. Ele erau construite ori în zona căii ferate, pe terenul căii ferate, ori negocia şi primea teren în centrul oraşului – de exemplu chiar aici în Bucureşti au avut două blocuri. Nu vă spun toată zona de aici – 1 mai, Calea Griviței au fost proprietatea căii ferate, toate vilele. Şi condiția era să lucrezi în CFR, primeai această locuință şi pe toată perioada puteai să beneficiezi de ea; dacă nu-ți cumpărai locuință proprietate personală, rămâneai cu ea până la pensionare. (transport feroviar)