Sindicatele și locuirea – exemple internaționale de activism

În urma slăbirii globale a mișcării sindicale, organizațiile se regăsesc în situația de a reduce activitățile mai degrabă în jurul negocierilor directe cu angajatorii și guvernările pe relația de lucru. Astfel, condițiile de locuire ale lucrătoarelor și lucrătorilor, teme importante ale activismului sindicalist, au ajuns în cel mai fericit caz marginale. Istoric, unele organizații au dezvoltat propriul fond locativ, în timp ce altele au militat pentru dreptul la locuire atât al celor angajați, cât și sub forma unui mesaj social general. Spre exemplu, sindicatele franceze au demarat în 1867 Societatea cooperativă imobiliară a muncitorilor din Paris, care poate fi considerată strămoșul cooperativelor de locuire. Mai recent, unele sindicate cipriote în Nicosia de la mijlocul anilor 1980 au demarat câteva proiecte de cooperative de locuire printre care Is-Coop & Türk-Sen, Cooperativa Profesorilor, Cooperativa Polițiștilor, construind un total de 650 de apartamente. De altfel, Organizația Internațională a Muncii promovează în continuare ideea de cooperative aplicată inclusiv în domeniul locuirii. Însă poate cel mai faimos exemplu rămâne cel al companiei Neue Heimat deținută de Confederația Sindicală Germană, care a produs 400.000 de locuințe, însă a implodat în 1982 urma scandalurilor de corupție. În momentul de vârf, avea o cifră de afaceri echivalentă cu 3 miliarde de Euro în 2019. Tipul de organizare a companiei scăpase de sub controlul direct al membrilor de sindicat și se transformase într-o altă afacere cu imobiliare. Precum descrie reprezentantul pe politici de locuire al sindicatului german ver.di, Neue Heimat e motivul pentru care astăzi organizațiile din Germania sunt reticente la ideea de a construi direct locuințe. De notat că, în statele și orașele în care administrația a fost dominată de stânga, precum Viena (un clasic exemplu, cât și o excepție notabilă pentru statele capitaliste) sau în fostele state socialiste, fondul de locuințe a fost sporit considerabil, chiar dacă nu exclusiv, prin mijloace publice.

Organizațiile internaționale sindicale sau pe tema muncii susțin dreptul la locuire printr-o serie de luări de poziții și documente. În 1961, OIM a emis recomandări privind condițiile de locuire ale persoanelor angajate. Printre altele, se susține o politică de locuire generală care să susțină persoanele în situațiile cele mai grave; țintirea unui cost al locuirii care să fie rezonabil raportat la salarii; și asumarea responsabilității pe temă de către autoritățile publice. Congresul ETUC din mai 2019 a subliniat că printre priorități se numără asigurarea la locuințe decente. Federația Public Services International a recomandat în cadrul Forumului ONU Habitat din 2018 ca criza globală a locuințelor sociale să fie adresată de urgență.

Campanii și inițiative sindicale recente privind locuirea

The Stamford Organizing Project a demarat în 1998 în orașul Stamford, Connecticut în contextul creșterii economice spectaculoase, care a condus la creșterea numărului de locuințe de lux. Zona a devenit una dintre cele mai bogate din SUA, însă personalul din sfera serviciilor de bază (îngrijitoare, șoferi, cameriste ș.a.) avea acces din ce în ce mai dificil la locuire. Campania a fost un efort comun pentru organizare comunitară a patru sindicate care acopereau șase industrii și tot atâtea grupuri etnice. Prin discuții cu membrii, s-a intrat în contact cu Autoritatea de Locuire din Stamford pentru a preveni demolarea unor locuințe publice, cât și o lege-pilot care prevedea privatizarea locuințelor. Toate acestea prin marșuri, acțiuni și proteste. Un rezultat vital pentru sindicate a fost creșterea organică a angajamentului membrilor în organizații.

Campania Raise The Roof – Homes for All a fost inițiată în 2018 în Irlanda. A fost organizată în principal de: Congresul Irlandez al Sindicatelor, Consiliul Național al Femeilor, Uniunea Studenților din Irlanda, Coaliția Națională a Persoanelor fără Adăpost și Locuirii. Practic, campania a urmărit susținerea unor directive enunțate în octombrie 2018 de către Camera inferioară a Parlamentului Irlandei printr-o moțiune privind locuirea. Camera solicită guvernului următoarele: să declare o criză a locuirii – numărul oficial al persoanelor fără adăpost a crescut de la 3 mii în 2014 la 10 mii; să crească masiv fondul de locuințe sociale și accesibile prin bugetarea adecvată; să interzică unele tipuri de evacuare; să organizeze un referendum pentru introducerea dreptului la locuire în constituție. Campania a cuprins și organizarea unui protest cu 12 mii de persoane în toamna 2018, proteste în primăvară în mai multe orașe, iar în mai 2019 s-a organizat un marș pentru locuire în Dublin.

Cu 1.3 milioane membri, UNISON este cel mai mare sindicat din Marea Britanie și este sindicatul cu cei mai mulți membri care lucrează în zona locuirii. Recent a publicat o sinteză asupra nevoii de locuire care combină mai multe rapoarte, printre care unul privind forța de muncă din Anglia. Din aceasta reiese că accesul la locuire e printre cele mai mari probleme întâmpinate. Numeroși angajați din sectorul public abia fac față chiriilor de pe piață și sunt practic excluși de la posibilitatea de a deveni proprietari de locuințe. Angajații din zona privată se află în situații similare. UNISON a pregătit un mic instrument pentru a evidenția problemele, Online Housing Affordability Tool – unde introduci codul poștal și salariul anual pentru a vedea cât timp ar dura până îți poți cumpăra o locuință. Sindicatul notează că în ultimii ani, 30 miliarde de lire au fost investite în sectorul de chirii private și locuințe proprietate privată, și doar un număr infim de noi locuințe sociale. Susține un program național de locuire prin care să se obțină locuințe sociale și accesibile, iar prin aceasta au în vedere persoanele cu cele mai mici venituri, nu prețurile pieței. De asemenea, se opune continuării privatizării locuințelor publice.

Unione Sindicale di Base – Italia este înființată în 2010 prin contopirea a două sindicate mai vechi. Printre grupurile sale de lucru se numără și Asociația Chiriașilor și Locatarilor (Associazioni Inquillini e Abbitanti). Grupul este foarte activ. Membrii organizează opoziție la evacuări, analize ale politicilor de locuire, indicații privind varii situații dificile precum întârzierea plății ipotecii, cât și luări de poziții publice.

George Zamfir

Comments are closed.