„Ce sarcini ai în casă? Fac tot. Ce e tot? Tot, 24 de ore. Nu ai dreptul să te îmbolnăvești, muncești, muncești și iar muncești. Am îmbătrânit mai repede”. Sunt cuvintele Teresei care a lucrat ani de zile în serviciul domestic în diverse case din Barcelona. Victimă a violenței conflictului din Columbia, a emigrat acum 18 ani în Barcelona. Aici din nou a devenit victimă a legilor pentru străini, lucrând fără permis de muncă timp de 9 ani. Răspunsul ei rezumă situația femeilor angajate în serviciul domestic, din care 30% fără contract, conform datelor din 2018 ale Sindicatului Comisiones Obreras.
În Spania există o poziție numită interina, adică fată în casă. În schimbul unei camere și a unei retribuții lucrătoarea este la dispoziția familiei teoretic opt ore, practic 24. Multe femei lucrează fără contracte în case în calitate de interina, neavând permisul de ședere în Spania, cu promisiunea obținerii unui contract de la respectiva familie și implicit a actelor în Spania. Între timp petrec ani de zile invizibile, izolate în case, obligate la o disponibilitate de 24 de ore și servilism. Lucrând
într-un spațiu privat, nu se poate realiza o inspecție a muncii nici în cazul în care obțin un contract. În cazul unui accident, este foarte greu să dovedească că s-a produs la locul de muncă, iar abuzurile nu pot fi denunțate.
Femeile devin indirect proprietate a respectivei familii, fiind contractată mai degrabă persoana lor, decât un lucrător care ar desfășura o activitate concretă. În cazul Teresei, singurătății din Barcelona i s-a adăugat angoasa și de multe ori vina pentru că și-a lăsat familia în Columbia, responsabilitatea de a trimite mereu banii acasă pentru a-și îngriji fiul acum la Universitate în Columbia. Prin lege nu are dreptul la șomaj. Prima dată și-a văzut fiul abia după 9 ani de muncă drept interina când a obținut prima autorizație de ședere în Spania care i-a permis să meargă în Columbia și să revină. „În Spania nu am trăit, doar am lucrat.” continuă Teresa. Chiar dacă a avut un permis inițial, pentru reînnoirea acestuia conform legii trebuie să contribuie un minim de șase luni la Asigurările Sociale. Fără plata taxelor, autorizația poate fi anulată și Teresa deportată.
În cazul femeilor care au fost deportate după ani de ședere și cotizație directă sau indirectă în Spania, sumele cotizate, timpul și munca investită nu sunt recuperate niciodată. Prin actuala legislație, nu doar familiile pot abuza de lucrătoarele din serviciul domestic, dar și Statul poate încasa taxe ani de zile din partea lucrătoarelor care ulterior pot fi deportate. Pe 14 februarie, o sentință favorabilă oprea în ultimul moment deportarea unei femei de 63 de ani, din Bolivia, care lucrase în serviciul domestic timp de 17 ani în Spania. O decizie birocratică anulase permisul ei de ședere în 2018, un contract cu un număr insuficient de ore, și rămăsese fără acte. Poliția a arestat-o timp de două zile prealabile deportării. În ultimul moment Tribunalul din Valencia a dat o sentință favorabilă prin care anula deportarea.
Pe data de 8 martie, Sindicatul lucrătoarelor din serviciul domestic, din care face parte și Teresa, a anunțat un protest în Barcelona pentru vizibilizarea abuzurilor suferite de femei și a lipsei drepturilor acestora la locul de muncă.
Corina Tulbure