Simona Ciotlăuș
Administraţiile locale au responsabilităţi legislative clare privind fondul public de locuinţe, acestea trebuind să decidă modalitatea de a lua în evidenţă nevoia de locuire socială, să răspundă coresponzător acesteia (extinzând după nevoie stocul de locuinţe), cât şi să stabilească procedura de atribuire a locuinţelor sociale, avînd în vedere cadrele legale naţionale. Pe lângă prevederile din Legea Locuinţei (114/1996) şi Normele Medologice de punere în aplicare a acestei legi, prevăzute în HG 1275/2000, Consiliile locale pot să decidă şi asupra altor criterii de selecţie şi de prioritizare a solicitărilor, în funcţie de nevoile şi particularităţile locale.
Dar în ultimii ani în Cluj, autorităţile locale au luat hotărâri în defavoarea persoanelor care ar trebui să aibă acces la aceste locuinţe, cele cu venituri mici cărora le-a fost imposibil să achiziţioneze o casă sau să închirieze de pe piaţă. Procedurile de atribuire a locuinţelor sociale decise de consilierii locali, contrar legislaţiei existente, au devenit din ce în ce mai „selective” (şi discriminatorii), transformând atribuirea unei locuinţe sociale într-un concurs al merituoşilor acceptaţi să trăiască în oraş. Astfel, au fost lăsaţi în afara competiţiei locale pentru o locuinţă adecvată tocmai cei îndreptăţiţi de lege să acceadă la locuinţe sociale, cei care au nevoia cea mai presantă de o asemenea casă: persoane evacuate sau în curs de evacuare, persoane care locuiesc în condiţii de supraaglomerare, persoane care trăiesc în locuinţe improvizate fără infrastructura minimală traiului într-un oraş care se doreşte a fi Capitală Culturală Europeană.
Reaminteşte-le candidaţilor la Primărie şi la Consiliu local Cluj să promoveze o politică locală de locuinţe sociale și pentru persoanele marginalizate!