Muncile femeilor

Sunt născută în Cluj-Napoca, am 33 de ani. Locuiesc pe str. Stephenson nr. 15, într-una din încăperile pe care le-am construit pe lângă casa veche, pentru că nu aveam unde să ne mutăm cu soțul și copiii mei. Nu avem acte pe această locuință. Este o locuință improvizată, cum s-ar zice. Ca să nu stăm pe stradă, am avut nevoie să ne facem ceva, să avem un acoperiș deasupra capului.

Am avut 16 ani când mi s-a născut primul copil. Pe atunci deja nu mai funcționa de mult sistemul vechi de alocare de locuințe, adică cel dinainte de 1990, când, dacă erai angajat undeva, primeai o locuință. Nu aveam bani suficienți să ne cumpărăm, sau să închiriem, și nici cu părinții într-o cameră nu mai puteam sta. De atunci lucrurile stau tot mai prost. Locuințele din Cluj sunt tot mai scumpe, primăria construiește foarte puține locuințe sociale, și ce are distribuie pe baza unor criterii care pe noi ne dezavantajează. Acum avem patru copii, de 17, 14, 12 și 10 ani, trei dintre ei sunt la școala Nicolae Iorga, acolo am învățat și eu. Eram deja după 1990 când am început eu să merg la școală, părinții mei se descurcau greu, așa că am făcut doar patru clase.

Locuința noastră este foarte mică. Stăm împreună șapte persoane, dar avem doar două paturi, mai multe lucruri nu încap. Așa că soțul meu doarme pe jos. Mai avem un dulap de haine, și o sobă cu lemne, cu care încălzim și pe care și gătim, și avem un frigider. Nu ne-am pus masă, pentru că nu avea loc. Apa rece o aducem de afară, avem o cișmea în curte. Și avem și probleme cu ea. Este, cum ar veni, la liber, toată lumea care trece pe acolo, curtea aceasta nefiind îngrădită, poate să ia apă de acolo, așa că plătim foarte mult. Lângă cameră nu avem bucătărie, baie, deci toate le facem în singura cameră pe care o avem. Nu avem nici măcar toaleta noastră. Vara este un pic mai bine. Apa nu este atât de rece, și mai putem pune hainele la uscat afară. Însă și din cauza asta avem probleme. Am primit foarte multe amenzi de la poliția locală din acest motiv. Ei vin destul de des pe la noi. Mai ales din 2013 au început să vină tot mai mult. Ne-au luat în vizor. Să ne demoleze.

Este foarte greu pentru mine. Ca mamă, ca femeie care lucrează și acasă, și în afara casei. Acum lucrez la Hotel Belvedere, sunt angajată pe post de cameristă. Înainte am lucrat la Auchan, vreo șase ani, apoi la Marty ca bucătar timp de cinci ani, la Premium Pizza timp de șapte luni, și la un magazin alimentar tot șapte luni. Peste tot unde am fost salariile au fost mici. La Belvedere lucrez de șase luni, câte opt ore pe zi, și de multe ori și sâmbăta și duminica. Când ne cheamă, noi trebuie să mergem dacă nu vrem să riscăm să ne dea cumva afară. Pentru că dacă am spune că nu mergem, pentru că nu ne plătesc cum ar trebui în weekend, sigur nu le-ar plăcea. Și cum își caută de lucru atâția oameni în acest oraș, sigur ne pot înlocui oricând cu alții. Așa că rabd și fac și tac. Dimineața mă trezesc la cinci, și în jur de ora trei după-masă ajung acasă. În mână primesc 1500 lei și bonuri de masă pentru zilele lucrate. Când ajung acasă, nu stau nicio clipă. Încep să fac de mâncare. Să spăl haine. Și fiind mulți, am mult de spălat. Copiii trebuie să meargă curați la școală în fiecare zi. După-masa, spre seară, îi mai ajut pe copii la teme. Eu nu am timp să stau să mă uit la televizor, dacă mă uit, asta înseamnă că este o zi mare. Este foarte mult de făcut prin casă, chiar dacă este o locuință mică. Trebuie să aranjezi totul cu multă precizie tot timpul, ca să avem loc toți șapte să ne mai și mișcăm cât de cât. Mă pun în pat foarte târziu, după ce știu că am aranjat tot. Este foarte greu să aranjezi tot timpul, zi-de-zi, după șapte persoane.

Nu am fost plecată niciodată în concediu de odihnă. Când am concediu de la lucru, lucrez mai mult acasă. Zugrăvim, fac curățenie mare. Nu avem bani pentru concediu. Nu ne permitem așa ceva. Nici să visăm la așa ceva nu mai putem. Din cât avem, trebuie să facem cumpărăturile zilnice, cel mai important este ca toți copiii să aibă ce mânca zilnic și să meargă în ordine la școală, să se culce cum trebuie, să se odihnească cât de cât. De ajutat nu mă ajută nimeni din familie. Adică soțul, cu salariul. Dar nu cu munca în casă, sau cu copiii. Salariile noastre sunt mici. Înainte de ziua de salariu nu ne mai rămâne nimic. Mâncarea este scumpă, curentul este scump, lemnele sunt scumpe, și apa este scumpă. Chiar dacă lucrăm amândoi, nici nu ne putem gândi să ne luăm în chirie un apartament. Vrem să rămânem în acest oraș. Aici ne-am născut. Aici lucrăm. Aici ne sunt majoritatea rudelor. Aici merg copiii noștri la școală. Trebuie să trăim și noi aici, cum putem. Cum ne-a lăsat Dumnezeu. Așa este viața mea.

Elisabeta Farkas        

Nota redacției

Pentru a ne da seama de valoarea terenului din locația la care se referă acest articol, trebuie să știm că vizavi de str. Stephenson nr. 15, în decembrie 2013 s-a inaugurat Liberty Technology Park, o investiție de 25 milioane euro construită după privatizarea Fabricii Libertatea. Pe pagina sa de internet scrie că printre lucrurile esențiale ale Clujului este că „își construiește statutul de Silicon Valley al României datorită companiilor multinaționale IT&C și R&D care și-au adus afacerile aici” și că „oferă o piață imobiliară atractivă” (http://www.libertytechpark.ro/localizare/). La inaugurarea acestui parc tehnologic, primarul Emil Boc a reiterat: „Clujul este într-o concurenţă acerbă pentru atragerea investitorilor, pentru a se defini ca centru de inovaţie şi cercetare, precum şi pentru a-şi menţine statutul de important pol IT&C. În acest sens, proiecte precum Liberty Technology Parc Cluj sunt de natură să ne creeze atuuri extrem de importante şi eficiente în această competiţie, care nu se duce numai cu alte oraşe din România şi Europa, ci chiar din întreaga lume. Parteneriatul pe care îl construim cu Liberty Technology Parc Cluj prinde contur şi, alături de celelalte investiţii publice pe care le derulăm în domeniul industriilor creative, asigură o poziţie durabilă pentru oraşul nostru pe această piaţă a viitorului”.

Liberty Technology Park Cluj este un proiect dezvoltat de Fribourg Development, diviziunea de real estate a fondului de investiţii Fribourg Capital, controlat de omul de afaceri Ion Sturza.

“Fabrica Libertatea a fost înființată în 1870, începând ca o afacere cu piane. După naționalizare, în anii 1950, mobila Libertatea ajungea până-n ţările scandinave, dar și la diverse târguri internaţionale din Vest, la Londra, Köln, Bruxelles, Frankfurt, Madrid, dar şi la Moscova, Tripoli (Libia) şi Damasc. După privatizare, în 1994 Fabrica Libertatea a devenit proprietatea omului de afaceri clujean Sorin Dan. A produs mobilă până în 2010, apoi s-a închis și au fost disponibilizați și ultimii muncitori. În 2012, fostul premier al Republicii Moldova, Ion Sturza s-a decis să investească în acest spaţiu. Numeroase firme din IT au spaţii închiriate în acest parc tehnologic din România: Siemens, Halcyon Mobile, Spherik Accelerator, Recall Information Services, KPMG, Makronetz, Ecuson Studio, Regal Beloit Romania, Liberty Fitness, Luminos Software, Voquz, Impact Hub, SmartUp, Altran Romania şi Arvato Bertelsmann, GTS Telekom. Acolo activează şi start-up-uri precum Planable, SuppOffice, Primul Medic.” (sursa:  adev.ro/ojryme).

Comments are closed.