Dialog între Alexandru Costin Greta și Adrian Dohotaru
Jumătate din contractele de muncă din România sunt la nivelul salariului minim. Printre aceste categorii se află și muncitorii în salubritate. Printre ei, Alexandru Costin Greta, unul dintre cei aproape 1.500 de locuitori ai Pata Rât-ului, ghetoul poluat al Clujului din preajma rampelor de gunoi. Interviul din care aici redăm câteva fragmente, a fost realizat în 2017, în cadrul proiectului Coaliția pentru Muncă, un proiect al Fundației Friedrich Ebert România, CNS Cartel Alfa, Asociația Connect, CeRe și Miliția Spirituală, şi face parte din campania de informare #EroiiMunciiCapitaliste, #ServiciUsor. Interviul este înregistrat video de Vlad Petri și transcris de Marius Jurcă. (A.D.)
Noi curățăm orașul și totuși, primăria ne-a mutat din Cluj-Napoca și ne-a pus aici, unde aducem deșeurile. Și asta este o nedreptățire față de noi, față de muncitorii Clujului, față de locuitorii Clujului. Cred că nu merităm acest lucru. De aceea, ar trebuie ca toți să ne luptăm pentru drepturile noastre. (G.C.A,)
Adi Dohotaru: Gicu, de ce v-ați făcut sindicatul
Salubritatea?
Greta Costin Alexandru: Lucrez la firma de salubritate Brantner Vereș și am înființat sindicatul ca să ne luptăm pentru drepturile noastre.
A.D.: Mai demult ați intrat în grevă. Care au fost motivele?
G.C.A.: Înainte de conducerea actuală era altă conducere, alt director general, și lucram foarte multe ore și nu ni se plăteau orele. La conducere era domnul director Vereș, care a decedat, și ne-am săturat ca să lucrăm degeaba și de aceea am făcut o mică grevă. Această grevă a reușit să fie aplanată, ascunsă. Atunci, după cum am înțeles, de la televiziune a venit ceva ministru din America, și toate televiziunile erau la aeroport, aici la Cluj-Napoca, și de aceea atunci
n-au fost prezenți, așa că conducerea o trimis pe alți muncitori să colecteze gunoiul din Cluj-Napoca. După aceste lucruri ne-au chemat la negocieri, ni s-a propus să ne adunăm, să facem adunarea generală și să ne alegem oameni. Eu am știut că sindicatul are o mare influență și am cerut îndrumări de la anumiți prieteni, oameni cunoscuți, care erau în temă, aveau legături. Ei m-au susținut, m-au îndrumat și așa s-a născut acest sindicat, sindicatul Salubritatea.
A.D.: Înainte să se înființeze sindicatul, la modul concret, ce ați reproșat conducerii companiei de atunci?
G.C.A.: Nu ni se plăteau orele suplimentare, lucram foarte mult. Sâmbetele nu ni se plăteau și ni s-a tăiat sporul de toxicitate, de salubritate. Aveam un spor de 30%. 25%, era sporul de salubritate și 5% era sporul de rușine. Aceste 2 sporuri care totalizau 30. Ni s-au tăiat, ni s-a dat o hârtie să semnăm, cică, ni se mărește salariul și să ni se taie sporul de salubritate. Dar nouă ni s-a tăiat sporul ăla de 30% care forma 200 și ceva de lei, 2 milioane atunci pe vremea aia, și nu mai ni s-a plătit pentru că salariul minim pe economie a ajuns practic de la 5 milioane la 7 milioane. Și cum salariul minim pe economie a ajuns la 7 milioane, deci ei trebuiau să ne dea 9 și nu ni s-a dat, nu mai s-a plătit.
A.D.: În afară de salariul minim, bănuiesc că mai aveți ceva sporuri. Cât iei în mână efectiv?
G.C.A. Adi, deci, fără ore suplimentare, ni se mai dă numai vechimea, avem vreo 1.100 lei în mână, pe lună, fără bonuri [înainte de mărirea salariului minim la 1.800 brut]. Cu bonuri, ni se dau 21 de bonuri, la 10 lei, deci cam 1.300 lei, fără ore suplimentare. Sunt care fac ore, da, acum, se plătesc orele, e bine, conducerea aceasta, totuși, se implică, vor să ne plătească.
A.D.: Înainte ce ziceau? De ce vi se refuza plata orelor suplimentare?
G.C.A.: În 2008, când a venit criza, după 2 luni au început să nu mai ne plătească orele suplimentare. Au zis să strângem cureaua. Am strâns, am strâns și vreo 10 ani cred că s-a tot strâns cureaua, până vai de noi. Mergeam și lucram efectiv ca pe gratis. Foarte puțini bani luam atunci.
A.D.: Și dacă v-ați fi revoltat ce zicea conducerea? Că vă dă afară dacă nu faceți ore suplimenare?
G.C.A.: Da, da, eram amenințați pe vremea aceea. Da, și oamenii se temeau și de aceea n-au fost uniți. Am fost amenințați de-a binelea. Nu trebuie să ascundem, asta e realitatea, așa s-a întâmplat. Și trebuie spuse lucrurile care s-au întâmplat. Erau amenințați și contractul de muncă, practic, era foarte ușor de desfăcut. Te arunca afară, nu îți dădea nimeni nici un răspuns, nu avea cine să-ți apere drepturile.
A.D.: Acum cu realizarea sindicatului aveți și un jurist la Cartel Alfa care se mai poate lupta pentru voi.
G.C.A.: Da, avem un jurist, suntem asociați practic la Cartel Alfa. Domnul Ilcaș ne învață, ne ajută, se luptă împreună cu noi, ne susține în totalitate... și sperăm să fie cât mai bine pentru toți.
A.D.: Îmi spuneai că au fost dați afară oamenii în urmă cu ani buni de zile când încercau să facă sindicat. Poți să-mi detaliezi ce s-a întâmplat?
G.C.A.: Acum câțiva ani am vrut să înființăm iarăși un sindicat și conducerea de înainte a luat măsuri și au amenințat oamenii. Muncitorii s-au temut și au dat înapoi. Acei oameni care s-au implicat, deci colegi de-ai noștri, prieteni de-ai noștri, practic, au fost dați afară din întreprindere, din serviciu. Nu ni se plăteau drepturile și de atunci oamenii au vrut să se implice. Noi cu toții ne-am dorit, dar probabil nu eram uniți și ne lăsam ușor manipulați sau ne era frică. Da, ăsta e termenul pe care ar trebui să-l spun. Oamenii se temeau pentru job-ul lor, pentru munca lor, să nu fie dați afară.
A.D.: Spuneai că este destul de dificil de intrat în negocieri pentru că sindicatul nu este reprezentativ fiindcă pragul trebuie să fie 50+1%. Cum crezi că s-ar putea îmbunătăți legislația astfel încât muncitorii să poată negocia mai ușor cu conducerea întreprinderilor?
G.C.A.: Probabil că dacă ne-am înființat un sindicat și oamenii sunt de acord, să spun, 30-35% ar trebui să se ia în considerare că suntem reprezentativi. Că totuși muncitorii de la Salubritatea, de la Brantner Vereș, s-au înscris aproape cu toții în sindicat. Practic, cei care colectăm gunoiul din Cluj. Mă refer la conducători auto și la manipulanți, adică, încărcătorii care ridică gunoiul menajer. TESA nu s-a înscris, nu știu din ce cauză, probabil că lor li s-a dat mai mult. Nu ne susțin pe noi, dar ar trebui să o facă pentru că lucrăm în aceeași firmă și ne luptăm pentru drepturile tuturor, negociem pentru toți și ar trebui ca oameni să fie uniți. Dar, probabil, asta ne-ar ajuta, dacă s-ar reduce acest prag.
A.D.: E totuși o firmă privată, ați reușit să faceți un sindicat... De ce crezi că nu există un sindicat și la RADP? Până la urmă e o companie publică ce ține de primărie și, teoretic, ar fi mai ușor să faci un sindicat.
G.C.A.: Probabil că nu sunt uniți oamenii. Nici noi n-am fost uniți, dar prin interesul tuturor s-a creat o conexiune, o legătură prietenească. Trebuie să fim uniți la locul de muncă deoarece sindicatul te ajută. Se luptă pentru drepturile tale, își creează condiții mai bune de lucru și îți apără drepturile. Aceasta este însemnătatea.
A.D.: Dă-mi un exemplu de negociere, în numele sindicatului, care a funcționat. Chiar dacă nu aveți reprezentativitate.
G.C.A.: Am negociat salariul și totuși am putut să menținem un lucru pe care firma n-a vrut să ni-l plătească. Conducerea actuală a vrut să nu mai dea sporul de vechime. Ne-am luptat vreme de 1 an de zile, atâta a durat negocierea. Am fost tari pe poziție și am putut să ne menținem astfel ca să ni se plătească sporul de vechime. Am câștigat niște bonuri în plus. Nu au vrut să se dea, firma a spus că nu are venituri suficiente, dar ni s-au dat aceste drepturi.
A.D.: Cum arată o zi de lucru?
G.C.A.: Pot să zic că-mi place ceea ce fac, chiar dacă e greu, de multe ori miroase și de aceea ne luptăm să ne dea sporul de toxicitate înapoi. De aceea, sindicatul are nevoie de sprijin ca oamenii să fie uniți. Mă trezesc dimineața la ora 5, îmi beau cafeluța acasă. Dacă nu, mă sui în mașină și plec la serviciu. La serviciu, ne întâlnim cu colegii, povestim 5-10 minute, după care ne suim în mașini, în autocompactoare. Țin să vă spun că eu sunt încărcător, ca un fel de manipulant, ridic gunoiul și-l pun la mașină. Traseul este umblarea mult pe jos, ridicarea deșeurilor...
A.D.: Cât de greu este?
G.C.A.: Totuși acuma sunt pubele și oamenii, majoritatea, au aceste pubele, iar noi avem un sistem la mașină cu care se ridică singur, pe ulei hidraulic. Însă sunt acele bidoane mici, pe care mulți încă nu le-au schimbat, și acelea sunt grele. Le ridicăm manual, dar credem că toată lumea își va lua pubele.
A.D.: Câte ore lucrezi pe săptămână, inclusiv cu orele suplimentare?
G.C.A.: Eu, maxim 48. Firma asta își dorește, să nu facem mai mult de 8 suplimentare, deci numai 48 pe săptămână. E bine pentru că asta cere și Codul Muncii și vrem să rămânem la numărul acesta. Înainte le depășeam, lucram 16, 12, 14 ore în plus, pentru care nu eram plătit. Dar ne bucurăm că și firma se implică să avem cele mai bune condiții de lucru.
A.D.: De ce crezi că apar atât de multe conflicte la nivel de muncă între patronat și muncitori?
G.C.A.: Nu vor să dea mai mulți bani. Practic, părerea mea, și am spus-o la negociere, ne ascultă, dar le e greu să dea. Vă dați seama, eu lucrez în colecta-
rea deșeurilor, miros, mă murdăresc, de multe ori ne udăm cu zeama aceea. Nu știu dacă știți, dar în pubele, vara, se face o zeamă, și e foarte urât. De multe ori când cade pe noi, pe picioare sau pe mâini, ne mănâncă ca și cum ar fi un acid... și noi merităm mai mult. De aceea, sindicatul se luptă. Știi, mă doare acest lucru, că încă am minim pe economie. Eu și cu colegii mei povestim și le explic că noi merităm mai mult și ar trebui să ni se dea mai mult. Dar asta este încă o luptă pe care trebuie să o ducem. Asta e, patronatul nu vrea să dea, noi cerem. Dar eu zic că merităm și de aceea mă lupt în continuare.
A.D.: Crezi că nu vor să dea salarii mai mari pentru că nu au banii sau pentru că vor să facă profit mai mare?
G.C.A.: Acum, ni s-a spus că nu au. Personal, nu cred că nu au, fiindcă populația din Cluj este mare și își plătește facturile de gunoi. Așadar, oamenii plătesc și momentan, față de acum 3 ani când firma băga mai mulți bani în colectare, acum s-a redus, avem mai puține mașini, mașinile sunt mai bune, consumă mai puțin, ca urmare eu cred că ar fi bani. Conducerea a spus că nu sunt deocamdată, dar a propus o mărire de tarif, a înaintat-o Primăriei și conducerea ne-a promis că dacă Primăria este de acord cu această majorare, ni se va da un premiu de 800 de ron. Acuma nu știu dacă Primăria a fost de acord. Chiar luna trecută trebuia să ni se dea. Probabil că Primăria n-a fost de acord, dar noi sperăm că dacă Primăria alocă acea majorare și este de acord cu creșterea prețului la gunoi, atunci vom merge din nou la negocieri.
A.D.: Crezi că clujenii v-ar aprecia mai bine munca dacă ați face o grevă generală și nu s-ar mai ridica gunoiul în Cluj și ar fi ca la Pata Rât, un munte de gunoaie aici?
G.C.A.: Da, chiar îmi doresc lucrul ăsta, să fiu apreciat și de locatarii cărora eu le duc gunoiul. Practic eu am o zonă în care lucrez de foarte mult timp, de 17 ani sunt pe o zonă. Știți, aș dori ca oamenii să ne aprecieze pentru efortul, pentru munca pe care o depunem, pentru că ne implicăm, le ducem gunoiul, le ducem mizeria și, da, merităm să fim apreciați și respectați.