După ce Emil Boc a avertizat că aplicarea procedurii parlamentare obișnuite în adoptarea noului Cod al Muncii ar implica riscul “să nu se adopte un cod coerent care să reprezinte interesele societății ca întreg,”Guvernul său și-a angajat răspunderea pentru Noul Cod Civil. Acesta a fost adoptat în martie 2011, fiind primit de către protestatarii sindicali de la cele patru mari confederații sindicale cu mesaje de genul: “Aţi devenit duşmanii poporului român!”, “Noul Cod al Muncii îngenunchează salariaţii.”
Răspunsul Premierului Emil Boc a fost: “În Codul Muncii salariatul este protejat în continuare, iar angajatorii pot angaja mai uşor. Nimic din ceea ce spun sindicaliştii pe acest subiect nu este adevărat. Legea îi va apăra pe toţi cei care muncesc, iar angajatorii care vor utiliza munca la negru vor avea o sancţiune aspră - amendă penală sau închisoare”, și a subliniat că sindicatele încearcă protejarea privilegiilor pe care le-au avut în ultimii 20 de ani.
Câteva luni mai târziu, discutată în regim de urgență fără participarea sindicatelor, Guvernul Boc, tot prin asumarea răspunderii, a adoptat Legea Dialogului Social 62/2011, care a fost promulgată imediat de președintele Băsescu. Legea Dialogului Social înlocuieşte Legea Sindicatelor, Legea Patronatelor, legislaţia privitoare la contractele colective de muncă, cea privitoare la conflictele de muncă, precum şi legile de înfiinţare şi organizare a Consiliului Economic şi Social. Printre altele, ea limitează puternic drepturile salariaților de a se organiza în sindicate și/sau de a porni greve în vederea revendicării drepturilor lor. Mai jos prezentăm câteva din prevederile sale, comparativ cu legislația veche din domeniu.
1)
Art. 2 (2) din Legea 54/2003: „Pentru constituirea unei organizaţii sindicale este necesar un număr de cel puţin 15 persoane din aceeaşi ramură sau profesiune, chiar dacă îşi desfăşoară activitatea la angajatori diferiţi.”
Noua lege spune că dacă lucrezi într-un sector unde firmele au de obicei puţini angajati, nu mai ai posibilitatea să înfiinţezi un sindicat profesional cu lucrători de la alte firme.
2)
Legea 54/2003 prevedea: “Membrii aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de salariaţi, au dreptul la reducerea programului lunar cu 3-5 zile pentru activităţi sindicale, fără afectarea drepturilor salariale. “
Noua lege nu mai prevede un număr de zile, acesta putând fi negociat. Mai mult, angajatorul nu mai are obligaţia de a plăti acele zile, se menţionează expres, “fără obligaţia angajatorului de a plăti drepturile salariale pentru aceste zile“.
3)
Art. 41 (2) Legea 54/2003: Sindicatele se pot constitui după criteriul ramurii de activitate, al profesiunii, sau după criteriul teritorial.
În noua lege apare conceptul de “sectoare de activitate”, care se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, după consultarea partenerilor sociali. Activitatea sindicală este îngrădită prin renunţarea la criteriul profesional sau cel teritorial.
4)
Legea 54/2003 prevedea un număr minim de 15 angajaţi pentru formarea unui sindicat, nici măcar de la acelaşi angajator în mod necesar.
Noua lege impune noi criterii: Confederaţiile sindicale trebuie să aibă structuri teritoriale în jumătate plus unul din judeţele României şi să aibă 5% din efectivele angajaţilor din economia naţională.
În timp ce, conform vechii legi, era nevoie de o treime din angajaţi în sindicat pentru negocierea contractului colectiv de muncă, acum e nevoie de jumătate plus unu.
5)
Vechea lege (Legea 168/1999) prevedea la Art 12 (d) : “Conflictele de interese pot fi declanşate în următoarele situații: (d) unitatea nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de lege de a începe negocierile anuale obligatorii privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă.“ Deşi vechea lege prevedea că angajaţii nu pot declanşa conflicte de muncă pe durata valabilităţii unui contract colectiv de muncă (art 13), se făcea excepţie la asta conform aliniatului (d) din Art 12, prezentat mai sus.
Noua lege prevede că pe durata valabilităţii unui acord colectiv de muncă angajaţii nu pot declanşa conflict colectiv de muncă, și nu se mai face nicio excepție la această regulă.
6)
Vechea lege prevedea că greva de avertisment trebuie să o preceadă pe cea propriu-zisă cu cinci zile, însă nu reieşea din vechea lege că o grevă poate fi declanşată numai dacă în prealabil s-a realizat o grevă de avertisment.
Noua lege instituie obligativitatea grevei de avertisment: “greva poate fi declarată numai dacă, în prealabil, au fost epuizate posibilităţile de soluţionare a conflictului colectiv de muncă prin procedurile obligatorii prevăzute de prezenta lege, numai după desfăşurarea grevei de avertisment …”
7)
Art. 54 din Legea 54/2003: ”Pe durata grevei, salariaţii îşi menţin toate drepturile ce decurg din contractul individual de muncă, cu excepţia drepturilor salariale.“
Art. 195 din noua lege prevede: “Pe toată durata participării la grevă, contractul individual de muncă sau raportul de serviciu, după caz, al angajatului se suspendă de drept. Pe perioada suspendării se menţin doar drepturile de asigurări de sănătate“.
Redacția