Mișcarea celor evacuați de bănci are 10 ani

Am fost în Barcelona la aniversarea de 10 ani a organizației PAH (Plataforma de Afectados por la Hipoteca), cu care avem o cauza comună, aceea fiind dreptul la locuire. Am fost impresionată de modul lor de organizare. Am văzut acolo foarte mulți oameni (chiar și oameni în vârstă) care luptă și m-a impresionat faptul că au dorința și voința de a lupta cu autoritațile (băncile) .

Asociația are la bază 4 documente după care funcționează (structură, ghid al plenarelor, manual de comunicare și, cea mai importantă, red lines).

A fost un atelier în care ni s-a prezentat platforma (grupul) PAH, cum se organizează, cum iau decizii, ni s-a explicat că ei nu fac singuri mișcarea în sine ci îi sfătuiesc pe oameni cum ar trebui să facă și îi dau exemplu pe alții în situații asemanatoare.

E o oraganizație la nivel local, regional și națio-nal. Folosesc doar Whatsapp și Telegram pentru a-și planifica acțiunile. La întâlniri, chiar dacă nu poate veni persoana în cauză o să participe neapărat o altă persoană din familie... asta chiar îi o idee tare. Ei nu susțin niciun partid și, cel mai important, nu sunt un grup politic. Ei merg și negociază cu băncile pentru a-i putea ajuta pe oameni să nu fie evacuați. PAH este la plural și este incluziv. Au organizația mare, plus alte oraganizații mai mici și toate au puterea de a lua decizi. Ei sprijină chiar și persoanele evacuate din alte motive, nu doar pe cele evacuate de bănci. Întotdeauna se organizează cine va vorbi cu poliția, indiferent că e o mișcare mai mică sau mai mare. Pentru curiozitatea mea personala am făcut o vizită în micile comunități de romi de acolo. Aici, după părerea mea, discriminarea este mai mică decât la noi, atât în instituții, cât și pe stradă. Familiile de acolo sunt ajutate foarte mult și sprijinite în ceea ce privește educația. Pentru mine a fost o experiență frumoasă deoarece am reușit să văd și alți oameni care lupta pentru locuire, ceea ce o devenit tot mai greu, fiind aproape imposibil să ai locuința ta.

Am văzut locuințe zidite efectiv pentru a nu se putea ocupa abuziv, ceea ce îi absurd, să ai o clădire goală și să o zidești doar pentru a nu fi locuită. Nu critic, doar îmi spun părerea, oamenii dorm pe stradă sau în bancomate, în timp ce clădirile goale sunt zidite. În data de 22 februarie a avut loc și un protest pentru o familie cu copii ce urma să fie evacuată. S-a ieșit în stradă, s-a scandat, a fost chiar multă lume și, deoacamdată, datorită faptului că a fost un număr așa mare de persoane nu s-a realizat evacuarea doamnei și familiei ei (ar fi frumos dacă ar exista atâta de multă solidaritate și la noi). Există un mare ”Si se puede” (”Da, se poate!”) la ei, care se poate numi speranță, incredere că într-o zi totul va fi bine. Ceea ce nouă, multora dintre noi, ne lipsește. Așteptăm ziua când Locuirea va fi văzută ca un drept egal și nu văzută ca o marfă. Până atunci ne rămâne doar speranța unora dintre noi... și da, LA MULȚI ANI DE ZIUA FEMEILOR.

Maria Stoica

Comments are closed.