Un măr otrăvit

Programul ‘ajutorul de chirie’ al Primăriei Cluj-Napoca

Prima dată când am auzit, cu surprindere, despre subvenția de chirie oferită de primărie a fost la ultima ședință a CL din 2017. Era răspunsul primarului la tirul de întrebări privind dreptul la locuire al persoanelor de pe str. Cantonului. Ne-a zis știrea chiar în premieră, decizia internă fiind deja luată, dar pregăteau ultimele detalii înainte de publicare a proiectului de hotărâre devenit ulterior Hotărârea Consiliului Local 70 din 12.02.2018. Nu a fost primul model de subvenție de chirie pe piața privată din România oferit de o primărie. Dar a fost, totuși, neașteptat, pentru că răspunsul standard al primăriei Cluj până atunci la revendicările pe tema locuirii era „lucrăm în limita legii” - adică nu se poate face nimic.

Despre ce e vorba? Primăria acordă o subvenție de până la 1400 de lei timp de un an, cu prelungire până la doi ani, în al doilea an acoperindu-se maxim 75% din valoare. Beneficiarii programului sunt trei cate-gorii: tineri de până în 26 de ani, persoane singure, proveniți din structurile rezidențiale DGASPC Cluj cu venit de până în 1500 de lei; persoane singure și familii în evidența DASM care în urma anchetei sociale sunt încadrate ca marginalizate social și au venituri de 1500 de lei pentru persoane singure și 783/membru de familie în cazul familiilor; victimele violenței domestice cu venituri pe membru de familie de până în 1500 de lei. Orice beneficiară a programului trebuie să aibă domiciliul în oraș, în cazul familiilor marginalizate de minimum 24 de luni, și să nu beneficieze deja de locuință din fondul locativ al primăriei sau să fi înstrăinat o locuință în ultimii 10 ani. Ultimul punct este diferit de condițiile de eligibilitate pentru locuința socială, unde înstrăinarea unei locuințe după 1 ianuarie 1990 conduce la neeligibilitate. 

Pe lângă documentele obișnuite pentru acest program, de menționat e că pot beneficia și persoanele care nu au niciun venit, fapt asumat prin declarație notarială, ceea ce iarăși e o condiție mai permisivă decât în cazul locuințelor sociale. Pentru stabilirea eligibilității se verifică aceeași listă de bunuri prevăzută în legislația pentru acordarea ajutorului social (fără terenuri peste 1000 m2, autoturism mai nou de 10 ani, ș.a.). Fiind îndreptat către persoane marginalizate, la fel ca în cazul acordării locuințelor sociale, procedura pentru ajutorul de chirie conține câteva criterii de eligibilitate, și un punctaj. Conform grilei de punctare pentru persoane marginalizate, vor lua mai multe puncte solicitanții care au grad de handicap sau persoană cu handicap în întreținere, sunt familii monoparentale, au mai mulți copii, au venit scăzut. Dacă obțin 4-9 puncte, ajutorul este de până la 900 de lei, punctajul mai mare aducând până la 1400 de lei. Ajutorul poate înceta la cerere, la împlinirea termenului, la schimbarea condițiilor de eligibilitate, cât și la refuzul a două oferte de muncă de la AJOFM sau intermediate de DASM. Similar cu condițiile de acordarea a VMG, beneficiarii de ajutor de chirie care sunt apți de muncă și nu au alte obligații, de exemplu de îngrijire a unei persoane cu handicap, trebuie să desfășoare 160 de ore de muncă, adică „au obligația de a participa la acțiuni și lucrări de interes local, la solicitarea primarului”, dacă după trei luni nu găsesc de lucru. Printre lucrări se numără și participarea la evacuări. După aprobarea cererii, solicitanta trebuie să identifice o chirie de pe piață și să depună o copie a contractului de chirie la DASM în maximum 4 luni, după care primăria va transfera banii direct în contul proprietarului.

Care este experiența de accesare a programului? Având în vedere situația locuirii din Cluj, ar părea că ajutorul de chirie este mană cerească pentru multe persoane. Rezultatelele efective după un an de aplicare a programului ne pun însă pe gânduri. Conform declarațiilor recente ale directorului DASM, până acum au fost depuse 75 de aplicații, dintre care 50 au fost aprobate, iar 15 au ajuns efectiv să beneficieze de subvenție. Într-un oraș care se confruntă cu creșteri record ale costului locuirii și cu un fond aproape inexistent de locuințe sociale, există doar 15 beneficiari ai unui program ambițios cu o finanțare alocată de aproximativ 500 de mii de euro, prin care s-ar fi putut susține 138 de chiriași cu suma maximă timp de un an. Nu avem cunoștință ca cineva locuind în zona Pata Rât să beneficieze de acestă susținere. 

În Cluj, locuirea nu doar că s-a privatizat, ci e din ce în ce mai financializată, adică ideea de speculație în domeniu e din ce în ce mai susținută pe toate părțile pentru ca noile și vechile imobile să se transforme în investiții, în depozite de capital. Un întreg aparat format din agenții imobiliare, bănci și dezvoltatori imobiliar e susținut cu ardoare de către administrația locală, atât prin reglementări favorabile, cât și prin lipsa de reglementări și penalizări. Nenumăratele  festivaluri de succes atrag nu doar turiști, ci și speculatori imobiliari care investesc în locuințe pentru închiriere pe termen scurt prin agenții sau platforme precum Booking sau AirBnb. Chiriile cresc necontrolat și din cauză că multe locuințe ies de pe piața chiriilor pe termen lung, iar unde rămân, prioritate au, printre alții, studenții străini.

Măsură e luată pentru persoanele marginalizate. Au ele într-adevăr acces la acest ajutor? Nu, iar acest lucru e evident din numărul foarte redus de beneficiari. Motivele sunt multiple, așa cum ne-au povestit mai multe persoane care fie au început procedurile, fie s-au gândit să le demareze. 

1. Prima întrebare este ce se întâmplă după 2 ani: dacă eu nu îmi permit în momentul acesta o chirie pe piața liberă, de ce aș ajunge să îmi pot permite după 2 ani o chirie care probabil va fi și mai mare? La acest mister, primarul a transmis unei persoane de pe Cantonului că ar trebui ca în acel timp să pună bani deoparte. Dar câți bani ar putea pune deoparte cineva cu un serviciu pe salariul minim? Pe scurt, punând perioada de doar 2 ani, aparatul administrativ nu ia în calcul ceea ce îi determină pe cei mai mulți oameni să locuiască în condiții atât de grele precum cele de pe Cantonului: certitudinea continuității locuirii în fața imposibilității de a asigura condiții mai bune în altă parte pe termen lung. 

2. Piața privată liberă de chirii este rasistă și clasistă. Cele mai multe încercări de a găsi o chirie s-au încheiat la telefon, iar restul la vizita locuinței. Unii agenți imobiliari au transmis că cei mai mulți clienți le-au zis de la început că nu vor țigani în chirie. Iarăși, familiile cu mai mulți copii întâmpină aceleași refuzuri. Chiriașa ideală a proprietarilor este studenta singură nefumătoare. 

3. Dacă totuși solicitanții găsesc o chirie la un preț decent, în eventualitatea în care ar și urma să plătească la un moment dat, apare o ultimă problemă majoră: cei mai mulți proprietari declară că nu vor să încheie contract pentru a nu plăti impozite. Într-o piață în care clienții abundă, iar controalele sunt inexistente, costul de a încheia contract este nenecesar pentru proprietari. Abuzurile suferite de chiriași și chiriașe apar și când există contracte, lipsa lui lăsându-i într-o situație vulnerabilă. Încă un motiv pentru care certitudinea continuității locuirii precare poate ajunge să primeze.

Este totuși ideea ajutorului de chirie una bună? Poate fi. Însă, precum cele mai multe decizii politice pe tema locuirii, nu are sens decât în cadrul unei politici publice coerente mai largi și care ia în considerare rădăcina problemelor actuale. Așa cum a fost și prezentat, ajutorul de chirie este o soluție temporară la probleme urgente, dar nu s-au adresat în niciun fel problemele de fond, fără de care această măsură nu e doar temporară, dar e un măr otrăvit: odată plecați din locuința precedentă, există șanse reale ca după încheierea ajutorului să nu mai existe nici posibilitate de plată a chirie, nici posibilitate de întoarcere. Cine vrea să își asum acest risc? Cinic, modul în care a fost proiectat acest ajutor poate fi interpretat ca o încercare de a demonstra, încă o dată, că administrația depune eforturi pentru asigurarea dreptului la locuire, dar grupul țintă nu se ridică la așteptări. Mesajul are formă și de ultimatum: mai ai o șansă care durează doi ani (timp în care mai alimentăm speculația imobiliară în oraș).

Pentru a avea sens, ajutorul de chirie ar trebui transformat în următoarele direcții.  În primul rând, administrația trebuie să își asume direct creșterea urgentă a fondului de locuințe sociale, urmând ca beneficiarii de ajutor de chirie să fie repartizați automat în noile imobile. Crucial, primăria trebuie să caute chirie pe piață și să încheie contractul de chirie direct, după care să subînchirieze solicitanților. Concomitent și în spiritul mai larg al dreptului la locuire, trebuie să reglementeze o piață a chiriilor ieșită de sub orice formă de control. 

George Zamfir

Comments are closed.