Parcul Feroviarilor: concurs de perspective

colaj realizat de Silviu Medeșan

Fragmentele de mai jos sunt extrase din Documentația pentru participarea la Concursul de Soluții „Revitalizarea și Activarea Parcului Feroviarilor” inițiat de Primăria Municipiul Cluj-Napoca și organizat de Ordinul Arhitecților din România în aprilie-mai 2018 și din proiectul câștigător. Colajul de imagini si texte formează un prim demers subiectiv de urmărire a „vocilor” care creează orașul. Mă interesează atât etapa de dinainte de jurizare a concursului, pentru că atunci s-au expus diversele voci care au vorbit în numele „parcului”, încercând să determine ce să devină parcul în viitor, cât și rezultatul propriu-zis. Studiind tema de proiectare, „vocile” din documentațiile anexate și atitudinea câștigătorilor vedem diverse perspective asupra viitorului parcului: 

• păstrarea sau uitarea completă a trecutului parcului: vezi perspectiva istoricului și a cetățeanului care a contribuit cu munca fizică la construcția lui; 

• ce va deveni Parcul Feroviarilor într-un viitor  apropiat: un loc al tuturor, un loc al celor care deja locuiesc în zonă sau un loc al celor care vor locui aici (vezi poziția experților sociologi și arhitecți); 

• ce dorește promotorul acestui concurs, Primă-ria Cluj-Napoca, să devină parcul. Această dorință s-a exprimat prin vocea experților arhitecți care au formulat tema de proiectare. Această voce ar fi trebuit sa fie cea mai  imparțială posibil, însă pe parcurs se simte o anume insistență înspre modul de locuire a celor câteva mii de viitori rezidenți în defavoarea celor existenți;

• poziționarea arhitecților câștigători: ei preferă „izolarea” parcului de contextul dat de noul ansamblu și preferă construirea unei identități complet nouă. 

Discuția despre cum trebuie să arate Parcul Feroviarilor este de cele mai mult ori legată de ce se întâmplă în afara limitelor lui. Parcul nu poate fi izolat de oraș, el este o rezultată a forțelor cointeresate de „revitalizarea și activarea” lui. Și, în primul rând, el este strict legat de imediata sa vecinătate, jucând un rol activ în restructurarea întregii zone „Abator”. Revitalizat pentru a susține viitorul, parcul ca zonă verde contribuie la creșterea valorii teritoriului, și astfel susține dezvoltatorii imobiliari care transformă tot cartierul dintr-unul periferic într-unul semi-central. În definitiv, vocea temei de proiectare  înglobează perfect vocea celor care au puterea să producă urbanitatea. Similar cum s-a întâmplat în perioada comunistă, parcul este (re)creat și azi în funcție de imaginarul și interesele celor care au creionul planificării în mână, exprimând viziunile sistemului mai larg în care ei se poziționează.      

Cort de circ amplasat pe terenul actualului Parc al Feroviarilor

Trecutul

Istoricul Varga Attila, în anexa „Studiu Istoric”: 

În perioada în care a fost conturat, „Parcul Feroviarilor” a reprezentat, pentru propaganda comunistă, un proiect cu o profundă încărcătură simbolică. [...] ... de la parcul de material rulant în care fuseseră antrenaţi muncitorii clujeni şi până la ideea deschiderii pentru ei a unui parc pentru promenadă ... nu a mai fost decât un pas. Propaganda comunistă reuşise să îmbine, cu succes, recompensa  pentru efortul în câmpul muncii şi nevoia de înfrumuseţare a spaţiului urban care, din cauza industrializării galopante, aducea un important aflux de populaţie din exterior. Aceasta a arătat nevoia firească de creştere a suprafeţelor construite, dar şi a celor destinate relaxării. 

Locuitor vechi al zonei în „Carta Feroviarilor”: 

Pe vremea aia, în anii ‘60, erau președinți pe străzi. Ei țineau legătura permanent cu Consiliul Popular. Probabil Rákóczi Bácsi a zis: măi, trebuie făcută curățenie, trebuie reamenajat parcul. Omu, fiind foarte ascultat de toți concetățenii, nu numai de pe Porumbeilor, și de primprejur, o luat legătura cu ceilalți președinți de străzi. S-a adunat tot cartierul, cu mic cu mare.  Greble, sape, cazmale, lopeți. Era un șir indian, de pe toate străzile veneau oamenii. Noi am făcut parcul! 

Parcul Feroviarilor astăzi

Prezentul

Norbert Petrovici, sociolog: 

Zona, fiind apropiată de centru, are tendința de a se transforma într-un mediu propice companiilor de IT, servicii, Business Process Outsourcing, Knowledge Process Oursourcing. [...] Ca atare, se pun următoarele întrebări importante: Cine va folosi parcul? Va fi parcul unul de proximitate sau unul pentru întreg Clujul? Va fi un spațiu verde presărat de cafenele, sau un mediu primitor pentru toată lumea?... noile clădiri ce vor fi construite vor fi, în speță, clădiri de birouri și locuințe ale noilor angajați. Noii rezidenți și angajați vor fi din cadrul clasei de mijloc.

Vasile Mitrea, arhitect: 

Dacă Primăria și Comisia de Urbanism ar fi fost într-adevăr niște comisii care să gândească mai departe de ziua de azi, zona Abatorului nu trebuia să devină o zonă în care să se facă iarăși blocuri. Domnul Gadola va face aceste blocuri și văd că se aglomerează foarte mult zona fără să se vadă ce se întâmpla cu cartierul din vecinătate, ce se întâmplă cu Someșul și așa mai departe. Această grădină trebuie gândită în context urban și nu doar în perimetrul celor 5.3 hectare.

Dan Clinci, arhitect: 

Orice spațiu public de pe raza orașului trebuie să aparțină în egală măsură tuturor. Cred că atunci când se vorbește despre o consultare comunitară, nu ar trebui să ne referim la o consultare pe un areal predefinit. Ansamblul de lângă parc va aduce 300 de apartamente noi, cu familii formate sau în formare de 2-4 persoane, plus un mall care va genera un trafic de poate 50.000 de oameni zilnic; și asta deja schimbă caracterul liniștit și semi-rural al zonei cum a fost până acum. (...) Vrem un parc pustiu cu vegetație și alei strâmte pentru îndrăgostiți sau un parc pentru evenimente? (...) Evident că membrii comunității locale vor fi primii utilizatori. Dar noi suntem în situația în care comunitatea care va locui aici încă nu a ajuns, nu îi cunoaștem. Cred că trebuie să ne gândim, până la urmă, ce ar face ca acest spațiu să intre pe un circuit turistic. A ține o porțiune de spațiu ca acesta în zona reveriei puținor oameni este o sub-valorificare a spațiului, pentru că împiedici câteva sute, mii de oameni, anual, să vină în contact prin intermediul unui eveniment. 

Tema de Concurs elaborată de arhitecții Dan Clinci și Răzvan Vasiu, despre scopuri și obiective:

 [...] soluția de proiectare trebuie să ofere mai mult decât o „amenajare” aplicabilă situației pre-zente, să furnizeze un „prototip” de spațiu verde public, adaptat prezentului și în același timp adaptabil unor circumstanțe viitoare [...] Aici se prevede o dezvoltare imobiliară de mare anvergură. ... Soluția finală trebuie să răspundă condiționărilor generate de proximitatea unor viitoare locuințe colective de tip „turn” cu o înălțime de 75-78 de metri, de relația cu râul Someș, al cărui parcurs va suferi propriul proces de reabilitare și reintegrare funcțională și simbolică în viața orașului, dar și de proximitatea zonei Gării Cluj-Napoca, conexiune de mare importanță pentru reactivarea ambelor spații.

Viitorul

Imagine din documentația suplimentară a concursului, publicată ulterior, la cererea concurenților, la o lună după lansarea concursului și la aprox. 20 de zile până la termenul de predare a proiectelor de concurs. Imaginea reprezintă o perspectivă virtuală a viitorului ansamblu rezidențial care se ridică pe terenul fostului „Abator”, înspre parc. 
Extras din planșa I. a proiectului câștigător (arhitecți Vlad Sebastian Rusu, Octav Olănescu, Anamaria Olănescu, Anda Gheorghe) care arată relația parcului propus cu viitor ansamblu rezidențial (vezi imaginea de mai sus). În legenda planșei, numerele 9 și 12 reprezintă spații tehnice, iar liniile ondulate albe arată că arhitecții s-au gândit la ridicarea terenului înspre ansamblu și plantarea masivă cu conifere. De asemenea, se observă că aleile păstrează distanța și nu încearcă să stabilească nicio relație fizică cu ansamblul mult adus în discuție in tema de proiectare. Juriul a apreciat la acest proiect „propunerea unei noi identități pentru Parcul Feroviarilor”(redenumirea lui în “Grădina Someșului”), iar una din recomandări a fost : „recalibrarea topografiei terenului în zona de est a parcului, pentru a evita crearea unei bariere între parc și vecinătăți, regândirea relației cu noua dezvoltare imobiliară din sud”.

Comments are closed.