Un prim pas în intrarea în legalitate

Instanțele investite în fond au dat câștig de cauză persoanelor excluse de la locuințe sociale, prin pronunțarea următoarelor hotărâri: 

1. Sentința nr. 951/28.02.2018 a Tribunalului Cluj (dosar nr. 2446/117/2017) și 

2. Sentința nr. 86/03.04.2018 a Curții de Apel (dosar nr. 911/33/2017).

1. „Sistemul de criterii de acordare a locuințelor sociale definite în Hotărârea nr. 434/2015 a Municipiului Cluj-Napoca duce la excluderea persoanelor marginalizate de la obținerea unei locuințe sociale (față de care, conform Legii nr. 112/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale, Consiliile Locale au obligația de a asigura o locuință adecvată) și totodată încalcă flagrant dispozițiile Legii nr. 114/1996 privind locuințele” – am sintetizat în acțiunea în contencios administrativ începută în martie 2017 de către Fundația Desire și 88 de persoane cu domiciliul pe str. Cantonului și str. Stephenson împotriva Consiliului Local.

Am arătat că HCL 434/2015 a introdus criterii nelegale, cu efect de excluziune și discriminare privind următoarele aspecte: tipurile de venituri care se iau în considerare în acordarea statutului de eligibil pentru locuință socială; condițiile de locuit; situația familială a celor care doresc să beneficieze de o locuință socială; nivelul de studii al solicitantului; starea de sănătate a solicitantului și a membrilor familiei incluși în cerere; condițiile care definesc situația solicitanților drept caz de forță majoră. Deși legea locuinței și normele de aplicare ale acesteia permit autorităților locale să reglementeze la nivel local procedura în concret de atribuire a locuințelor sociale, autoritățile din Cluj-Napoca au abuzat de această prerogativă și au inserat mai multe tipuri de criterii (de eligibilitate, de neeligibilitate, criterii de selecție, criterii de punctaj) care în final duc la privarea persoanelor defavorizate/ marginalizate de la dreptul de a avea acces la locuință socială, garantat de Legea locuinței. Tribunalul Cluj, prima instanță competentă, a dispus anularea HCL nr. 434/2015 prin Sentința civilă nr. 951/28.03.2018. De asemenea s-au anulat și actele administrative subsecvente, HCL nr. 647/28.11.2016 și nr. 65/31.01.2017 privind modul de soluționare a cererilor de atribuire a locuințelor sociale în anul 2016 și contestațiile formulate. Prin aceeași hotărâre, instanța de fond a dispus obligarea Consiliului Local la „reluarea evaluării situaţiei reclamanţilor în vederea acordării de locuinţe sociale cu excluderea criteriilor stabilite de HCL anulate, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.” Astfel, chiar dacă se bucură de prevederile autonomiei locale, administrația publică locală nu poate să definească criterii care îngrădesc accesul la dreptul la locuință al celor marginalizați social sau să excludă de la acest drept tocmai persoanele cu venituri reduse și cele care trăiesc în condiții inadecvate și în nesiguranță locativă.

2. În paralel cu această cauză, la Curtea de Apel Cluj s-a derulat procesul inițiat de Municipiul Cluj-Napoca și de Primar împotriva Hotărârii nr. 531/27.09.2017 emisă de Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD). S-a solicitat anularea hotărârii CNCD, prin care s-a stabilit caracterul discriminator al criteriilor de atribuire a locuințelor sociale din HCL nr. 434/2015. Hotărârea nr. 531 a CNCD este consecința petiției formulate de Fundația Desire din octombrie 2016, pe care, împreună cu decizia CNCD, o puteți citi în întregime aici: http://www.desire-ro.eu/?cat=138. Prin Sentința nr. 86/03.04.2018 Curtea de Apel Cluj, prima instanță competentă, a respins acțiunea în contencios administrativ promovată de municipalitate. S-a apreciat ca fiind corectă soluția CNCD cu privire la caracterul discriminatoriu al criteriilor de atribuire a locuințelor sociale în Cluj-Napoca.

În argumentarea sa, administrația publică locală a accentuat că autoritățile administrației publice locale au dreptul să elaboreze criterii „în funcție de situațiile specifice existente pe plan local,” adăugând: în cazul municipiului Cluj-Napoca, „având ca scop dezvoltarea sustenabilă și durabilă a comunității clujene”, conform Strategiei de dezvoltare locală 2014-2020 s-a decis că, „pornind de la scopul acestei forme de protecție socială” se vor sprijini absolvenții învățământului superior cu venituri sub venitul mediu pentru că „accesul la locuințe sociale le poate asigura un început bun pentru un standard adecvat de viață.” Precum întregul sistem de criterii, și acest argument  a demonstrat că municipalitatea face distincții discriminatorii și aplică un tratament nedrept față de persoanele cu educație școlară redusă, aflate în aceeași situație de a nu putea, conform definiției legii locuinței, să procure o locuință de pe piață, respectiv în nevoia de a se bucura de un standard adecvat de viață. Astfel, în mod implicit, administrația publică locală din Cluj-Napoca consideră că unii oameni și munca lor valorează mai puțin decât alții, iar cei presupus mai puțin valoroși nu ar face parte din comunitatea clujeană, sau ar fi mai puțin importanți din punctul de vedere al dezvoltării orașului. Ea este, deci, discriminatorie și nedreaptă nu doar în ce privește accesul lor la locuințe sociale, ci și în ceea ce privește, în general, apartenența sau dreptul lor la acest oraș.

În tabelul de mai jos punctăm câteva dintre aspectele critice ale sistemului clujean de criterii de atribuire de locuințe declarate de CNCD, precum și – prin soluțiile lor de fond - de două foruri ale instanței judecătorești drept discriminatorii și ilegale.

 

Sistemul clujean de atribuire de locuințe sociale nu doar că introduce printre cele legal prevăzute un criteriu neprăvăzut în Legea locuinței, cel privind studiile, dar îi acordă acestuia un statut privilegizat. Se acordă, spre exemplu, 45 de puncte pentru studii de doctorat (cel mai mare punctaj posibil de care se poate beneficia în acest sistem) și 40 de puncte pentru studii universitare, în timp ce persoane evacuate din clădiri retrocedate sau persoane care au beneficiat de serviciu de tip rezidențial primesc tot 40 de puncte, persoanele cu dizabilități încadrate într-un grad de handicap permanent 10 puncte, iar un copil aflat în întreținere aduce solicitantului 2 puncte.

Și mai important, criteriul educației școlare nu răspunde scopului legii locuinței. Scopul ei este unul exclusiv economic (susţinerea celor cu venituri reduse), nu de promovare a educaţiei. Conform art. 43 din lege, autoritatea administraţiei publice locale are dreptul de a detalia o serie de criterii pe baza cărora să facă departajarea solicitărilor, cu condiţia ca aceste criterii să se subordoneze scopului declarat explicit în lege – susţinerea celor cu venituri reduse. Locuinţele sociale nu se alocă pentru merite educaţionale, ci pentru a suplini tocmai lipsa de resurse şi a oferi o stabilitate locativă care să permită incluziunea socială, pe piaţa muncii, etc. Criteriul nivelului de educaţie aplicat direct proporţional nu îndeplineşte această condiţie, căci persoanele cu un nivel mai ridicat al educaţiei au mai multe oportunităţi pe piaţa muncii decât persoanele cu un nivel mai scăzut, ultimele făcând parte din categoriile defavorizate conform art.4 din OG 137/2000. Și mai departe, în condițiile în care în România procentul persoanelor între 30 și 34 de ani care au studii terțiare este doar de circa 28% (vezi datele EUROSTAT), aproximativ 30% în Cluj-Napoca, acest criteriu este unul elitist, defavorizând foarte multe persoane, și în mod deosebit discriminează persoanele marginalizate care nu au resurse, precum nici părinții lor nu au avut resurse adecvate pentru absolvirea acestui nivel de studiu. De asemenea, chiar dacă criteriul studiilor este aparent un criteriu neutru, el acționează ca o formă de discriminare indirectă împotriva persoanelor de etnie romă marcate de sărăcie. Luând în considerare, conform Recensământului 2011, că doar 0.7% dintre persoanele declarate de etnie romă au studii superioare, punctarea studiilor doctorale și a studiilor universitare cu atât de multe puncte are un efect discriminatoriu față de romi.

Publicăm aceste informații și cu speranța ca ele să servească ca reper tuturor acțiunilor activiste din România dedicate dreptății locative. Ele pot fi utile pentru toată lumea care luptă cu acest scop (și) prin mijloacele acționării în instanță și la CNCD împotriva instituțiilor publice care încalcă drepturile celor mai sărăcite categorii sociale în timp ce pozează în garanți ai legalității. Metodologia utilizată de noi poate fi și ea folosită și în alte localități:

a) Am analizat hotărârile consiliului local după 1990, istoricul cărora dovedește că aceste criterii țin de un set de decizii politice, deci ele pot fi modificate dacă există voință și interes din partea decidenților.

b) Am comparat criteriile locale cu prevederile Legii locuinței și le-am trecut prin filtrul legislației anti-discriminare, asistenței sociale, prevenirii marginalizării, și al strategiilor pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale, sau cea a incluziunii romilor.

c) Am documentat istoriile și situațiile curente de locuire ale persoanelor care azi locuiesc în cele mai deprivate și nesigure condiții în zonele marginale ale orașului; apoi, de-a lungul mai multor ani le-am susținut în efortul lor de solicitare de locuințe sociale, chiar dacă în mod sistematic ele au fost declarate neeligibile sau au primit prea puține puncte.

Prin experiențele trăite ale oamenilor și printr-o analiză care a conectat abordarea juridică și cea socială, am dovedit (și în instanță, sperând că decizia acesteia va conta în ochii guvernanților) față de cine generează efecte de excluziune și de discriminare prevederile hotărârilor lor nelegale din punct de vedere juridic și nedrepte din punct de vedere social.

Pe lângă aceste demersuri juridico-sociale, am continuat și vom continua să fim prezenți în spațiul public contestatar și revendicativ – pentru că fără această presiune decidenții vor continua să guverneze în favoarea celor cu care sunt co-interesați printre altele în dezvoltarea imobiliară și în piața speculativă de locuințe. Drepturile social-economice ale celor deposedați trebui câștigate de lupta acestora, susținută de intelectuali publici (sociologi, avocați, artiști, etc) ce pun la bătaie instrumentele lor pentru a demasca nedreptățile și pentru a pune presiune asupra celor care le cauzează și au puterea de a distribui resursele unui oraș bogat cum este orașul Cluj.

Av. Paula Petean, Enikő Vincze și George Zamfir

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *